Grupul editorial Universul Juridic

Indiferent daca ai parcurs mai puțin, mai mult sau aproape tot drumul existenței tale, oricand te poți surprinde ajuns la marginea unei prapastii, incapabil sa ințelegi cum ai ajuns acolo, daca te-ai tarat sau te-au impins alții, daca te-ai rostogolit dupa o cadere serioasa sau pur și simplu ai pierdut calea. Nimic nu mai conteaza pentru cel care vede doar haul din fața sa, nici iubirea celor dragi, nici trecutul și nici viitorul... nici macar el.

Oricare ar fie ele, dependențele ne arata vulnerabilitatea și disponibilitatea de a accepta calea ușoara, evitand lupta cu demonii din noi. Structurata in patru romane distincte, Decadențe este o radiografie a tentațiilor tinerilor, intr-o lume erodata de neincredere și prea puțin dornica sa intinda mana sa te traga de la marginea prapastiei.

Noua carte a Danielei Bordei, atat de inspirat intitulata „Decadențe”, reprezinta o fresca fidela a ratacirilor adolescentine, din pacate atat de des-intalnite astazi in peisajul cotidian, catre colapsul total al personalitații și eșecul absolut pe care ajunge sa le experimenteze o tanara ce la prima vedere pare a avea toate atuurile de care are nevoie cineva la inceput de drum pentru a reuși sa-și construiasca o viața luminoasa.

Dincolo de a fi doar un banal instantaneu al unei parți lugubre a cotidianului, povestea pe care ne-o ofera autoarea surprinde insa prin subtilitatea psihologica a analizei de viața, fiind totodata și o radiografie a unui psihic fragil și vulnerabil, așa cum sunt de regula cele aflate la momentul trairii marilor speranțe. Un psihic care se dovedește de-a dreptul fracturat intre reperele, sentimentele și emoțiile unei copilarii idilice, pe de o parte, și traumele și insingurarea unei adolescente care ajunge sa se simta a nimanui și complet abandonata, pe de alta parte. Astfel, cartea ne dezvaluie un cerc vicios ce cuprinde mai multe generații intr-o desfașurare de lucruri freudiana in care ratacirile și pacatele parinților se metamorfozeaza mai departe in tristețile, poverile și dramele copiilor, impingandu-i și pe aceștia din urma in pacat și greșeala și aruncandu-i pe cele mai obscure cai ale vieții. Ratacirea devine din ce in ce mai debusolanta de la o generație la alta, sub inerția caruselului unui „firesc” social tot mai degenerat organic, artificial și vicios, care ajunge sa descompuna piesa cu piesa in vartejul creat tot ceea ce ar fi trebuit sa fie spațiul spiritual al familiei. Un spațiu care degenereaza astfel intr-o forma lipsita de conținut, de tot ce inseamna emoție, sentiment, traire comuna și impartașita cu ceilalți, devenind cenușa și ruina sufleteasca, un amalgam de relații formale, obligații și reflexe cotidiene ce creeaza iluzia bunastarii intr-o patetica și lipsita de perspectiva incercare de a acoperi cu ipocrizie decaderea morala a ceea ce ar fi trebuit sa fie o familie in adevaratul sens al cuvantului.

„Decadențe” este o poveste tragica despre destinul unei adolescente care se vede copleșita de sentimentul de abandon ce o amputeaza emoțional și o arunca intr-un haos existențial care degenereaza progresiv. Trecerea de la o etapa la alta in acest parcurs fatalist este marcata de unele sclipiri de luciditate ale protagonistei, declanșate de impletirea unor amintiri cu anumite intamplari pe care destinul i le scoate in cale parca pentru a-i prefigura dezastrul catre care se indreapta și a-i mai oferi o șansa de a incerca sa faca calea intoarsa. Din pacate, sub iluzia ca parcursul poate fi controlat chiar și dupa depașirea anumitor praguri critice, aceste sclipiri de conștiința devin tot mai pasagere pe masura ce drumul se apropie de final, ajungand chiar sa fie alungate in graba și abandonate intr-o ceața din ce in ce mai deasa care invaluie mintea și existența tinerei. In aceste condiții, finalitatea devine previzibila iar destinul iși arata inca o data fatalitatea ce scoate la iveala implacabilitatea urzelilor țesute cu mult inainte de generațiile anterioare. Colapsul tinerei reprezinta totodata eșecul parinților ei, care la randul lui pare a fi o reflexie a unor rataciri din tinerețea bunicilor, inscriindu-se intr-un tablou care reflecta pe fundal degenerarea, decadența morala a unei intregi lumi careia ii cad victime cu predilecție copiii, atat de fragili și de vulnerabili in fața durerilor sufletești provocate tocmai de cei care trebuie sa-i protejeze.

Mihai-Bogdan MARIAN