Siteurile Grupului editorial Universul Juridic

Acasa | Informatii | Contact

« Inapoi | Acasa > Drept > Drept comercial > Dreptul societatilor comerciale. Probleme actuale privind societatile pe actiuni

Dreptul societatilor comerciale. Probleme actuale privind societatile pe actiuni

| Vezi toate recenziile

Cod: 1124
Autor:
Radu Nicolae Catana

Radu Nicolae Catana

» vezi pagina autorului

» vezi toate cartile autorului
Publicat de:
Editura Sfera Juridica
Colectia:
Monografia
Data aparitiei:
Decembrie 2008

Disponibilitate: Nu este pe stoc

Recomanda unui prieten

Descriere

Pornind de la premisa redactarii unui material didactic destinat studentilor deja familiarizati cu dreptul afacerilor si cu normele comune societatilor comerciale, autorul depaseste cadrul unui astfel de demers si, lansandu-se intr-un exercitiu dens si rafinat de interpretare juridica, incearca sa dea un raspuns intrebarii - exista o democratie actionariala?

Lucrarea se adreseaza in acelasi timp cercetatorilor, practicienilor dreptului societar si, nu in ultimul rand, justitiei, constituind un instrument pentru tratarea unor probleme teoretice si practice care caracterizeaza actualmente functionarea societatilor pe actiuni.

Dr. Radu N. Catana este cadru didactic la Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca, master in dreptul afacerilor la Universitatea Paris XII, cercetator asociat la Institutul Max Planck de Drept privat comparat din Hamburg si avocat.

EXTRAS:

II. Manifestarea si consecintele exercitarii abuzive a prerogativelor asociatilor sau actionarilor societatilor comerciale

Ceea ce noul art. 136¹ al Legii nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 441/2006 sanctioneaza, este (a) avantajarea directa sau indirecta a majoritatii prin violarea interesului comun, prin indepartarea unilaterala si subiectiva a asociatilor minoritari de la perspectivele care i-au condus inspre asociere, respectiv (b) blocarea de catre minoritate a unei hotarari esentiale pentru activitatea societatii, care dauneaza in mod nejustificat intereselor legitime ale tuturor celorlalti asociati.

A. Abuzul de majoritate

1) Ipoteze de manifestare

a) Constituirea de rezerve excesive

Intr-o speta^{^[1], actionarii majoritari au votat, pentru a treia oara succesiv, nedistribuirea profitului societatii in dividende si incorporarea acestuia in rezerve. Acestea devenisera de aproape trei ori mai mari decat capitalul social si nu se justificau nici printr-o grija legitima de prevedere, intreprinderea fiind prospera, nici prin vreo cheltuiala semnificativa temporara, care ar fi necesitat disponibilitati financiare carora societatea nu le-ar fi putut face fata. Instanta suprema a casat decizia Curtii de Apel Paris, reprosand ca starea de fapt nu permitea concluzia ca rezolutia adunarii generale este contrara interesului general al societatii, insa a deschis calea unei jurisprudente abundente asupra acestei probleme.}

Intr-o alta speta^{^[2], societatea, care nu distribuise dividende o foarte lunga perioada, acumulase rezerve considerabile ce depaseau de trei ori cifra de afaceri anuala, situatie in care afectarea sistematica a beneficiilor in rezerve constituia o tezaurizare pura si simpla. Retinand ca aceasta tactica nu a putut fi justificata de conducatorii societatii prin referire la un plan investitional programat, instanta suprema a constatat existenta abuzului. Pe aceleasi considerente s-a dispus anularea hotararii prin care beneficiile urmau sa fie incorporate in rezerve extraordinare, al caror cuantum depasise de douazeci de ori capitalul, membrii majoritatii neputand explica politica adoptata prin nici o investitie majora, sesizandu-se, din contra, ca aceia dintre ei care aveau calitatea de administratori, beneficiasera in ultimii ani de indemnizatii semnificative, prelevate din rezervele extraordinare}^{^{^[3]}.}

In schimb, sunt mai abundente deciziile care atrag atentia ca refuzul de a distribui dividende si constituirea rezervelor se fundamenteaza, in principiu, pe grija legitima de a dispune de posibilitati de finantare suficiente si, derivand dintr-o politica investitionala prudenta, nu constituie prin ele-insele abuz de majoritate^{^[4]. Stabilitatea si majorarea patrimoniului social profita interesului social si, prin acesta, tuturor actionarilor, fiind, printre altele, un element apt sa mareasca valoarea de piata a actiunilor}^{^{^[5]}. Incorporarea beneficiilor in rezerve, chiar de-a lungul a cinci exercitii financiare, este semnul unei politici prudente de dezvoltare^{^[6]} si se poate justifica din perspectiva diversificarii activitatii societatii^{^[7]}.}

Aceasta jurisprudenta a condus doctrina sa constate ca nedistribuirea dividendelor si incorporarea profitului in rezerve poate caracteriza numai in mod exceptional abuzul de majoritate^{^[8]. Afectarea rezultatelor intreprinderii este un drept recunoscut majoritarilor in cadru legal, nefiind de natura a afecta interesele minoritarilor decat daca masura este nejustificata din punct de vedere economic si juridic}^{^{^[9]}.}

Prins intre puterea majoritarilor de utiliza independent rezultatele societatii si interesul legitim al minoritarilor de a obtine dividende, judecatorul are dificila sarcina de a distinge intre abuzul de putere majoritara si un simplu act de guvernare societara, pe baza a doua criterii principale, ambele de natura extra-juridica, in concret economica si financiara.

In primul rand, trebuie avut in vedere micro-mediul economic si financiar al intreprinderii societare. Cuantumul rezervelor fata de cel al capitalului social si perioada de-a lungul careia s-a refuzat distribuirea de dividende trebuie raportate la destinatia fondurilor trecute in rezerve, respectiv incidenta concreta a rezervelor asupra politicii de dezvoltare a intreprinderii, dat fiind nivelul de crestere a intreprinderii si situatia financiara a acesteia.

Judecatorul trebuie sa verifice destinatia concreta a fondurilor constituite in rezerve. Au fost acestea folosite pentru a acoperi pierderile din exercitiile financiare precedente? Au fost contractate ori s-a decis contractarea unor imprumuturi de catre societate? Se pregateste sau se deruleaza construirea unor imobile ori efectuarea altor investitii pentru care sunt necesare rezervele ca masuri legitime de precautie? Au fost utilizate beneficiile incorporate succesiv in rezerve la majorarea capitalului sau, din contra actionarii majoritari au refuzat constant sa recurga la acest mijloc, cel mai firesc, de consacrare a prosperitatii afacerilor societatii si de multumire a tuturor actionarilor? Nu cumva o parte din rezerve se regaseste in nimic altceva, decat in cresterea cheltuielilor de personal, in special a salariilor sau indemnizatiilor administratorilor, actionari majoritari?^{^[10] In fine, refuzul excesiv si sistematic de a distribui dividende, nu corespunde unei vointe deliberate a majoritatii de a nu mai distribui deloc dividende?}^{^{^[11]}}

Cu alte cuvinte, politica inteleapta si prudenta a autofinantarii contribuie, indiscutabil, la protejarea interesului social si al celui comun al actionarilor^{^[12]. Conditia care trebuie intrunita este ca fondurile constituie in rezerve sa fie intr-adevar destinate finantarii unei activitati}^{^{^[13]}. Simpla tezaurizare nu face parte din scopul social^{^[14]}.}

b) Filializarea abuziva a societatii

Operatiunea de concentrare economica reprezinta o filializare activa, atunci cand actionarii majoritari hotarasc constituirea de catre societate a unei filiale, indiferent daca aceasta este una comuna cu terti participanti sau o societate unipersonala cu asociat unic. Inegalitatea dintre asociati este evidenta. Activitatea filialei scapa in mod absolut influentei minoritarilor din societatea-mama, intrucat orice decizie referitoare la filiala este atributul adunarii generale ordinare a societatii-mama. Pe de alta parte, majoritarii au posibilitatea de a-si valorifica titlurile pe care le detin in societatea-mama la un pret sensibil mai mare decat minoritarii, ca urmare a controlului pe care cei dintai il detin asupra filialei^{^[15]. In fine, principalul avantaj pecuniar al majoritarilor rezulta din indemnizatiile pe care acestia le primesc in calitatea, pe care aproape invariabil o detin, de administratori ai filialei.}

Filializarea pasiva poate fi propriu-zisa, strict juridica, in situatia in care societatea are drept actionar majoritar o alta persoana morala, dupa cum se poate manifesta strict economic, in situatia in care actionarii majoritari detin, direct sau indirect, o alta structura societara careia ii confera o pozitie de dominanta economica fata de societate.

In aceste conditii, abuzul de majoritate poate fi retinut o data cu constatarea prejudiciului creat asociatilor minoritari, concretizat prin supunerea patrimoniului societatii-mama (in cazul filializarii active) sau a filialei (in situatia celei pasive) la sarcini inutile si nerentabile din perspectiva intereselor acesteia. Invocarea de catre minoritari a imprumuturilor cu titlu gratuit acordate celeilalte societati, detinute sau doar administrate de majoritari, direct sau prin acordarea de garantii accesorii datoriilor acesteia, a cesiunilor partiale de active catre aceasta din urma si alte asemenea, este de natura a transforma aprecierea abuzului de majoritate intr-o sarcina judiciara foarte delicata, de vreme ce aceste operatiuni sunt acceptate, in principiu, ca manifestare fireasca si legitima a interesului de grup^{^[16].}

Criteriul jurisprudential si doctrinal, utilizat pentru a verifica legitimitatea unor astfel de operatiuni care greveaza patrimoniul societatii-mama sau, dupa caz, al filialei, si interesul comun al asociatilor acesteia, este existenta unei contrapartide rezonabile din partea celeilalte societati. Aceasta se verifica, nu in mod izolat, la fiecare operatiune in parte, ci prin luarea in considerare a ansamblului si a succesiunii transferurilor de fonduri si a relatiilor comerciale dintre cele doua societati^{^[17].}.

Instanta a respins actiunea minoritarilor in contextul in care sprijinul financiar al filialei era de natura a-i permite acesteia din urma sa-i aduca o clientela importanta societatii-mama, careia i s-a marit cifra de afaceri^{^[18]. In schimb, atunci cand din raporturile stabilite intre societati, nu putea rezulta nici un avantaj pentru societatea-mama, abuzul de majoritate a fost retinut, in imprejurarile in care actionarul majoritar era si administrator al filialei, care, prin obiectul concret de activitate, devenise o entitate economic straina societatii-mama}^{^{^[19]}. S-a constatat abuzul de majoritate, atunci cand cesiunea de active si transferul de operatiuni profitabile dinspre filiala catre societatea-mama controlata de majoritari, a condus la golirea patrimoniului social, care devenise "o cochilie vida", pretul actiunilor societatii scazand vertiginos in ultimii doi ani^{^[20]}.}

In consecinta, abuzul se contureaza cand filializarea societatii conduce la intrunirea urmatoarelor rezultate:

- permite actionarilor majoritari obtinerea unor avantaje, in detrimentul minoritarilor, din valorificarea titlurilor lor sau din indemnizatiile obtinute ca administratori ai filialei, respectiv din beneficiile obtinute de societatea-mama prin spolierea filialei

- este lezionara pentru societate si lipsita de orice justificare economica^{^[21].}

c) Majorari abuzive de capital

In urma procesului de privatizare in Romania, specialistii pietei de capital au sesizat tendinta actionarilor care au cumparat pachetele de la fostul F. P. S. de a proceda, cu o constanta ingrijoratoare, la majorari abuzive ale capitalului social prin aport in natura^{^[22]. Procedeul a beneficiat de aparenta de legitimitate pe care i-o conferea o clauza in mod obisnuit prevazuta in orice contract de vanzare-cumparare de actiuni, incheiat intre investitor si autoritatea pentru privatizare, care impunea cumparatorului ca, de obicei in termen de un an, sa efectueze "investitii" in societate, in urma negocierilor stabilindu-se, in majoritatea cazurilor, ca acestea sa constea in echipamente industriale, innoirea parcului auto, informatizare etc.}

Cumparatorii s-au grabit, in aproape toate cazurile, sa convoace adunarea generala extraordinara a actionarilor, in vederea majorarii capitalului prin aportul lor in natura. La adapostul art. 212 si art. 213 din Legea nr. 31/1990, actionarii majoritari, fie au ridicat dreptul de preferinta al celorlalti actionari de a participa la majorarea capitalului, sub pretextul "motivului temeinic" al executarii obligatiei din contractul de cumparare de actiuni, fie, pur si simplu, nu l-au acordat, intrucat legiuitorul a prevazut ca acesta inceteaza cand este vorba de aporturi in natura, motivat prin scopul operatiunii, care consta in obtinerea unor bunuri determinate pe care numai proprietarul acestora le poate aporta. Actionarii majoritari si-au asigurat controlul absolut prin votarea invariabila a propriilor aporturi, obiectiv realizat, de foarte multe ori, intr-una dintre urmatoarele metode abuzive:

- aporturile au fost supraevaluate de catre expertii evaluatori desemnati prin votul aceluiasi majoritar (situatiile cel mai des intalnite);

- aporturile nu au avut nicio legatura cu obiectul de activitate al societatii^{^[23];}

- aporturile s-au facut fara a se ajusta in prealabil valoarea capitalului social, prin reevaluarea patrimoniului societatii, actionarul majoritar dobandind actiuni la valoarea nominala devalorizata in urma inflatiei^{^[24];}

- actionarii titulari ai aportului si-ai exercitat dreptul de vot privind aporturile lor, incalcand in mod constant prevederile referitoare la obligatia de abtinere in caz de conflict de interese si a interdictiei prevazute de art. 193 din Legea nr. 31/1990

In urma sesizarii caracterului inegalitar si prejudiciabil pentru actionarii minoritari al acestor procedee - minoritarii ajungand invariabil sa-si diminueze cota de participare la capitalul social, indeosebi prin imposibilitatea de a participa cu aporturi la majorarea de capital - a existat o evolutie legislativa si administrativa favorabila stoparii acestor procedee^{^[25], al carei debuseu au fost prevederile art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, din interpretarea carora rezulta ca dreptul de preferinta in cazul majorarii de capital poate fi ridicat - intr-un cvorum extraordinar de ¾ din numarul titularilor capitalului social, cu o majoritate speciala care sa reprezinte 75% din drepturile de vot - numai in cazul aporturilor in numerar, in vreme ce aporturile in natura - care pot consta numai in bunuri performante, necesare realizarii obiectului de activitate al societatii emitente si trebuie aprobate cu acelasi cvorum si aceeasi majoritate extraordinare de 75% - nu se pot solda cu ridicarea dreptului de preferinta al celorlalti actionari. Aceeasi concluzie se desprinde si din modificarea art. 213 al Legii societatilor comerciale, care initial prevedea incetarea de drept a preferintei in cazul aportului in natura, iar astazi vizeaza procedura majorarii capitalului prin oferta publica.}

[1] Cass. com. 18 avril 1961, precitata.

[2] Cass. com. 22 avril 1976, precitata.

[3] Cass. com. 6 juin 1990, Rev. Sociétés 1990, p. 606, note Y. Chartier.

[4] Cass. com. 23 juin 1987, in LAMY sociétés..., precitat, p. 1097.

[5] Cass. com. 22 janv. 1991, in LAMY..., precitat, p. 1097.

[6] C. A. Limoges, 26 juin 1995, in E. Lepoutre, Autofinancement des entreprises et abus de majorité, Bull. Joly 1996, p. 189 si urm.

[7] C. A. Versailles, 7 déc. 1995, in E. Lepoutre, art. precitat. p. 189.

[8] J-L Rives-Lange, art. precitat, p. 68.

[9] E. Lepoutre, art. precitat, p. 193.

[10] C. A. Aix-en-Provence 29 juin 1995, in E. Lepoutre, art. precitat, p. 189.

[11] N. Legourd, art. precitat, p. 17.

[12] In cele din urma, actionarilor, fie acestia minoritari, le este recunoscut si dreptul de creanta asupra rezervelor, a caror valoare trebuie avuta in vedere la calcularea drepturilor acestora in caz de retragere, excludere sau de lichidare a societatii. A se vedea E. Carcei, op. cit., p. 185.

[13] E. Lepoutre, art. precitat, p. 195.

[14] J. Mestre in LAMY... precitat, p. 1097.

[15] J. Mestre, in LAMY... precitat, p. 876.

[16] D. Ohl, Les prêts et avances entre sociétés d`un même groupe, Litec, Paris, 1982, p. 212 si urm.

[17] Cass. com. 21 oct. 1974, Rev. de Jurisprudence Commerciale 1975, p. 387, note Y. Chartier.

[18] Cass. com. 12 nov. 1973, in LAMY... precitat, p. 844.

[19] Cass. com. 29 mai 1972, in LAMY... precitat, p. 844.

[20] Cass. com. 24 janv. 1995, precitata.

[21] B. Mercadal, Mémento Pratique Francis Lefebvre. Sociétés commerciales, Paris, 2005, p. 1095.

[22]www.kmarket.ro, Pagina web a pietei de capital din Romania titreaza, intr-una dintre cronicile pe care le gazduieste: "Majorarile de capital prin aport in natura au devenit afacerea anului (2000 - n. n.)".

[23] La o societate comerciala de desfacere cu amanuntul cu un capital, inainte de privatizare, de 8,6 mld. lei (echivalent a 300. 000 USD), cumparatorul pachetului de la fostul F. P. S. a majorat capitalul cu un aport in natura constand intr-un elicopter nefunctional evaluat la 550. 000 USD. Intr-un alt caz, actionarul majoritar persoana fizica a dublat capitalul social aducand ca aport in natura sase brevete de inventie al caror titular era, fara ca acestea sa aiba vreo legatura cu obiectul de activitate al societatii.

[24] Cazul cel mai cunoscut este al SC Automobile DACIA S. A. Pitesti, unde, in anul 2001, grupul Renault a majorat capitalul de la 2. 500 mld. lei la 5. 800 mld. lei, in conditiile in care reevaluarea activelor imobilizate ale societatii nu fusese realizata - deci nici inclusa in capitalul social - de 7 ani!

[25] Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a inceput prin a refuza avizarea emisiunilor de actiuni decise in aceste imprejurari, in baza art. 6 al. 1 lit. b din Legea nr. 52/1994, pe atunci in vigoare. Practica a fost formal legalizata prin adoptarea OUG nr. 229/2000, ulterior abrogata. O. U. G. nr. 28/2002, modificata prin Legea nr. 525/2002, a transat chestiunea, stabilind principiul interzicerii aporturilor in natura pentru majorarea de capital la societatile detinute public, cu o exceptie notabila, care viza aporturile in natura "stabilite concret prin contractele de privatizare" sau "ca urmare a unor obligatii asumate prin contractele de privatizare", care insa trebuiau sa fie realizate cu acordarea obligatorie a drepturilor de preferinta ale celorlalti actionari.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

MANUALE, MONOGRAFII, VOLUME COLECTIVE

1) Ph. Bissara, B. Bouloc, A. Couret, P. Le Cannu, V. Magnier, Y. Reinhard, N. Rontchevski, D. Schmitd (col.), Le droit des sociétés pour 2005, Dalloz, Paris, 2005

2) Fr. Basdevant, A. Charvériat, Fr. Monod, Le guide juridique de l`administrateur de la société anonyme, LexisNexis Litec, Paris, 2004

3) J. P. Casimir, M. Germain, Dirigeants de sociétés, Groupe Revue Fiduciaire, Paris, 2006

4) R. N. Catana, Rolul justitiei in functionarea societatilor comerciale, Lumina Lex, Bucuresti, 2003

5) St. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societatilor comerciale. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, C. H. Beck, Bucuresti, 2006

6) St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, Universul Juridic, Bucuresti, 2007

7) A. Charvériat, A. Couret, B. Mercadal, Mémento Pratique Francis Lefebvre - Sociétés Commerciales, Editions Francis Lefebvre, Paris, 2005

8) K. Clarkson, R. Leroy Miller, G. Jentz, F. Cross, Business Law, West, St. Paul MN, 1995

9) A. Constantin, Droit des sociétés. Droit commun et droit spécial, Dalloz, 3ème ed, Paris, 2007

10) M. Cozian, A. Viandier, Fl. Deboissy, Droit des sociétés, LexisNexis-Litec, Paris, 2006

11) C. Dutescu, Drepturile actionarilor, C. H. Beck, Bucuresti, 2007

12) E. Ferran, Company Law and Corporate Governance, Oxford University Press, 1999

13) L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II. Societatile comerciale, Ed. Socec&Co, Bucuresti, 1948

14) Y. Guyon, Traité des contrats. Les sociétés. Aménagements statutaires et conventions entre associés, LGDJ, Paris, 1995

15) D. Legeais, Droit commercial et des affaires, Sirey, Paris, 2007

16) Ph. Merle, Droit commercial. Sociétés commerciales, Dalloz, Paris, 6ème ed., 1998

17) J. Mestre, Lamy - sociétés commerciales 1998, Ed. Lamy, Paris, 1997

18) M-Ch. Monsalier, L`aménagement contractuel du fonctionnement de la société anonyme, LGDJ, Paris, 1998

19) J. M. Moulin, Droit des sociétés, Gualino éd., Paris, 2006

20) Gh. Piperea, Obligatiile si raspunderea administratorilor societatilor comerciale, ALL Beck, 1998

21) Gh. Piperea, Societati comerciale, piata de capital, acquis comunitar, All Beck, Bucuresti, 2005

22) M. Scheaua, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, comentata si adnotata, ed. a II-a, Rosetti, Bucuresti, 2002

23) A. Tunc, Le droit anglais des sociétés anonymes, Economica, Paris, 1997

24) A. Weill, Fr. Terré, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1997

Date tehnice

Titlu: Dreptul societatilor comerciale. Probleme actuale privind societatile pe actiuni
Pret: 32,70 RON
ISBN: 9789731875026
Format: -
Pagini: 208

Cuprins

Consideratii introductive. I

CAPITOLUL I. DREPTURILE ACTIONARILOR.. 1

I. Drepturi nepatrimoniale (politice)

A) Drepturi la informare. 2

1) Informarea in dreptul comun al societatilor comerciale

a) Informarea cu ocazia adunarilor generale ale actionarilor

b) Informarea permanenta

2) Informarea investitorilor in cazul societatilor tranzactionate pe piata reglementata de capital

a) Informarea continua a investitorilor

b) Obligatia de informare periodica

c) Problema sanctiunilor

B) Drepturi de supraveghere si control asupra gestiunii11

1) Dreptul de a solicita convocarea adunarii generale

2) Dreptul de a reclama fapte cenzurabile

3) Dreptul de a solicita expertiza judiciara de gestiune

4) Dreptul de revocare a membrilor administratiei societare

C) Dreptul de vot20

1) Principiile exercitarii dreptului de vot

2) Exceptii aparente de la principiile dreptului de vot

a) Derogari legale de la principiul universalitatii dreptului de vot

b) Clauze statutare privind limitarea accesului actionarilor la adunarile generale

c) Conventiile de vot, exceptie aparenta de la principiul libertatii votului

3) Actiunile preferentiale fara drept de vot - exceptia veritabila de la principiile dreptului de vot

4) Modalitati de exercitare a dreptului de vot

a) Votul prin reprezentare

i. Calitatea de reprezentant41Calitatea de reprezentant

ii. Procedura in cazul votului prin reprezentare.42Procedura in cazul votului prin reprezentare.

iii. Forma si continutul imputernicirii.43Forma si continutul imputernicirii.

b) Votul prin corespondenta

II. Drepturile patrimoniale

A) Drepturi de natura financiara. 49

1) Dreptul la dividende

2) Drepturi de creanta la lichidarea societatii

B) Dreptul de dispozitie juridica asupra titlurilor. 53

1) Modalitatile de vanzare a titlurilor

a) Cesiune vs. negociabilitate

b) Regimul cesiunii partilor sociale sau actiunilor

2) Dreptul de a afecta partile si actiunile in garantii reale mobiliare

a) Constituirea garantiilor reale mobiliare

b) Efectele garantiilor asupra soartei titlurilor

CAPITOLUL II. CONTROLUL JUDICIAR AL LEGALITÃTII HOTÃRARILOR ADUNÃRII GENERALE A ACTIONARILOR 62

I. Legalitatea normativa si conventionala - limita a principiului fortei obligatorii a hotararilor adunarii generale

A. Distinctii conceptuale si evolutie legislativa. 64

B. Dedublarea regimului juridic al actiunii in invalidarea hotararilor adunarii generale 65

II. Cauze de nulitate a hotararilor adunarii generale

A. Ordinea publica societara si cea de drept comun. 67

B. Motive de procedura a organizarii si desfasurarii adunarii71

1) Nulitati derivate din formalitatile de convocare a adunarii

a) Convocarea nu este facuta de persoanele sau organele societare carora le este conferita prin lege aceasta atributie

b) Publicitatea sau comunicarea convocarii

c) Convocarea nu are continutul minim prevazut de lege sau cel impus de natura si obiectul adunarii

2) Neindeplinirea obligatiei de informare a actionarilor

3) Cauze de invalidare derivate din desfasurarea sedintei organului deliberativ

a) Impiedicarea actionarilor de a participa la adunare

b) Nerespectarea procedurii legale a sedintei adunarii generale

c) Incalcarea normelor de competenta a adunarii

d) Nereguli de cvorum si majoritate

e) Exercitarea nelegala a dreptului de vot

C. Nulitati de fond sau intrinseci hotararii organului deliberativ. 91

III. Actiunea in anulare sau constatarea nulitatii hotararilor

A. Calitatea procesuala activa. 93

B. Procedura. 97

1) Termenul de exercitare a dreptului la actiune

2) Competenta de solutionare si judecarea cererii

3) Suspendarea hotararii

4) Efectele admiterii actiunii in anulare

CAPITOLUL III. EXERCITAREA ABUZIVÃ A DREPTULUI DE VOT AL ACTIONARILOR 107

I. Fundamentul si conditiile controlului judiciar al a xercitarii abuzive a dreptului de vot

A. Evolutii privind fundamentul exercitiului abuziv al dreptului de vot110

1) Fundamentul traditional delictual al abuzului de drept.

2) Evolutia inspre utilizarea notiunii institutionale, de drept public, a deturnarii de putere

3) Reorientarea legiuitorului inspre fundamentul contractual al bunei credinte si interesului social. De la interventia judiciara asumata, la interventia provocata

B. Conditiile exercitarii abuzive ori neconforme a dreptului de vot118

1) Reaua-credinta a titularului dreptului

a) Favorizarea deliberata a unei categorii de asociati in detrimentul celeilalte - conditie traditionala a jurisprudentei franceze

b) Drepturile actionarilor trebuie exercitate cu buna credinta - conditie legala actuala

2) Conformitatea exercitarii prerogativelor asociatilor, cu interesul societatii

a) In cautarea interesului social - busola intreprinderii societare

b) Interesul social - interes comun al asociatilor

3) Realitatea criteriului unic al exercitarii abuzive sau neconforme a dreptului de vot

II. Manifestarea si consecintele exercitarii abuzive a prerogativelor asociatilor sau actionarilor societatilor comerciale

A. Abuzul de majoritate. 136

1) Ipoteze de manifestare

a) Constituirea de rezerve excesive

b) Filializarea abuziva a societatii

c) Majorari abuzive de capital

d) Golirea de substanta a patrimoniului social

e) Excese de putere ale actionarilor in relatia cu administratia

f) Revocarea abuziva a administratorilor si directorilor

2) Sanctionarea abuzului de majoritate

B. Abuzul de minoritate (si de egalitate)147

1) Abuzul negativ: de la inertie, la impotrivire

2) Abuzul pozitiv sau hartuirea minoritara

B. Sanctionarea abuzului de minoritate. 155

a) Daunele-interese, o sanctiune aproape inevitabila

b) Substituirea prin justitie a organelor sociale, o sanctiune imposibila

c) In cautarea unei solutii adecvate

CAPITOLUL IV. OBLIGATIILE FIDUCIARE ALE ADMINISTRATORILOR SI DIRECTORILOR 160

I. Caracterul deficitar al actiunii in raspundere contra membrilor administratiei societare

II. O noua clasificare a obligatiilor administratorilor

A. Evolutii privind natura juridica a raporturilor dintre administratori si societate 164

1) Mandatar sau organ social?

2. Concluzia eclectica - administratia, ca raport contractual fiduciar si ca functie legal-statutara

B. Obligatii fiduciare vs. obligatii statutare. 168

III. Obligatia de loialitate

IV. Obligatia de diligenta si prudenta

A. Notiune. Standard. Criteriu de apreciere. 177

1) Abordari definitorii, in contextul globalizarii dreptului

2) Standardul obligatiei de diligenta si prudenta

3) Criteriul neindeplinirii culpabile a obligatiei de prudenta si diligenta

B. Continutul obligatiei de diligenta si prudenta. 185

1) Obligatia de supraveghere a activitatii societatii, in general, si a directorilor in special (duty to monitor/oversight)

2) Obligatia de a se informa (duty of inquiry)

3) Obligatia de atentie in luarea deciziilor

C. Exceptia "regulii judecatii de afaceri". 191

1) Semnificatie

2) Conditii de aplicabilitate

3) Efecte

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Pagina:

Spune-ne opinia ta!

Votul cititorilor: (0 voturi)

Daca ai citit aceasta carte, spune si celorlalti cat de mult ti-a placut!

Adaugarea de comentarii o pot face doar membrii UJmag.ro

5. MODALITATEA DE LIVRARE SI COSTURILE DE EXPEDIERE

a) Livrarea

Se face numai pe teritoriul Romaniei, prin intermediul serviciilor de curierat rapid sau al Postei Romane.

Modalitatea de livrare va putea fi aleasa de dumneavoastra, independent de valoarea comenzii.

Pentru comenzile a caror valoare nu se incadreaza in pragurile de mai jos, dumneavoastra suportati cheltuielile de expediere.

Livrarea se face in urmatoarea zi lucratoare efectuarii comenzii. Comenzile efectuate vineri, sambata si duminica se vor livra luni. Comenzile efectuate in sarbatorile legale se vor livra in prima zi lucratoare imediat urmatoare.

b) Costurile de expediere

In Bucuresti livrarea se va face doar prin curierat, iar in tara livrare se va face si prin curierat si cu posta romana.

Costurile de expediere sunt urmatoarele si vor fi suportate de catre client, cu respectarea conditiilor ce vor urma:

In Bucuresti:
- Livrarea se face prin curier rapid cu Bookurier. Tariful de expediere este de 8 lei/colet.;
- Livrarea se poate face prin Posta Romana, tariful de expediere fiind de 8 lei/colet.

In tara:
- Livrarea se poate face prin curier rapid cu Atlassib Curier, tariful de expediere fiind de 15 lei/colet sau
- Livrarea se poate face prin Posta Romana, tariful de expediere fiind de 8 lei/colet.

Costurile de expediere vor fi suportate de catre UJMAG.ro in urmatoarele situatii:

Livrarea comenzii in Bucuresti

Livrarea comenzii in tara

Va invitam sa consultati lista localitatilor cuprinse in aria de acoperire a serviciului de curierat rapid, accesand urmatorul link: http://posta.atlassib.ro/csp/webposta/main.csp?lang=1&incarca=agentii . Comenzile dvs. nu vor putea fi livrate prin serviciul curierat rapid daca adresa de livrare nu se regaseste in aria de acoperire a societatii de curierat.

Pot exista si cazuri rare, independente de noi, cand durata expedierii prin curier rapid poate depasi 48 ore, dar nu mai mult de 60 ore.

Pentru comenzi mai mari de 200 lei,

Posta Romana

Atentie! Va informam ca, in situatia in care au trecut 5 zile de la efectuarea comenzii si nu ati primit avizul postal, puteti merge la oficiul postal de care apartine adresa de livrare pe care ati introdus-o in formularul de comanda pentru a ridica comanda dvs.

Atentie! In cazul in care nu onorati comanda facuta sau in cazul in care nu ne instiintati in termen de 12 ore de la data efectuarii comenzii asupra imposibilitatii onorarii acesteia, ne rezervam dreptul sa va solicitam plata in avans a viitoarelor dumneavostra comenzi.

Va informam ca prin aplicarea acestei masuri nu veti pierde calitatea de membru pe care deja ati dobandit-o.