Rolul organizatiilor internationale in solutionarea pasnica a diferendelor internationale

LISTĂ DE ABREVIERI

Introducere

CAPITOLUL 1 - SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ  A DIFERENDELOR - OBLIGAŢIE JURIDICĂ  ŞI NECESITATE A PREVENIRII CONFLICTELOR

1.1. Reglementarea paşnică a diferendelor - principiu fundamental al dreptului internaţional public

1.1.1. Apariţia şi evoluţia conceptului de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale

1.1.2. De la concept la principiu fundamental de drept internaţional

1.1.3. Soluţionarea paşnică a diferendelor - obligaţie internaţională cu valoare erga omnes?

1.1.4. Conţinutul principiului soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale

1.1.4.1. Obligaţiile ce incumbă statelor în baza principiului soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale

1.1.5. Părţile la diferend cărora li se aplică principiul soluţionării paşnice

1.2. Cooperarea internaţională în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor

1.2.1. Identificarea tehnicilor şi cadrului cooperării

1.2.2. Conţinutul principiului cooperării în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale

1.2.3. Raportul dintre obligaţia generală de a coopera şi dreptul la libera alegere a mijloacelor de soluţionare

1.2.4. Reflectarea intereselor părţilor la diferend în procesul cooperării

1.2.5. Obiectivele cooperării internaţionale în domeniul soluţionării paşnice

1.3. Precizări conceptuale şi terminologice

1.3.1. Noţiuni generale

1.3.2. Termenii de diferend şi situaţie în practica convenţională şi în jurisprudenţă

1.3.3. Noţiunea de diferend în practica convenţională şi jurisprudenţa internaţională

1.3.3.1. Distincţia diferende politice - diferende juridice

1.3.2.2. Distincţia diferend internaţional - diferend intern

1.3.4. Alţi termeni utilizaţi în teoria şi practica internaţională contemporană privind soluţionarea paşnică

1.3.4.1. Noţiunea de conflict internaţional - trecerea de la conflict internaţional la criză internaţională, alţi termeni în literatura de specialitate în privinţa soluţionării

1.3.4.2. Mijloace ale societăţii internaţionale contemporane pentru prevenirea conflictelor şi soluţionarea diferendelor internaţionale

1.3.4.2.1. Conceptul de prevenire structurală

1.3.4.2.2. Conceptul de alertă timpurie

CAPITOLUL 2 - MODALITĂŢI DE SOLUŢIONARE PAŞNICĂ  A DIFERENDELOR

2.1. Mijloace politico-diplomatice

2.1.1. Mijloace diplomatice de tip alternativ pentru soluţionarea diferendelor internaţionale

2.1.2. Mijloace politico-diplomatice ce nu implică intervenţia unui terţ

2.1.2.1.Consultările

2.1.2.1.1. Noţiune şi particularităţi

2.1.2.1.2. Reflectarea consultărilor în practica convenţională

2.1.2.2. Negocierea

2.1.2.2.1 Noţiunea şi particularităţile procesului de negociere

2.1.2.2.2. Etapele negocierii

2.1.2.2.3. Principiul anteriorităţii negocierilor

2.1.2.2.4. Limitele negocierii

2.1.2.2.5. Organizaţiile internaţionale - cadru instituţional al negocierilor bi/multilaterale

2.1.3. Mijloacele politico-diplomatice care implică intervenţia unui terţ

2.1.3.1. Bunele oficii şi medierea (noţiuni, caracteristici şi delimitări)

2.1.3.2. Rolul bunelor oficii şi medierii în practica statelor

2.1.3.2. Concilierea. Noţiune şi particularităţi

2.1.3.2.1. Compunerea şi funcţionarea comisiei de conciliere

2.1.3.2.2. Reflectarea concilierii în practica convenţională

2.1.4. Ancheta - instrument complementar în procesul de soluţionare paşnică a diferendelor

2.1.4.1. Noţiune şi caracteristici

2.1.4.2. Comisia de anchetă şi obiectivele acesteia

2.2. Mijloace jurisdicţionale de soluţionare a diferendelor dintre state

2.2.1. Specificitatea mijloacelor jurisdicţionale în raport cu cele politico-diplomatice

2.2.2. Arbitrajul internaţional - sistem flexibil de soluţionare a diferendelor internaţionale

2.2.2.1. Temeiul juridic al existenţei şi funcţionării tribunalului arbitral

2.2.2.2. Tribunalul arbitral - compunere şi constituire

2.2.2.3. Regulile de procedură în arbitrajul internaţional

2.2.2.4. Sentinţa arbitrală

2.2.3. Instanţele judiciare internaţionale - mijloc de soluţionare cu caracter coercitiv

2.2.3.1. Alcătuirea instanţelor judiciare internaţionale

2.2.3.2. Aspecte generale privind angajamentul jurisdicţional şi procedura

2.2.3.3. Sentinţa - valoare juridică particulară în sistemul judiciar general

2.2.3.4. Aplicarea principiului cooperării în practica judiciară internaţională

2.2.4. Raportul dintre arbitrajul internaţional şi jurisdicţia internaţională

2.3. Rezolvarea paşnică a diferendelor în cadrul instituţional oferit de organizaţiile internaţionale

2.3.1. Organizaţiile internaţionale - factori activi ai cooperării internaţionale

2.3.2. Organizaţiile internaţionale - cadru general al soluţionării diferendelor interstatale

CAPITOLUL 3 - O.N.U. - ORGANIZAŢIE INTERNAŢIONALĂ CU ROL PRINCIPAL ÎN ASIGURAREA PĂCII ŞI SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE

3.1. Societatea Naţiunilor - precursor al Organizaţiei Naţiunilor Unite

3.1.1. Rolul Societăţii Naţiunilor în organizarea păcii după prima conflagraţie mondială

3.1.2. Sistemul colectiv de securitate creat de Societatea Naţiunilor - aspecte pozitive şi negative

3.1.3. Organizaţia Naţiunilor Unite - expresia idealului umanităţii de creare a unei organizaţii mondiale în scopul menţinerii păcii

3.2. Organizaţia Naţiunilor Unite şi soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale

3.2.1. Scurt istoric al Naţiunilor Unite

3.2.2. ONU - cadru instituţional de concretizare a exigenţelor principiului soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale

3.2.3. Caracterul complementar al modalităţilor ONU de rezolvare paşnică

3.2.4. Tipuri de diferende ce pot fi soluţionate în cadrul ONU

3.3. Rolul activ al Consiliului de securitate în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale

3.3.1. Componenţa organului decizional al ONU

3.3.2. Modalităţi de sesizare a Consiliului de securitate

3.3.3. Puterile Consiliului în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale conform prevederilor Capitolelor VI, VII şi VIII din Carta ONU

3.3.3.1. Funcţiile Consiliului de securitate

3.3.3.2. Modalităţile de acţiune ale organului decizional al ONU

3.3.3.3. Competenţele Consiliului. Limite ale competenţelor organului decizional în baza capitolului VI din Carta ONU

3.3.3.4. Procedura votului în Consiliul de securitate - dreptul de veto expresie a inegalităţii constitutive a statelor

3.3.3.5. Contribuţii româneşti în calitate de membru nepermanent al Consiliului de securitate la dezvoltarea cooperării internaţionale

3.3.4. Iniţiative în domeniul reformării structurii şi funcţionării Consiliului de securitate al ONU

3.3.4.1. Propuneri avansate în cadrul ONU privind reformarea structurii şi metodelor de lucru ale Consiliului de securitate

3.3.4.2. Poziţia României privind reforma Consiliului de Securitate

3.4. Competenţele constituţionale şi practica Adunării generale a ONU în soluţionarea paşnică a diferendelor

3.4.1. Compunerea şi atribuţiile Adunării generale - organ plenar cu atribuţii în domeniul păcii şi securităţii internaţionale

3.4.1.1. Competenţele organului plenar în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale şi limitele acestor competenţe

3.4.2. Raportul dintre Adunarea generală şi Consiliul de securitate în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale; practica în domeniu

3.4.3. Revitalizarea Adunării generale

3.5. Rolul activ al Secretarului general al O.N.U. în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale

3.5.1. Competenţele Secretarului general în domeniul reglementării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale în lumina prevederilor Cartei ONU şi a rezoluţiilor în domeniu

3.5.1.1. Rolul Departamentului pentru Afaceri Politice din cadrul Secretariatului în perfecţionarea serviciilor de mediere şi bune oficii oferite de Secretarul general

3.5.2. Raportul dintre Secretarul general al organizaţiei şi celelalte două organe principale cu atribuţii în domeniul soluţionării paşnice

3.5.3. Aspecte privind îmbunătăţirea performanţelor Secretariatului ONU pentru a corespunde noilor provocări din mediul internaţional

3.6. Competenţa jurisdicţională a Curţii Internaţionale de Justiţie

3.6.1. Crearea Curţii Internaţionale de Justiţie. Raportul dintre Curtea Internaţională de Justiţie a Naţiunilor Unite şi Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională a Societăţii Naţiunilor

3.6.2. CIJ - componentă structurală a Naţiunilor Unite

3.6.2.1. Natura raporturilor dintre organul decizional şi cel judiciar al Naţiunilor Unite

3.6.3. Limite ale capacităţii de acţiune a CIJ în procesul de soluţionare a diferendelor internaţionale

3.6.4. Competenţa CIJ în soluţionarea diferendelor internaţionale

3.6.5. Organizarea CIJ şi cadrul procedural stabilit pentru dezbaterea şi soluţionarea cazurilor aduse în faţa instanţei

3.6.5.1. Structura instanţei universale

3.6.5.2. Procedura de urmat în faţa instanţei

3.6.5.3. Valoarea juridică a enunţului jurisdicţional al CIJ

3.6.6. Contribuţia instanţei universale la întărirea dreptului internaţional

3.6.6.1. Rolul CIJ în evitarea pericolului de fragmentare a dreptului internaţional în condiţiile "proliferării" instanţelor internaţionale

3.6.7. Diferendul româno-ucrainean privind delimitarea spaţiului maritim al Mării Negre în zona Insulei Şerpilor

3.6.7.1. Evoluţia istorică a statutului juridic al Insulei Şerpilor

3.6.7.2. Demersurile diplomaţiei române privind finalizarea procesului de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră

3.6.7.3. Recurgerea la soluţionarea judiciară în diferendul româno-ucrainean; decizia CIJ în speţa Delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră (România v. Ucraina)

3.6.7.3.1. Relevanţa argumentelor prezentate de România în faţa Curţii în susţinerea poziţiei sale în diferendul cu Ucraina

3.7. Succintă evaluare a activităţii ONU în domeniul păcii şi securităţii internaţionale. Direcţii generale de acţiune în vederea reformării activităţii organizaţiei

CAPITOLUL 4 - CADRUL REGIONAL - COMPONENTĂ ESENŢIALĂ A SISTEMULUI MECANISMELOR DE SOLUŢIONARE PAŞNICĂ A DIFERENDELOR INTERNAŢIONALE

4.1. Consacrarea în Carta ONU a rolului cadrului regional în soluţionarea paşnică a diferendelor

4.1.1. Ambiguitatea conceptului de regionalism

4.1.2. Limitele acţiunii organizaţiilor regionale

4.2. Sisteme regionale europene/paneuropene cu rol în reglementarea paşnică a diferendelor dintre state

4.2.1. Reglementarea paşnică a diferendelor în sistemul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)

4.2.1.1. Analiza comparativă a dispoziţiilor Actului final de la Helsinki (1975) şi a Cartei de la Paris pentru o nouă Europă (1990)

4.2.1.2. Procedura de la La Valetta (1991) - mecanism paneuropean de soluţionare a diferendelor bazat pe intervenţia terţilor

4.2.1.3. Particularităţile Convenţiei pentru conciliere şi arbitraj în cadrul C.S.C.E. (Stockholm, 1992)

4.2.1.4. Trecerea de la o comisie de conciliere C.S.C.E., la instituirea concilierii dirijate

4.2.1.5. Implicarea sistemului O.S.C.E. în domeniul soluţionării paşnice a diferendelor - evaluări şi perspective

4.2.2. Uniunea Europeană şi soluţionarea paşnică a diferendelor regionale

4.2.2.1. UE - actor activ al relaţiilor internaţionale

4.2.2.2. Politica UE de prevenire a conflictelor internaţionale

4.2.2.3. UE şi procesul de soluţionare paşnică a diferendelor interstatale (interese şi obiective)

4.2.2.4. Implicarea UE în soluţionarea conflictelor regionale

4.2.3. Organizaţia Atlanticului de Nord (NATO)

4.2.3.1. Dispoziţiile Tratatului Atlanticului de Nord privind rezolvarea paşnică a diferendelor internaţionale

4.2.3.2. Scopul principal al N.A.T.O. - evoluţii şi tendinţe

4.2.3.2.1. Aprecieri şi coordonate privind evoluţia viitoare a NATO din perspectiva contribuţiei la securitatea internaţională (Summitul NATO, Bucureşti, 2-4 aprilie 2008)

4.2.3.3. Raporturile dintre NATO şi alte organizaţii regionale cu competenţe în gestionarea crizelor

4.3. Organizaţia Statelor Americane (OSA) şi rolul său în soluţionarea paşnică a diferendelor

4.3.1. Componenta structurală a organizaţiei cu relevanţă pentru procesul de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale

4.3.2. Mecanismele de prevenire a conflictelor în cadrul OSA

4.4. Organizaţia Unităţii Africane/Uniunea Africană (OUA/UA) - condiţii şi măsuri pentru o pace durabilă în Africa

4.4.1. Prevenirea conflictelor în Africa - o provocare la nivel regional şi internaţional

4.4.2. Capacitatea structurală şi politicile UA/OUA de aplicare a principiului soluţionării paşnice a diferendelor

4.4.3. Mecanismele UA/OUA pentru prevenirea, managementul şi rezolvarea conflictelor

4.5. Liga Arabă (LA) şi soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale

4.5.1. Structura Ligii Arabe şi funcţionarea sa în domeniul soluţionării diferendelor internaţionale

4.6. Mecanismele Comunităţii Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN) pentru soluţionarea paşnică a diferendelor şi provocările regionale

4.6.1. Nucleul convenţional şi structural al existenţei şi funcţionării ASEAN

4.6.2. Carta ASEAN - element central al procesului de integrare economică regională asiatică

4.6.2.1. Mecanisme ASEAN de soluţionare paşnică a diferendelor

4.6.3. Implicarea ASEAN în soluţionarea unor probleme regionale interstatale

4.6.3.1. Modelul ASEAN - mecanismul menţinerii stabilităţii în regiunea Mării Chinei de Sud

4.7. Raportul organizaţii regionale - Naţiunile Unite; probleme de coordonare între organizaţiile regionale şi Naţiunile Unite

CAPITOLUL 5 - SISTEME JURISDICŢIONALE  CU COMPETENŢĂ SPECIALĂ

5.1. Tipuri particulare de arbitraj proprii relaţiilor comerciale internaţionale

5.1.1. Arbitrajul internaţional comercial - mecanism de soluţionare a diferendelor dintre participanţii la comerţul internaţional

5.1.1.1. Sistemul de reguli ale Camerei Internaţionale de Comerţ (CIC)

5.1.1.2. Arbitrajul comercial în cadrul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL); asemănări şi deosebiri faţă de procedura arbitrală din cadrul CIC

5.1.2. Tribunalele arbitrale mixte

5.1.2.1. Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investiţiile (CIRDI)

5.1.2.1.1. Componenta structurală a mecanismului de soluţionare a diferendelor privind investiţiile

5.1.2.1.2. Procedura concilierii în cadrul CIRDI conform prevederilor Convenţiei asupra soluţionării diferendelor privind investiţiile

5.1.2.1.3. Procedura arbitrajului comercial internaţional din cadrul CIRDI

5.1.2.2. Tribunalul pentru reclamaţii Iran-SUA

5.1.2.3. Comisia pentru reclamaţii Eritrea - Etiopia

5.2. Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC); specificitatea soluţionării paşnice a diferendelor de natură comercială

5.2.1. GATT - precursor al OMC

5.2.1.1. Procedura de rezolvare a diferendelor în cadrul GATT

5.2.2. Soluţionarea paşnică a diferendelor în cadrul OMC - coloana vertebrală a sistemului de comerţ multilateral

5.2.2.1. Organizarea şi funcţionarea OMC

5.2.2.2. Sistemul de rezolvare a diferendelor în cadrul OMC

5.2.2.3. Ineditul îmbunătăţirilor aduse procedurii de soluţionare a diferendelor în cadrul OMC în raport cu GATT

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Anexe