Folosirea fortei in dreptul international

Introducere

Reprezintă normele privind interzicerea folosirii forţei

şi a ameninţării cu forţa un principiu al dreptului internaţional?

Noţiunea de „principiu" în dreptul internaţional

Trăsături ale principiilor dreptului internaţional

încadrarea normelor privind interzicerea folosirii forţei

şi ameninţării cu forţa în noţiunea de principiu al dreptului

internaţional

Capitolul I. Evoluţia istorică a reglementărilor privind

folosirea forţei

De ce este necesară examinarea evoluţiei istorice a reglementării

folosirii forţei?

Secţiunea 1.1. Primele reglementări referitoare la folosirea

forţei. Antichitatea şi Evul mediu

1.1.1. Apariţia dreptului internaţional. Grecia antică

1.1.2. Roma antică

1.1.3. Evul Mediu timpuriu

Secţiunea 1.2. Dreptul internaţional clasic şi evoluţia reglementării

folosirii forţei

1.2.1. Primii autori - fundamentarea teoriei dreptului

natural

1.2.2. Contribuţia lui Hugo Grotius la configurarea

regulilor privind folosirea forţei

1.2.2.1. Concepţia generală a lui Grotius despre

dreptul internaţional

1.2.2.2. Dreptul la război - distincţia dintre războiul

just şi războiul injust

1.2.2.3. Cauzele care pot justifica războiul în opinia

lui Hugo Grotius

1.2.3. Pacea Westfalică şi consecinţele asupra teoriei lui

Grotius

1.2.3.1. Importanţa Tratatelor Westfalice

1.2.3.2. Doctrina pozitivistă şi viziunea acesteia

asupra folosirii forţei

Secţiunea 1.3. Sistemul internaţional al echilibrului de putere

şi apariţia primelor izvoare de drept pozitiv referitoare la

limitarea recursului la forţă

1.3.1. Congresul de la Viena şi reconfigurarea sistemului

echilibrului de putere

1.3.2. Apariţia primelor reglementări care conţin

limitări ale dreptului de a recurge la forţă

1.3.2.1. Documente cu caracter preliminar

1.3.2.2. Conferinţele de la Haga din 1899 şi 1907 -

primul progres în limitarea recursului la forţă

a. Cadrul general

b. Convenţiile privind soluţionarea paşnică a

diferendelor

c. Convenţia „Drago-Porter"

juridice referitoare la interzicerea folosirii

forţei

1.4.1. Reglementarea din cadrul Pactului Societăţii

Naţiunilor

1.4.1.1. Consideraţii generale

1.4.1.2. Regimul folosirii forţei

a. Principiul reglementării

b. Interzicerea războiului de agresiune

c. Excepţii desprinse din anterioritatea mijloacelor

de soluţionare paşnică a diferendelor

d. Cazurile în care războiul primeşte caracter licit

e. Sfera de aplicare a excepţiilor

f. Documente complementare Pactului

1.4.1.3. Sistemul de securitate colectivă

a. Principiul securităţii colective

b. Mijloacele concrete de răspuns

1.4.2. Pactul Briand-Kellog - scoaterea războiului în

afara legii

1.4.2.1. Geneza Pactului. Negocierile

1.4.2.2. Importanţa juridică a textului - un nou principiu

de drept internaţional

a. Caracterul universal al reglementării

b. Introducerea unui nou principiu de drept

internaţional

c. Sfera de aplicare

1.4.2.3. Dificultăţile practice legate de aplicarea

principiului interzicerii războiului

1.4.2.4. Pactul Saavedra-Lamas - document regional

complementar Pactului Briand-Kellogg

1.4.3. Contribuţia lui Nicolae Titulescu la consolidarea

renunţării la folosirea forţei. Definirea agresiunii

1.4.3.1. Concepţia lui Nicolae Titulescu despre dreptul

internaţional şi folosirea forţei

1.4.3.2. Contribuţia lui Nicolae Titulescu la definirea

agresiunii

1.4.4. Scurtă evaluare politico-juridică a funcţionării

sistemului Societăţii Naţiunilor

Secţiunea 1.5. Implicaţiile evoluţiei istorice a reglementării

folosirii forţei asupra dreptului contemporan

1.5.1. Determinarea reglementării contemporane

1.5.2. Linia generală a evoluţiei reglementării

interzicerea folosirii forţei şi ameninţării cu

forţa

Secţiunea II.1. Consideraţii preliminare

Secţiunea II.2. Elementele constitutive ale normei prohibitive

privind regimul folosirii forţei în dreptul

internaţional. Natura juridică a normelor

11.2.1. Poziţia în sistemul principiilor dreptului internaţional.

Relaţia cu alte principii

11.2.2. Caracterul cutumiar al principiului interzicerii

folosirii forţei şi ameninţării cu forţa

II.2.3. Natura de jus cogens a principiului interzicerii

folosirii forţei şi ameninţării cu forţa

Secţiunea II.3. Elemente conţinute în reglementarea

Cartei O.N.U

11.3.1. Noţiunea de forţă - etapizarea „gradelor" de folosire

a forţei

11.3.1.1. Folosirea forţei

11.3.1.2. Atacul armat

11.3.1.3. Agresiunea

11.3.1.4. Relevanţa noţiunii de agresiune în Statutul

Curţii Penale Internaţionale (C.P.I.)

11.3.2. Analiza elementelor constitutive ale normei prohibitive

106

11.3.2.1. Invocarea teoriilor juridice

11.3.2.2. Interpretarea articolului 2(4) din Carta

O.N.U

11.3.2.3. Practica statelor 113

II.3.3 Configurarea conţinutului principiului interzicerii

folosirii forţei şi ameninţării cu forţa prin acte

subsecvente Cartei O.N.U

11.3.3.1. Rezoluţia 2625 (XXV) - 1970

11.3.3.2. Rezoluţia 42/22 din 18 noiembrie 1987

Rezoluţii complementare ale Adunării Generale

O.N.U

11.3.3.3. Relevanţa instrumentelor juridice complementare

Cartei

Capitolul III. Legitima apărare - prima excepţie „clasică"

de la interzicerea folosirii forţei

Secţiunea III. 1. Dezbaterile privind caracterul cutumiar sau

convenţional al dreptului la legitimă apărare

111.1.1. Distincţia normă cutumiară - normă convenţională

111.1.2. Exigenţele normei convenţionale. Rolul Consiliului

de Securitate

Secţiunea III.2. Principalele trăsături ale legitimei apărări

111.2.1. Tipologia legitimei apărări. Legitima apărare

individuală şi colectivă

111.2.2. Necesitatea şi proporţionalitatea

III.2.3.Problemele privind existenţa unui drept la legitima

apărare anticipativă

III.2.4. Studii de caz privind legitima apărare în conflictul

israeliano-palestinian

III.2.4.1. Conflictul din Liban din iulie-august 2006

Repere ale situaţiei de fapt

Legitima apărare ca răspuns la un atac armat

Legătura dintre Liban şi Hezbollah

Necesitatea şi proporţionalitatea

Reacţiile comunităţii internaţionale

IIi:2.4.2. Conflictul din Fâşia Gaza 2008-2009

Reperele situaţiei de fapt

Aplicarea regulilor privind legitima apărare

Reacţia comunităţii internaţionale

Secţiunea III.3. Teoria legitimei apărări preventive

111.3.1. Elemente preliminare. Implicaţiile momentului

11 septembrie 2001 asupra dreptului de legitimă

apărare

111.3.2. Definirea conceptului legitimei apărări preventive

111.3.3. Repere practice ale legitimei apărări preventive

111.3.3.1. Operaţiunea Enduring Freedom

111.3.3.2. Israel, Siria, Liban

111.3.3.3. Operaţiunea Iraqi Freedom

111.3.3.4. Rusia, Cecenia, Georgia

111.3.4. Evaluarea juridică teoriei

Secţiunea IV. 1. Autorizarea expresă

IV.1.1. Formula autorizării exprese

IV.I.2. Cazuri speciale

Secţiunea IV.2. Autorizarea implicită

IV.2.1. Situaţia din Irak - 1991 - 2002

IV.2.2. Cazul Kosovo - 1999

IV.2.3. Cazul Irak - 2003

Capitolul V. Teoria intervenţiei

Secţiunea V.l. Consideraţii generale

V.l.l. încercări de definire a intervenţiei

V.l.2. Legalitatea şi legitimitatea

Secţiunea V.2. Intervenţia din perspectiva normelor de drept

V.2.1. Teoriile juridice: Pozitivismul, realismul şi dreptul

natural

V.2.2. Intervenţia în raport cu izvoarele dreptul internaţional

V.2.2.1. Carta O.N.U

V.2.2.2 Cutuma internaţională

a. Opiniile exprimate în doctrină

b. Practica statelor

c. Concluzii cu privire la existenţa unei cutume

internaţionale

V.2.3. Relaţia dintre principiile de drept internaţional -

un argument pe baza dreptului natural

V.2.4. Posibilitatea reformării normelor dreptului

internaţional

V.2.4.1. Reforma prin „acte ilegale"

V.2.4.2. Reforma prin consens normativ

V.2.4.3. Dezbateri cu privire la codificare

Secţiunea V.3. Intervenţia din perspectiva normelor eticii

V.3.1. Teoriile naturaliste

V.3.2. Teoria contractului social

V.3.3. Criterii rezultate din aplicarea teoriei „războiului

just"

Secţiunea V.4. Se poate susţine existenţa unui drept de

intervenţie umanitară?

rezultate din aplicarea altor reguli generale

ale dreptului internaţional. Consimţământul

statului şi autodeterminarea

Secţiunea VI. 1. Intervenţia solicitată. Consimţământul unui

stat cu privire la folosirea forţei pe teritoriul

său

VI.1.1. Dreptul aplicabil şi interpretarea acestuia

VI.1.2. Distincţia între conflictul intern şi războiul civil.

Inadmisibilitatea intervenţiei în cazul unui război

civil

VI.1.3. Elemente practice privind intervenţia solicitată

VI.1.3.1. Perioada războiului rece

VI.1.3.2. Cazul Republicii Democrate Congo. Hotărârea

Curţii Internaţionale de Justiţie din Decembrie

2005

a. Situaţia de fapt. Actele Consiliului de Securitate

b. Cazul Activităţi militare pe teritoriul Congo

soluţionat de CI. J

VI.1.4. Cazuri speciale. Intervenţia ca răspuns Ia o intervenţie

străină anterioară

a. Ciad şi Liban

b. Angola

c. Abuzuri în invocarea intervenţiei solicitate -

Cehoslovacia şi Afganistan

Secţiunea VI.2. Intervenţia pentru protecţia propriilor cetăţeni

VI.2.1. Argumentele juridice pe care se fundamentează

protecţia propriilor cetăţeni

VI.2.2. Repere ale practicii statelor în materia protecţiei

propriilor cetăţeni

Secţiunea VI.3. Folosirea forţei în exercitarea dreptului la

autodeterminare

VI.3.1. Limitele dreptului la autodeterminare

VI.3.2. Norme de drept cu privire la folosirea forţei în

exercitarea dreptului la autodeterminare şi repere

ale practicii statelor

Capitolul VII. Elemente de concluzie. în ce sens se îndreaptă

reglementarea folosirii forţei în

dreptul contemporan?

VII.l. Un principiu evolutiv? Cauzele evoluţiei

VII.2. Discrepanţa dintre drept şi realitatea relaţiilor

internaţionale

VII.3. Există noi excepţii de la folosirea forţei?

VII.4. Rolul voinţei statelor

VII.5. Valorile umanităţii

VII.6. Supremaţia dreptului la nivel internaţional - un

principiu încă departe de a fi atins

Bibliografie