Dreptul contenciosului european

PARTEA I
CONSTRUCŢIA UE ŞI ARHITECTURA SA
JURISDICŢIONALĂ

CAPITOLUL I
TRATATUL DE LA LISABONA - O NOUĂ ETAPĂ ÎN
DEZVOLTAREA CONSTRUCŢIEI EUROPENE
1. Preliminarii
2. Renunţarea la proiectul constituţional
3. Noutăţile aduse de Tratatul simplificat
3.1. Personalitatea juridică a Uniunii Europene
3.2. Repartizarea competenţelor între UE şi statele
membre este clarificată
3.3. Noul regim juridic al cooperării consolidate
3.4. Principiile democratice
3.5. îmbogăţirea şi perfecţionarea structurii instituţionale
3.5.1 O Preşedinţie stabilă a Consiliului European
3.5.2. înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe şi politica de securitate
3.5.3. Sporirea rolului Parlamentului European
3.5.4. Un nou sistem de vot în cadrul Consiliului
3.5.5. Modificări privind statutul Comisiei Europene
3.6. Carta drepturilor fundamentale
3.7. Aderarea UE la Convenţia europeană pentru
protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale
3.8. Primatul dreptului Uniunii asupra dreptului statelor
membre
3.9. Evoluţii în privinţa actelor juridice ale Uniunii
3.10. Noi politici şi acţiuni ale UE
3.11. Acţiunea externă a Uniunii Europene
3.12. Situaţia jurisdicţiilor U.E.
4. Concluzii

###CAPITOLUL 2
ARHITECTURA JURISDICŢIONALĂ A UNIUNII
EUROPENE
I. Sediul materiei
II. Curtea de Justiţie (CJ)
1. Organizarea CJ
1.1. Nominalizarea membrilor Curţii
1.2. Desemnarea preşedintelui şi a primului avocat general
1.3. Statutul membrilor CJ
1.4. Formaţiunile (completele) de judecată
1.5. Grefa şi administrarea Curţii
2. Competenţele Curţii de Justiţie
2.1. Căile de acţiune principale (generale)
2.1.1. Funcţia consultativă
2.1.2. Funcţia regulatorie
2.1.3. Funcţia contencioasă
2.2. Căile de acţiune accesorii
3. Rolul CJUE în „constituţionalizarea" sistemului
comunitar
III. Tribunalul Uniunii Europene
1. Organizarea Tribunalului
2. Competenţele Tribunalului
IV. Tribunalele specializate. Tribunalul Funcţiei Publice a
Uniunii Europene (TFPUE)
1 .Tribunalul Funcţiei Publice a UE (TFPUE)
2. Tribunalul brevetului comunitar
V. Implicaţiile aderării României şi Bulgariei la UE asupra
arhitecturii jurisdicţionale a UE
VI. Raportul dintre jurisdicţiile Uniunii Europene şi
jurisdicţiile statelor membre ale UE

CAPITOLUL 3
PROCESUL UNIONAL
1. Sesizarea jurisdicţiilor Uniunii Europene
2. Fazele procedurii
2.1. Faza scrisă
2.1.1. Particularităţi în cadrul acţiunilor directe
2.1.2. Particularităţi ale fazei scrise în cadrul
procedurii trimiterii prejudiciale
2.2. Fază orală
2.2.1. Deschiderea procedurii
2.2.2. Şedinţa publică
2.2.3. Prezentarea concluziilor avocatului general
2.2.4. Particularităţi ale procedurii orale în cadrul
trimiterii prejudiciale
3. Intervenţia în cauzele aflate pe rolul instanţei
3.1. Intervenţia statului membru al UE în acţiunile directe
3.2. Intervenţia statului membru în cadrul trimiterii
prejudiciale
4. Procedurile speciale
4.1. Procedura de trimitere prejudicială simplificată (pe
calea ordonanţei motivate)
4.2. Procedura accelerată (pentru Curtea de Justiţie şi
Tribunalul UE)
4.3. Procedura prejudicială de urgenţ
4.4. Instrumentarea prioritară a unei cauze
4.5. Concluzii
5. Măsurile provizorii în procedurile jurisdicţiilor
comunitare
5.1. Sediul materiei
5.2. Definiţie
5.3. Suspendarea executării actului
5.4. Dezvoltări jurisprudenţiale
5.5. Problema măsurilor provizorii în cadrul procedurii
prejudiciale
5.6. Alte probleme
5.7. Concluzii
6. Deliberările şi pronunţarea hotărârii
6.1. Cheltuielile judiciare
6.2. Publicarea hotărârilor
7. Recursul împotriva deciziilor Tribunalului
8. Particularităţile procesului în faţa TFPUE
9. Litispendenţă
10. Reguli privind termenele de procedură

PARTEA A II-A
IMPLICAREA JURISDICŢIILOR UE ÎN
REZOLVAREA CONTENCIOSULUI ÎN FAŢA
INSTANŢELOR NAŢIONALE

CAPITOLUL 4
IMPLICAREA JURISDICŢIILOR UE ÎN
REZOLVAREA CONTENCIOSULUI UNIONAL ÎN
FAŢA INSTANŢELOR NAŢIONALE
I. Principiile soluţionării contenciosului UE de către
jurisdicţiile naţionale
1. Principiul autonomiei instituţionale şi procedurale a
statelor membre ale UE
2. Principiul echivalenţei în aplicarea procedurilor
Naţionale
3. Principiul efectivităţii dreptului UE
4. Regimul de răspundere necontractuală a statelor
membre ale UE pentru violarea dreptului Uniunii
11. Procedura trimiterii prejudiciale
1. Sediul materiei
2. Noţiune
3. Caracteristicile procedurii de trimitere prejudicial
4. Procedura trimiterii prejudiciale
5. Doctrina „inadmisibilităţii prejudiciale"

6. Procedura în faţa CJUE
7. Efectele hotărârii de trimitere
8. Trimiterea prejudicială şi „termenul rezonabil" din
Convenţia europeană a drepturilor omului
9. Concluzii
10. România şi procedura trimiterii prejudiciale
11. Procedura trimiterii prejudiciale privind validitatea şi
interpretarea deciziilor-cadru şi deciziilor şi interpretarea
convenţiilor vizând cooperarea poliţienească şi judiciară
în materie penală, reglementată prin Legea nr. 340/2009
11.1. Consideraţii preliminare
11.2. Regimul special al trimiterii prejudiciale
reglementat de Legea nr. 340/2009
11.2.1. Procedura internă
11.2.1.1. Suspendarea cauzei
11.2.1.2. Solicitarea aplicării procedurii de urgenţă în
faţa Curţii de Justiţie a UE
11.3.Concluzii
Anexa I
Competenţa Curţii de Justiţie de a hotărî, cu titlu
preliminar, în domeniul cooperării poliţieneşti şi
judiciare în materie penală
Anexa II
Principalele etape procedurale ale unei trimiteri
prejudiciale

PARTEA A III-A
REGLEMENTAREA CONTENCIOSULUI DE
JURISDICŢIILE UE

CAPITOLUL 5
CONTENCIOSUL ÎN DECLARARE
I. Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona
1.1. Titularul acţiunii în constatarea abţinerii de a acţiona
(calitatea procesuală activă)
1.2. Criteriile deschiderii procedurii
1.3. Fazele procedurii
1.3.1. Faza administrativă
1.3.1.1. Termenul pentru a efectua punerea în
întârziere de a acţiona
1.3.1.2. Deciziile care pot face obiectul acţiunii în
constatarea abţinerii de a acţiona
1.3.1.3. Efectele luării de poziţie asupra procedurii
angajate
1.3.2. Faza contencioasă
1.3.2.1. Constatarea abţinerii de a acţiona
1.3.2.2. Executarea hotărârii de constatare a
abţinerii
1.3.3. Repararea pagubelor rezultate din abţinerea de a
acţiona

II. Acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor unionale
A. Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor
unionale
1. Noţiunea de neîndeplinire
1.1. Consistenţa neîndeplinirii
1.2. Imputarea neîndeplinirii obligaţiilor unionale
2. Circumstanţe exonerate
3. Originea sesizărilor de neîndeplinire
4. Titularii acţiunii în neîndeplinire
5. Termenul de declanşare a procedurii
6. Procedura în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor
unionale
6.1. Procedura precontencioasă
6.1.1. Cererea de informare prealabilă
6.1.2. Scrisoarea de punere în întârziere
6.1.3. Avizul motivat
6.2. Faza contencioasă
6.2.1. Procedura contencioasă obişnuită
6.2.2. Procedurile contencioase derogatorii
7. Sarcina probei neîndeplinirii obligaţiilor unionale
8. Hotărârea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor
unionale şi efectele sale
9. Procedura acţiunii în constatarea neîndeplinirii
obligaţiilor în plan intern

B. Acţiunea în sancţionarea financiară a statelor membre
ale UE pentru nerespectarea hotărârilor CJUE privind
constatarea neîndeplinirii obligaţiilor unionale
1. Motivarea unei măsuri excepţionale
2. Măsuri privind rolul Comisiei Europene
3. Reacţia jurisprudenţială
4. Natura juridică a procedurii
5. Regimul juridic de exercitare a acţiunii în sancţionare
financiară
5.1. Sancţiunile financiare în propunerile Comisiei
5.1.1. Principiul proporţionalităţii
5.1.2. Determinarea cuantumului penalităţii cu titlu
cominatoriu
5.2. Competenţa CJUE
5.2.1. Independenţa Curţii
5.2.2. Criterii de apreciere stabilite în jurisprudenţa
CJUE
5.2.3. Sarcina probei
6. Cazuri de neaplicare a sancţiunii financiare
7. Concluzii

III. Controlul incident al legalităţii actelor comunitare cu
caracter general; excepţia de nelegalitate
1. Consideraţii generale
2. Noţiune şi natură juridică
3. Formularea excepţiei
4. Actele care pot face obiectul excepţiei de nelegalitate
5. Condiţii de admisibilitate a excepţiei
6. Motive de nelegalitate
7. Efectele admiterii excepţiei
8. Concluzii

CAPITOLUL 6
CONTENCIOSUL ÎN ANULARE
1. Actele care pot face obiectul acţiunii în anulare
2. Acte care nu pot forma obiectul acţiunii în anulare
3. Titularii acţiunii în anulare
3.1. Reclamanţii privilegiaţi
3.2. Reclamanţii semi-privilegiaţi
3.3. Reclamanţii de drept comun (persoane fizice şi
persoane juridice)
4. Sarcina probei legăturii individuale
4.1. Situaţia „ex-art. 230 (art. 263) economic"
4.2. Situaţia „ex-art. 230 (art. 263) non-economic"
4.3. Cazul special al asociaţiilor
4.4. Jurisdicţia competentă
5. Termene
6. Motivele care pot fi invocate în acţiunea în anulare 268
7. Efectele acţiunii în anulare
7.1. Autoritatea hotărârilor
7.2. Efectele anulării
7.3. Efectele în timp ale anulării
8. Executarea hotărârii
9. Acţiunile în anulare a sancţiunilor aplicate în baza
actelor instituţiilor UE 281
9.1. Sancţiunile vizate de acţiune
9.2. Condiţiile de exercitare a acţiunii în anulare a
sancţiunilor unionale
9.3. Competenţele instanţei de a statua pe fond 283
10. Acţiunea în anularea actelor adoptate de Consiliul
European sau de Consiliu în baza art. 7 TUE

CAPITOLUL 7
CONTENCIOSUL DE PLINĂ JURISDICŢIE
(COMPETENŢĂ DE FOND)
I. Acţiunea în răspundere extracontractuală 286
1. Trimiterea la „principiile generale comune ale
drepturilor statelor membre"
2. Titularii acţiunii în răspunderea extracontractuală 288
3. Calitatea de pârât
4. Autonomia acţiunii în despăgubire
5. Regula epuizării căilor interne de acţiune
6. Paguba reparabilă
7. Imputabilitatea pagubei
8. împărţirea răspunderii
9. Răspunderea pentru faptul actelor normative care
implică alegeri de politică economică
10. Hotărârea în despăgubire
II. Acţiunea în răspundere contractuală
III. Contenciosul funcţiei publice a UE
1. Titularii acţiunii
2. Alte condiţii de admisibilitate a acţiunii
3. Particularităţi ale procedurii
IV. Contenciosul privind drepturile de proprietate
intelectuală
1. Procedura para-contencioasă prealabilă
2. Particularităţile procedurii de soluţionare a acţiunii
V. Contenciosul sancţionator
Anexa I
Dreptul la o acţiune efectivă şi la acces la un tribunal
imparţial în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene

Anexa II
METODOLOGIA Privind reprezentarea României în
faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Tribunalului şi
a celorlalte instituţii ale Uniunii, în cadrul procedurilor
prevăzute de art. 3 alin. I lit. j) din O.U.G. nr. 133/2006