Siteurile Grupului editorial Universul Juridic

Acasa | Informatii | Contact

« Inapoi | Acasa > Colectia Drept > Dreptul consumatorului > Protectia juridica a consumatorilor. Creditul destinat consumului si domeniile conexe

Cuprins

Protectia juridica a consumatorilor. Creditul destinat consumului si domeniile conexe

| Vezi toate recenziile

Cod: 1123
Autor:
Rodica Diana Apan

Rodica Diana Apan

» vezi pagina autorului

» vezi toate cartile autorului
Publicat de:
Editura Sfera Juridica
Colectia:
Monografia
Data aparitiei:
Decembrie 2008

Disponibilitate: Nu este pe stoc

Recomanda unui prieten

Descriere

Studiul Protecţia juridica a consumatorilor; Creditul destinat consumului şi domeniile conexe are ca premisă incidenţa reglementărilor care asigură protecţia consumatorilor în materia contractului de credit destinat consumului, reglementări care se polarizează în veritabile mijloace juridice de protecţie a consumatorilor, având relevanţă atât în etapa precontractuală, cât şi în etapa formării şi executării acestui contract.

Mijloacele juridice de protecţie a consumatorilor, instituite în materia contractului de credit destinat consumului, sunt cuprinse, în principal, în reglementarea proprie acestui domeniu, dar sunt complinite şi cu mijloace instituite prin reglementările care asigură protecţia consumatorilor în următoarele domenii: publicitate; informare; clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori; contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale; contractele încheiate la distanţă şi serviciile financiare comercializate la distanţă; accesul consumatorilor la justiţie; proceduri extrajudiciare şi judiciare de soluţionare a litigiilor dintre comercianţi si consumatori.

Reperele pentru misiunea propusă au constat în raportarea reglementărilor naţionale din domeniul contractului de credit destinat consumului, precum şi din domeniile conexe acestuia, dealtfel, rezultat al armonizării cu aquis-ul comunitar, la reglementările din unele State membre ale Uniunii Europene, cu doctrina şi jurisprudenţa aferentă.

Obiectivele studiului au fost stabilite în consideraţia următoarelor elemente: emergenţa la nivel naţional a categoriei contractului de credit destinat consumului; augmentarea volumului operaţiunilor de creditare pentru consum; precum şi a perspectivei deloc îndepărtate, a contenciosului in domeniu.

Autoarea este doctor în drept din anul 2006, lector universitar şi avocat.

EXTRAS:

PARTEA A II-A. DOMENIUL DE APLICARE. DEFINIŢIA CONTRACTULUI DE CREDITULUI DESTINAT CONSUMULUI, CLASIFICAREA, DEFINIŢIA PĂRŢILOR CONTRACTULUI DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI; DOCUMENTAŢIA DE CREDIT ŞI GARANTAREA CREDITULUI ÎN REGLEMENTĂRILE COMUNITARE ŞI NAŢIONALE

TITLUL I. SEDES MATERIAE AL REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE ŞI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL CREDITULUI DESTINAT CONSUMULUI

CAPITOLUL I. REGLEMENTĂRI COMUNITARE

"Obiectivul Directivei nr. 87/102/CEE este dublu: de a proteja consumatorii împotriva condiţiilor abuzive de creditare şi de a favoriza creditul transfrontalier şi libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor finanţate pe credit prin intermediul armonizării informaţiei furnizate de către împrumutători. " N. Diez Guardia

Secţiunea I. Directive comunitare în materia creditului destinat consumului

Subsecţiunea I. Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materia creditului destinat consumului

Expunerea prevederilor cuprinse în Directiva nr. 87/102/CEE[1] şi a modificărilor ulterioare sunt incidente în prezentul studiu, deoarece directiva constituie prima reglementare în domeniu care, supusă la două modificări importante, constituie nivelul de protecţie minimal în domeniu care urmează a fi atins ca urmare a transpunerii în legislaţia naţională a normelor comunitare.

Premisele edictării Directivei nr. 87/102/CEE în materia creditului destinat consumului au constat în existenţa unor mari disparităţi între reglementările Statelor membre în domeniul creditului destinat consumului, precum şi în schimbările multiple, în ultimii ani, a categoriilor creditului destinat consumului, care a evoluat spre noi categorii şi continuă să evolueze. Disparităţile între legislaţiile şi practicile naţionale în domeniul creditului destinat consumului, care puteau antrena distorsiuni de concurenţă între împrumutători pe piaţa comună, pot provoca o protecţie inegală a împrumutaţilor de la un Stat membru la altul şi pot limita posibilităţile consumatorilor de a obţine credit în alte State membre afectând volumul şi natura creditului. De asemenea, acestea aveau o influenţă asupra liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor susceptibile de a fi achiziţionate pe credit şi au un impact direct asupra funcţionării pieţei comune. Datorită volumului augmentat al creditului destinat consumului, constituirea unei pieţe comune a creditului s-a apreciat că ar aduce beneficii consumatorilor, împrumutătorilor, întreprinzătorilor, vânzătorilor en gros şi en détail şi furnizorilor de servicii.

În Franţa, Legea nr. 78-22 din 10 ianuarie 1978 cu privire la informarea şi protecţia consumatorilor în domeniul anumitor operaţiuni de credit, numită "Legea Scrivener" reglementează domeniul şi este în întregime integrată în Codul francez al consumului, în Cartea a III-a, Titlul I, Cap. I, art. L. 311-1 la L. 311-37, dispoziţiile sale fiind succesiv modificate şi completate. Directiva nr. 87/102/CEE a fost edictată după textele deja în vigoare în câteva state, şi în special după Legea franceză din 1978, dar fiind o directivă minimală, mai puţin protectoare decât legea franceză, nu a antrenat o modificare substanţială a acesteia. Mai mult, astfel cum vom observa, întinderea protecţiei asigurată prin normele edictate de Legea din 1978, cu modificările ulterioare, anticipează unele dintre mijloacele juridice vizate a fi instituite prin propunerea de directivă în domeniu.

Obiectivul Directivei nr. 87/102/CEE este dublu, aşa cum arată doctrina[2]: de a proteja consumatorii împotriva condiţiilor abuzive de creditare şi de a favoriza creditul transfrontalier şi libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor finanţate pe credit prin intermediul armonizării informaţiei furnizate de către împrumutători. Politica de protecţie a consumatorilor urmăreşte să corijeze dezechilibrul de informare dintreconsumatori şiîmprumutătoriprin reglementarea elementelor informaţiilor furnizate, are ca scop acordarea de către împrumutător consumatorului a unei informaţii uşor comprehensibile şi comparabile. Directiva nr. 87/102/CEE îşi propunea, deci, stabilirea unei pieţe comune acreditului destinat consumului prin eliminarea barierelor existente; garantarea echilibrului între părţile contractului de credit; armonizarea completă a anumitor elemente ale contractelor de credit în Statele membre, stabilind o abordare comună în calcularea costului creditului şi obligaţia comunicării acestei informaţii de către împrumutător consumatorului.

Tehnica instituită de Directiva nr. 87/102/CEE este aceea de armonizare minimală, prevăzută de art. 15. Clauza de armonizare minimală constă în aceea că se acordă Statelor membre dreptul de a menţine sau de a adopta dispoziţii mai protectoare pentru consumatori decât cele prevăzute prin directivă, urmând ca acestea să edicteze, prin transpunerea în legislaţia naţională a directivei, standardul minim de protecţie a consumatorilor prevăzut în reglementarea comunitară. Dar clauza de armonizare minimală nu poate fi disociată de clauza privitoare la caracterul obligatoriu al directivei, cuprinsă în art. 14, conform căruia Statele membre veghează ca: potrivit pct. 1 - contractele de credit să nu deroge, în detrimentul consumatorului, de la dispoziţiile prevăzute în legislaţia naţională care prevăd punerea în aplicare a directivei sau care îi corespund; - potrivit pct. 2 - ca dispoziţiile pe care le adoptă pentru punerea în aplicare a directivei să nu poată fi denaturate de forme speciale date contractelor, îndeosebi printr-o repartiţie a valorii totale a creditului în mai multe contracte.

Obiectivele Directivei nr. 87/102/CEE se realizează, în principal, prin următoarele mijloace juridice de protecţie a consumatorilor: instituirea dispoziţiilor care determină elementele din conţinutul publicităţii şi al ofertei creditului, astfel încât consumatorul să fie informat corect şi complet asupra condiţiilor creditului, în special asupra costului creditului, exprimat sub forma dobânzii anuale efective globale[3], directiva prevede adoptarea uneia sau a mai multor metode de calcul al dobânzii anuale efective globale, dar lasă stabilirea metodei comunitare unice de calcul a dobânzii anuale efective globale, pentru a fi cuprinsă în dispoziţiile unei directive ulterioare;. Directiva instituie dispoziţiile care prevăd obligativitatea încheierii unui înscris constatator al contractului de credit şi remiterea de către împrumutător a unui exemplar consumatorului; instituie dispoziţiile care prevăd posibilitatea pentru Statele membre de a stabili condiţiile esenţiale ale contractului de credit; instituie dispoziţiile speciale pentru contractele de credit afectate achiziţionării bunurilor; reglementează unele drepturi ale consumatorilor destinate să garanteze un echilibru contractual între părţile contractului de credit; reglementează unele interdicţii în materie.

Subsecţiunea II-a. Directiva nr. 90/88/CEE a Consiliului din 22 februarie 1990 care modifică Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materia creditului destinat consumului - Sinteza modificărilor

Directiva nr. 90/88/CEE a Consiliului din 22 februarie 1990 care modifică Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materia creditului destinat consumului[4], continuând armonizarea începută prin Directiva nr. 87/102/CEE, are ca obiect prioritar reglementarea aspectelor privitoare la dobânda anuală efectivă globală şi la costul creditului. Astfel s-au redefinit, în art. 1 al Directivei nr. 90/88/CEE, noţiunile de "cost total al creditului destinat consumatorului" şi "dobânda anuală efectivă globală", prin înlocuirea art. 1, pct. d şi e, al Directivei nr. 87/102/CEE; s-a introdus o metodă matematică unică de calcul al dobânzii anuale efective globale, prezentată în Anexa II, precum şi 4 exemple de calcul cuprinse în Anexa III, pentru ilustrare; au fost autorizate Statele membre care, înainte de 1 martie 1990, aplicau dispoziţiile legislative care permiteau utilizarea unei formule matematice de calcul al dobânzii anuale efective globale diferită de cea cuprinsă în Anexa II, să menţină această formulă, doar una singură, în timpul unei perioade tranzitorii de trei ani începând cu 1 ianuarie 1993, urmând ca, în termen de 6 luni anterior expirării datei arătate, Comisia să prezinte Consiliului un nou raport însoţit de o propunere care să permită aplicarea unei metode comunitare unice de calcul al dobânzii anuale efective globale; sunt prevăzute enumerativ componentele care nu vor fi luate în considerare la calculul costului total al creditului, deci elementele excluse din calculul costului total al creditului, pentru a se determina în mod cât mai unitar această componentă din conţinutul dobânzii anuale efective globale. Raportat la prevederile Directivei nr. 90/88/CEE, Statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma Directivei până în 1 ianuarie 1990 şi au informat Comisia despre aceasta, în conformitate cu art. 16, alin. 1, iar Comisia a prezentat Consiliului un raport asupra aplicării directivei[5].

Principalele concluzii ale raportului au fost următoarele: la data raportului, adică 12 aprilie 1996, doar Franţa, Germania şi Finlanda nu au transpus metoda comunitară unică de calcul al dobânzii anuale efective globale; elementele incluse în dobânda anuală efectivă globală nu sunt identice în toate Statele membre, ceea ce face comparaţiile mai puţin facile în cazul creditului transfrontalier; formula matematică prevăzută în Directiva nr. 90/88/CEE este singura corectă şi ea ar trebui să fie extinsă la toate Statele membre ale Uniunii şi în spaţiul economic european. Comisia a estimat că nu este cazul să se modifice lista elementelor excluse din calculul dobânzii anuale efective globale, diferenţele de aplicare între Statele membre fiind considerate minime, astfel încât acest aspect nu a necesitat nici un amendament la acea dată[6]. .

Concluziile privitoare la efectele aplicării Directivei nr. 90/88/CEE au fost următoarele[7]: - Statele membre au făcut un uz considerabil de clauza de armonizare minimală, care permite introducerea, în legislaţiile naţionale, a unor dispoziţii mai severe decât cele cuprinse în textul directivei [8]; - directiva este mai bine adaptată formelor tradiţionale ale creditului destinat consumului decât instrumentelor mai moderne, în special celor care sunt legate de carduri; - se constată dificultăţile cu privire la calculul dobânzii anuale efective globale pentru avansurile în cont curent, deoarece durata creditului şi utilizarea acestuia nu sunt cunoscute; - deoarece elaborarea unei metode matematice comunitare unice de calcul urma a fi reglementată într-o directivă ulterioară, efectul directivei asupra armonizării regulilor de protecţie a consumatorilor a fost modest, armonizarea fiind limitată; numai anumite aspecte vizând protecţia drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor au fost armonizate, deoarece, pe de-o parte, directiva stabileşte definiţii generale, iar pe de altă parte, practicile Statelor membre au fost menţinute; - diferenţele dintre pieţele europene ale creditului destinat consumului sunt la fel de profunde, iar acordarea transfrontalieră a creditului destinat persoanelor fizice este de fapt foarte limitată; - în ceea ce priveşte pieţele creditului destinat consumului, încă nu funcţionează o piaţă unică.

Pe baza rapoartelor privind Directiva nr. 87/102/CEE şi Directiva nr. 90/88/CEE şi a Planului de Acţiune pentru Politica de Consum 1999-2001, Comisia europeană a începutconsultarea asupra reformei directivelor privind creditul destinat consumului, deoarece s-a apreciat că efectul celei de-a doua tentative de armonizare a metodei de calcul al costului creditului a fost, de asemenea, restrâns. Reforma a fost centrată pe dezvoltarea unei pieţe mai transparente şi mai efective, prin furnizarea unui nivel înalt al protecţiei consumatorilor, astfel încât libertatea de mişcare a creditului să aibă loc în condiţii mai bune, atât pentru ofertă, cât şi pentru cerere, dar, în perspectivă, aceasta ar presupune trecerea de la o armonizare minimală la o armonizare maximală. Eforturile Comisiei privind reforma au fost bazate pe următoarele şase linii directoare[9]: - redefinirea scopului directivelor pentru a-l adapta la o nouă situaţie a pieţei în acest domeniu şi o mai bună trasare a liniei de demarcaţie între creditul destinat consumului: - redefinirea scopului directivelor pentru a-l adapta la o nouă situaţie a pieţei în acest domeniu şi o mai bună trasare a liniei de demarcaţie între creditul destinat consumului şi creditul imobiliar; - includerea intermediarilor de credit în domeniul de aplicare al directivelor; - introducerea unui cadru informaţional structural pentru garant, pentru a-i permite o mai bună apreciere a riscurilor pe care acesta şi le asumă; - o informare mai cuprinzătoare pentru consumatori; - o împărţire mai echitabilă a responsabilităţilor între consumator şi profesionistul împrumutător; - îmbunătăţirea reglementărilor şi a practicilor pentru tratarea incidentelor de plată de către profesionişti, atât pentru consumator cât şi pentru garant.

În consecinţă, atât cadrul conceptual al directivei, cât şi concluziile arătate, au învederat necesitatea completării şi modificării directivelor în materie.

Subsecţiunea a III-a. Directiva nr. 98/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998 care modifică Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materia creditului destinat consumului

În acord cu prevederile art. 5 al Directivei nr. 87/102/CEE, a treia directivă - Directiva nr. 98/7/CE[10] prevede aplicarea unei metode comunitare unice de calcul al dobânzii anuale efective globale, care este definită ca fiind acea dobândă calculată prin raportare la o bază anuală care echivalează cu valoarea tuturor obligaţiilor - împrumuturi, plăţi şi cheltuieli, viitoare sau existente, convenite de către împrumutător şi împrumutat. Aplicarea metodei comunitare unice de calcul, intervenită ca urmare a abrogării, prin art. 1, lit. c, a art. 5 din cuprinsul Directivei nr. 90/88/CEE care permitea Statelor membre aplicarea unei metode proprii, alta decât metoda unică comunitară, a creat posibilitatea unei armonizări mai impulsionate a elementelor incluse în calculul dobânzii anuale efective globale, conform art. 1, lit. a, şi a constituit un real progres pentru creditul transfrontalier şi libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Statele membre au dus la îndeplinire prevederile acestei directive nu mai târziu de 2 ani de la intrarea sa în vigoare, adică înainte de 20 aprilie 2000 şi au informat Comisia în această privinţă[11]. Dar, Comisia a considerat adecvat să se studieze necesitatea unei armonizări mai susţinute a elementelor utilizate în calculul costului creditului. Dar, Comisia a considerat adecvat să se studieze necesitatea unei armonizări mai susţinute a elementelor utilizate în calculul costului creditului, pentru determinarea cât mai unitară a acestuia, în acest sens propunerea de directivă elaborată în domeniu urmărind un nou deziderat şi anume acela de suprimare a listei negative a elementelor excluse din calculul costului total al creditului şi reglementând elementele care sunt incluse în costul total al creditului, precum şi alte aspecte esenţiale pentru asigurarea protecţiei consumatorilor în materia creditului destinat consumului.

Legislaţiile naţionale asupra creditului destinat consumului în Statele membre datează din perioade diferite, iar transpunerea directivelor comunitare arătate cunoaşte particularităţi de la stat la stat[12]. Mai multe State membre au adoptat sau au reformat substanţial legislaţia privind creditul destinat consumului. Mai multe State membre au adoptat sau au reformat substanţial legislaţia privind creditul destinat consumului ca urmare a transpunerii reglementării comunitare în materie, cum sunt Belgia, Germania, Grecia, Spania sau Italia[13]. Cu privire la statele care au avut statut de candidate la intrarea în UE, până în anul 2004 la data elaborării studiului, armonizarea poate fi înfăptuită pe calea uneia din cele două abordări diferite. Într-un prim caz, se transpune prin adoptare separată legislaţia care conţine toate prevederile relevante referitoare la creditul destinat consumului în uniune. Majoritatea ţărilor au urmat această abordare - Slovenia, Slovacia, Cehia, Letonia şi Polonia au trecut la o transpunere strictă a directivelor. Estonia constituie un caz special din acest punct de vedere, deoarece a adoptat o legislaţie cu totul nouă, "Actul Estonian al Obligaţiilor", dar care nu tratează exclusiv creditul destinat consumului. În al doilea caz, abordarea constă în păstrarea legislaţiei existente care tratează deja aspectele legate de creditul destinat consumului şi actualizarea acestei legislaţii astfel încât să îndeplinească cerinţele comunitare, ceea ce ar putea atrage un nivel mai mare de cuprindere a regulilor naţionale existente. Ungaria şi Lituania au urmat această abordare. Cu privire la statele care au avut statut de candidate la intrarea în UE, până în anul 2004 la data elaborării studiului, armonizarea poate fi înfăptuită pe calea uneia din cele două abordări diferite. Într-un prim caz, se transpune prin adoptare separată legislaţia care conţine toate prevederile relevante referitoare la creditul destinat consumului în uniune. Majoritatea ţărilor au urmat această abordare - Slovenia, Slovacia, Cehia, Letonia şi Polonia au trecut la o transpunere strictă a directivelor. Estonia constituie un caz special din acest punct de vedere, deoarece a adoptat o legislaţie cu totul nouă, "Actul Estonian al Obligaţiilor", dar care nu tratează exclusiv creditul destinat consumului. În al doilea caz, abordarea constă în păstrarea legislaţiei existente care tratează deja aspectele legate de creditul destinat consumului şi actualizarea acestei legislaţii astfel încât să îndeplinească cerinţele comunitare, ceea ce ar putea atrage un nivel mai mare de cuprindere a regulilor naţionale existente. Ungaria şi Lituania au urmat această abordare[14].

[1]Publicată în J. O. L. 42 din 12. 02. 1987, numită în continuare "Directiva nr. 87/102/CEE".

[2]N. Diez Guardia, în "Le crédit ŕ la consommation dans l`Union Européenne", European Credit Research Institute, Brussels, Rapport de recherche no. 1/2000, p. 53-55. Raportul analizează pieţele creditului destinat consumului în UE şi reglementarea acestora la nivel european şi este consacrat în primul capitol definiţiilor şi metodologiei creditului destinat consumului, ; al doilea capitol analizează profundele diferenţe naţionale şi segmentarea pieţelor europene ale creditului destinat consumului, iar al treilea capitol studiază armonizarea europeană cu dispoziţiile naţionale privind creditul destinat consumului şi se concentrează asupra informaţiei privitoare la costul creditului. Raportul analizează creditul destinat consumului în 10 State membre ale UE - Belgia, Germania, Spania, Grecia, Franţa, Italia, Olanda, Suedia, Marea Britanie, Finlanda, precum şi în Statele Unite şi Japonia.

[3]"Taux annuel effectif global"; "anual percentage rate of charge"; "tasso annuo effettivo globale".

[4]Publicată în J. O. L. 61 din 10. 03. 1990, numită în continuare "Directiva nr. 90/88/CEE".

[5]Commission europeénne, Rapport sur l`application de la directive 90/88/CEE, COM(96)79 final du 12. 04. 96. Publicat în COM(95)117 final.

[6]A se vedea M. Goyens, "Crédit ŕ la consommation - méthode de calcul: rapport sur l`application de la Directive 90/88/CEE et proposition de directive modifiant la Directive 87/102/CEE relative au crédit ŕ la consommation", în Rev. eur. dr. consomm., 3/1996, p. 257-258.

[7]Pe larg, a se vedea N. Diez Guardia, "Le crédit ŕ la consommation dans l`Union Européenne", European Credit Research Institute, Brussels, Rapport de recherche no. 1/2000, p. 57-61.

[8]Aceeaşi concluzie, a se vedea şi K. Csáky şi J. Kerékgyártó, "Consumer credit legislation in Central and Eastern Europe", European Credit Research Institute, Brussels, Research Report no. 3/2002, p. 8.

[9]A se vedea K. Csáky şi J. Kerékgyártó, în "Consumer credit legislation in Central and Eastern Europe", European Credit Research Institute, Brussels, Research Report no. 3/2002, p. 8-9. Scopul studiului este examinarea reglementării şi a practicii creditului destinat consumului ca un sector specific al politicii consumului şi evaluarea concordanţei cu standardele UE a legislaţiilor din 10 ţări centrale şi est europene dintre care unele erau, la data studiului, candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană, actualmente fiind membre: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia. Studiul prezintă reglementările în domeniul creditului destinat consumului din aceste ţări în ultima decadă, evoluţia reglementărilor şi implementarea şi practica în domeniu, rezumată şi comparată. Studiul este împărţit în trei părţi: prima parte prezintă bazele istorice şi rezumatul reglementărilor UE relevante în domeniu; partea a II-a descrie legislaţia curentă privind creditul destinat consumului în ţările arătate, iar partea a III-a cuprinde anexe statistice prezentând ultimele date disponibile ale sectorului vizat în fiecare dintre ţările candidate.

[10]Publicată în J. O. 101 din 01. 04. 1998, numită în continuare "Directiva nr. 98/7/CE".

[11]Pentru directivele în domeniul creditului destinat consumului, a se vedea R. D. Apan, "Reglementările comunitare în domeniul protecţiei consumatorilor în materia creditului destinat consumului" (I), Rev. dr. com., nr. 10/2004, p. 71-103; şi R. D. Apan, "Reglementările comunitare în domeniul protecţiei consumatorilor în materia creditului destinat consumului" (II)", Rev. dr. com., 1/2005, p. 69-92 şi R. D. Apan, "Reglementările comunitare în domeniul protecţiei consumatorilor în materia creditului destinat consumului" (III), Rev. dr. com., 2/2005, p. 50-60.

[12]În acest sens K. Csáky, J. Kerékgyártó, "Consumer credit legislation in Central and Eastern Europe", European Credit Research Institute, Brussels, Research Report no. 3/2002, p. I-II.

[13]În legislaţia italiană, creditul destinat consumului este reglementat de D. L. nr. 385 din 1 septembrie 1993, publicat în Gazetta Ufficiale nr. 230 din 30 septembrie 1993, modificat prin D. L. nr. 63 din 25. 02. 2000, publicat în Gazetta Ufficiale nr. 69 din 23. 03. 2000, care a fost edictat ca urmare a armonizării legislaţiei italiene cu reglementarea comunitară în domeniu. A se vedea M. J. M. Lopez, "Le crédit ŕ la consommation en droit espagnol", Rev. eur. dr. consomm., 1/1996.

[14]În cazul Bulgariei şi al României, evaluarea este planificată de către autorii studiului pentru o etapă ulterioară.

Date tehnice

Titlu: Protectia juridica a consumatorilor. Creditul destinat consumului si domeniile conexe
Pret: 59,95 RON
ISBN: 978-973-87830-6-5
Format: -
Pagini: 476

Cuprins

PARTEA I. REGLEMENTAREA RAPORTURILOR DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI; REGLEMENTĂRI CU CARACTER DE GENERALITATE. 1

TITLUL I. REGLEMENTAREA RAPORTURILOR DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA CONCEPTUL DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR 1

Secţiunea I. "Actorii" pieţei - consumatorii şi profesioniştii

Secţiunea a II-a. Premisele istorico-economice ale naşterii raporturilor dintre profesionişti şi consumatori

Secţiunea a III-a. Definirea conceptului de "protecţie a consumatorilor" pe fondul unei mişcări cu acelaşi scop

Secţiunea a IV-a. Dimensiunea comunitară a conceptului de "protecţie a consumatorilor"

Secţiunea a V-a. Privire specială asupra normelor care reglementează creditul destinat consumului ca parte integrantă a normelor care reglementează raporturile dintre comercianţi şi consumatori

CAPITOLUL II. REGLEMENTĂRI CU CARACTER DE GENERALITATE PRIVIND MIJLOACELE JURIDICE DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR.. 25

Secţiunea I. O. G. nr. 21 din 1992 privind protecţia consumatorilor

Subsectiunea I. Domeniul de aplicare

Subsecţiunea a II-a. Normele care asigură protecţia consumatorilor - grupare

Secţiunea a II-a. O. G. nr. 99 din 2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă

Subsecţiunea I. Domeniul de aplicare

Subsecţiunea a II-a. Normele de protecţie a consumatorilor din cuprinsul ordonanţei

1. Obligaţia producătorilor şi importatorilor, precum şi oricărui comerciant de a introduce pe piaţă numai produse sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor

2. Obligaţia de informare a consumatorilor de către comercianţi

3. Reglementarea clauzelor abuzive

Secţiunea a III-a. Legea nr. 296 din 2004 privind Codul Consumului

Subsecţiunea I. Domeniul de aplicare

Subsecţiunea a II-a. Reglementarea drepturilor consumatorilor şi a obligaţiilor agenţilor economici

Subsecţiunea a III-a. Reglementarea obligaţiilor şi interdicţiilor agenţilor economici

1. Obligaţia de informare

2. Publicitatea

3. Cadrul general privind preţurile şi tarifele

4. Reglementarea clauzelor abuzive

5. Obligaţia de securitate şi de conformitate a produselor şi serviciilor

6. Abilitarea instituţiilor. Înfiinţarea instituţiei - Institutul Naţional al Consumului; Reglementarea cadrului organizatoric al organizaţiilor neguvernamentale

7. Aspecte reglementare

TITLUL I. SEDES MATERIAE AL REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE ŞI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL CREDITULUI DESTINAT CONSUMULUI

CAPITOLUL I. REGLEMENTĂRI COMUNITARE.. 56

Secţiunea I. Directive comunitare în materia creditului destinat consumului

Secţiunea a II-a. Rezoluţii în domeniul creditului destinat consumului

Subsecţiunea I. Rezoluţia Consiliului din 9 noiembrie 1995 cu privire la creditul destinat consumului

Subsecţiunea a II-a. Rezoluţia Consiliului din 26 noiembrie 2001 cu privire la creditul şi îndatorarea consumatorilor

Secţiunea a III-a. Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 septembrie 2002 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materia creditului destinat consumatorilor

Subsecţiunea I. Premisele şi obiectivele Propunerii de directivă

CAPITOLUL II. REGLEMENTĂRI NAŢIONALE.. 65

Secţiunea I. Legea nr. 289 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice - Obiective

Secţiunea a II-a. Conexiunea Legii nr. 289 din 2004 cu celelalte reglementări aplicabile în raporturile dintre comercianţi şi consumatori precum şi cu reglementări din alte domenii

TITLUL II. DOMENIUL DE APLICARE AL REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE ŞI NAŢIONALE. DEFINIŢIA CONTRACTULUI DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI, CLASIFICARE, DEFINIŢIA PĂRŢILOR CONTRACTULUI, DOCUMENTAŢIA DE CREDIT ŞI GARANTAREA CREDITULUI ÎN REGLEMENTĂRILE COMUNITARE ŞI NAŢIONALE

CAPITOLUL I. DOMENIUL DE APLICARE AL REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE; DEFINIŢIA CONTRACTULUI DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI, CLASIFICARE, DEFINIŢIA PĂRŢILOR CONTRACTULUI ŞI GARANTAREA CREDITULUI69

Secţiunea I. Directiva nr. 87/102/CEE

Subsecţiunea I. Domeniul de aplicare; Elemente sine qua non în circumscrierea domeniului de aplicare

1. Contractul de credit

1. 1. Excluderi din domeniul de aplicare:

1. 2. Limitări privitoare la domeniul de aplicare:

2. Părţile contractului de credit destinat consumului: consumatorul şi împrumutătorul

2. 1. Consumatorul

2. 2. Împrumutătorul

Secţiunea a II-a. Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 septembrie 2002 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materia creditului destinat consumatorilor

Subsectiunea I. Domeniul de aplicare şi definiţii

Subsecţiunea a II-a. Contractul de garanţie

Subsecţiunea a III-a. Împrumutătorii şi intermediarii de credit - înregistrarea

CAPITOLUL II. DOMENIUL DE APLICARE AL REGLEMENTĂRILOR NAŢIONALE. DEFINIŢIA CONTRACTULUI DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI, CLASIFICAREA, DEFINIŢIA PĂRŢILOR CONTRACTULUI, DOCUMENTAŢIA DE CREDIT ŞI GARANTAREA CREDITULUI76

Secţiunea I. Norma BNR nr. 15 din 2003 şi Norma BNR nr. 10 din 2005

Subsecţiunea I. Domeniul de aplicare

a. Norma BNR nr. 15 din 2003

b. Norma BNR nr. 10 din 2005

Subsecţiunea a II-a. Definiţia şi clasificarea creditului de consum

Subsecţiunea a III-a. Documentaţia de credit de consum

Subsecţiunea a IV-a. Garantarea creditului de consum

Subsecţiunea a V-a. Norma BNR nr. 11 din 2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută

Secţiunea a II-a. Legea nr. 289 din 2004

Subsecţiunea I. Domeniul de aplicare al Legii

1. Determinarea domeniului de aplicare raportat la noţiunile - "contract de credit" şi "documentaţie de credit"

1. 1. Contractul de credit

1. 2. Documentaţia de credit şi garantarea creditului

2. Determinarea domeniului de aplicare din perspectiva subiecţilor

2. 1. Consumatorul

2. 2. Creditorul

2. 3. Autorizarea împrumutătorilor şi a intermediarilor de credit

Secţiunea a III-a. Privire specială asupra reglementării protecţiei dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare

Subsecţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea a II-a. Domeniul de aplicare al reglementării

1. Determinarea domeniului de aplicare raportat la procedurile care afectează contractul

2. Determinarea domeniului de aplicare raportat la natura juridică a drepturilor care constituie obiectul contractului

3. Determinarea domeniului de aplicare raportat la noţiunea de "contract privind dobândirea unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare"

4. Domeniul de aplicare din perspectiva subiecţilor

Subsecţiunea a III-a. Dispoziţii care asigură protecţia dobânditorului

1. Interdicţia solicitării dobânditorului a plăţilor în avans

2. Creditarea operaţiunii

CAPITOLUL III. SISTEMUL FRANCEZ AL CREDITULUI DESTINAT CONSUMULUI -DOMENIUL DE APLICARE. DEFINIŢIA CONTRACTULUI DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI. CLASIFICAREA ŞI DEFINIŢIA PĂRTŢLOR CONTRACTULUI. GARANTAREA CREDITULUI. COMPETENŢA INSTANŢEI. PRESCRIPŢIA DREPTULUI LA ACŢIUNE 111

Secţiunea I. Sedes materiae şi domeniul de aplicare

Secţiunea II-a. Prevederi speciale privitoare la contractele de credit afectate achiziţionării bunurilor sau serviciilor în sistemul francez

Secţiunea a III-a. Garanţia

PARTEA A III-A. MIJLOACE CARE ASIGURĂ PROTECŢIA INTERESELOR ECONOMICE ALE CONSUMATORILOR PRECUM ŞI PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII ACESTORA.. 117

TITLUL I. MIJLOACE CARE ASIGURĂ PROTECŢIA INTERESELOR ECONOMICE ALE CONSUMATORILOR

CAPITOLUL I. REGIMUL JURIDIC AL DOBÂNZII ÎN CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI. DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ ŞI COSTUL TOTAL AL CREDITULUI117

Secţiunea I. Reglementarea cuprinsă în Directivă privitoare la dobânda anuală efectivă globală şi la costul total al creditului

Secţiunea a II-a. Reglementarea cuprinsă în propunere privind dobânda anuală efectivă globală, dobânda totală a împrumutului, rata dobânzii

Subsecţiunea I. Dobânda anuală efectivă globală

Subsecţiunea a II-a. Dobânda totală a împrumutului

Subsecţiunea a III-a. Rata dobânzii

Secţiunea a III-a. Regimul juridic al dobânzii în legislaţia naţională

Secţiunea a IV-a. Reglementarea cuprinsă în Normele BNR

Secţiunea a V-a. Reglementarea dobânzii anuale efective şi a costului total al creditului cuprinsă în Lege

Subsecţiunea I. Costul total al creditului şi dobânda anuală efectivă; modalitatea şi momentul de calcul al acesteia

Secţiunea a VI-a. Regimul dobânzii în sistemul francez

Subsecţiunea I. Reglementarea dobânzii

Subsecţiunea a II-a. Reglementarea dobânzii efective globale

CAPITOLUL II. REGLEMENTAREA PUBLICITĂŢII ŞI A OFERTEI CREDITULUI DESTINAT CONSUMULUI130

Secţiunea I. Publicitatea şi oferta în reglementările comunitare din domeniul creditului destinat consumului

Secţiunea a II-a. Publicitatea creditului destinat consumului în sistemul francez

Secţiunea a III-a. Reglementarea cuprinsă în Legea nr. 148 din 2000 privind publicitatea

Subsecţiunea I. Scopul şi domeniul de aplicare

Subecţiunea a II-a. Definirea şi caracteristicile publicităţii

Subsecţiunea a III-a. Publicitatea înşelătoare

1. Definiţie

2. Elementele raportat la care se va aprecia caracterul înşelător al publicităţii

Subsecţiunea a IV-a. Publicitatea comparativă licită. Condiţii în care este permisă publicitatea comparativă

Secţiunea a IV-a. Regimul răspunderii şi sancţiunea prevăzută de Legea nr. 148 din 2000 pentru încălcarea reglementărilor privitoare la publicitate; Măsuri complementare; Sarcina probei

Subsecţiunea I. Răspunderea şi sancţiunea aplicabilă pentru încălcarea reglementărilor privitoare la publicitate

Subsecţiunea a II-a. Măsuri complementare

Subsecţiunea a III-a. Sarcina probei

Secţiunea a V-a. Reglementarea publicităţii prin suporţi audiovizuali

Subsecţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea a II-a. Reglementarea în materie de teleshopping cuprinsă în Decizia nr. 254 din 2004

Secţiunea a VI-a. Menţiuni obligatorii ale ofertei creditului destinat consumului în sistemul francez

CAPITOLUL III. OBLIGAŢIA CREDITORULUI DE INFORMARE ŞI CONSILIERE A CONSUMATORULUI155

Secţiunea I. Obligaţia de informare şi de consiliere a consumatorului de către împrumutător în reglementările comunitare

Subsecţiunea I. Reglementările cuprinse în Directivă

Subsecţiunea a II-a. Reglementările cuprinse în Propunere. Informarea reciprocă şi prealabilă formării contractului. Obligaţia de sfătuire a împrumutătorului

Secţiunea a II-a. Obligaţia de sfătuire şi de informare precontractuală şi contractuală a consumatorului de către creditor prevăzută în Legea nr. 289 din 2004

Subsecţiunea I. Obligaţia de sfătuire

Subsecţiunea a II-a. Obligaţia de informare precontractuală şi contractuală

CAPITOLUL IV. EXAMINAREA POSIBILITĂŢILOR FINANCIARE ALE CONSUMATORULUI DE RAMBURSARE A CREDITULUI. ÎNREGISTRAREA CREDITULUI ŞI PROTECŢIA VIEŢII PRIVATE A PERSOANEI FIZICE.. 160

Secţiunea I. Reglementări comunitare în domeniul sistemelor de înregistrare a creditelor destinate consumului

Subsecţiunea I. Examinarea capacităţii consumatorului de rambursare a creditului. Sisteme de înregistrare a creditelor destinate consumului

Secţiunea a II-a. Reglementarea protecţiei vieţii private şi a înregistrării creditelor în Propunere

Secţiunea a III-a. Protecţia vieţii private a persoanei fizice prin reglementări comunitare

Subsecţiunea I. Acordul persoanei vizate la înregistrarea într-un fişier

Subsecţiunea a II-a. Natura şi termenul de păstrare a datelor înregistrate

Subsecţiunea a III-a. Responsabilitatea deţinătorului fişierului şi a potenţialului împrumutător în ceea ce priveşte confidenţialitatea şi securitatea datelor

Secţiunea a IV-a. Complinirea sistemului naţional de protecţie a consumatorilor în domeniul creditului destinat consumului cu reglementările privitoare la înregistrarea creditului

Subsecţiunea I. Regulamentul BNR nr. 4 din 2004

1. Informaţia de risc bancar

2. Structura informaţională a CRB

3. Transmiterea şi înscrierea informaţiei despre fraudele cu carduri

4. Difuzarea informaţiei de risc bancar

5. Procedura concilierii

Subsecţiunea a II-a. Regulamentul BNR nr. 1 din 2001

1. Incidentul de plată

2. Structura bazei de date din CIP

3. Organizarea şi gestionarea informaţiei

Subsecţiunea a III-a. Biroul Român de Credit

Secţiunea a V-a. Protecţia persoanei fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date în REGLEMENTĂRILE naţionale

CAPITOLUL V. TERMENUL DE REFLECŢIE.. 179

Secţiunea I. Reglementarea termenului de reflecţie în materia creditului destinat consumului

CAPITOLUL VI. ELEMENTE DE FORMALISM ÎN CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI182

Secţiunea I. Încheierea unui înscris constatator al contractului; obligaţia creditorului de remitere a unui exemplar al contractului către consumator

Subsecţiunea I. Reglementări din cuprinsul Directivei

Subsecţiunea a II-a. Reglementări din cuprinsul Propunerii

Subsecţiunea a III-a. Reglementări din cuprinsul Normelor BNR

Subsecţiunea a IV-a. Reglementări din cuprinsul Legii

Secţiunea a II-a. Determinarea condiţiilor contractuale ale creditului destinat consumului

Subsecţiunea I. Reglementări din cuprinsul Directivei, privitoare la condiţiile esenţiale ale contractului de credit destinat consumului

Subsecţiunea a II-a. Reglementări din cuprinsul Propunerii, privitoare la condiţiile esenţiale ale contractului de credit

Subsecţiunea a III-a. Reglementări din cuprinsul Legii, privitoare la condiţiile esenţiale ale contractului de credit

CAPITOLUL VII. REGLEMENTAREA UNOR DREPTURI SPECIALE ALE CONSUMATORILOR DESTINATE SĂ GARANTEZE UN ECHILIBRU CONTRACTUAL INTRE PĂRŢILE CONTRACTULUI DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI ŞI A UNOR INTERDICŢII PENTRU COMERCIANŢI ÎN ACELAŞI DOMENIU.. 188

Secţiunea I. Reglementări din cuprinsul Directivei

Secţiunea a II-a. Reglementări din cuprinsul Propunerii

Subsecţiunea I. Returnarea bunurilor

Subsecţiunea a II-a. Rambursarea anticipată a creditului

Subsecţiunea a III-a. Cesiunea drepturilor

Subsecţiunea a IV-a. Responsabilitatea solidară

Subsecţiunea a V-a. Interdicţia cambiilor şi a biletelor la ordin

Secţiunea a III-a. Reglementări din cuprinsul Legii

Subsecţiunea I. Returnarea bunurilor

Subsecţiunea a II-a. Rambursarea anticipată a creditului

Subsecţiunea a III-a. Cesiunea drepturilor

Subsecţiunea a IV-a. Existenţa unui contract de credit nu va afecta în nici un fel drepturile consumatorului pe care le are raportat la furnizorul de bunuri sau servicii cumpărate cu finanţarea dată de către creditor în cazurile în care bunurile sau serviciile nu sunt furnizate sau sunt furnizate parţial sau nu sunt în conformitate cu prevederile contractului încheiat pentru furnizarea lor

Subsecţiunea a V-a. Cambia şi biletul la ordin

Secţiunea a IV-a. Reglementarea anumitor drepturi ale consumatorilor şi a anumitor interdicţii în materie în sistemul francez

Subsecţiunea I. Rambursarea anticipată a creditului

Subsecţiunea a II-a. Cambia şi biletul la ordin

TITLUL II. MIJLOACE CARE ASIGURĂ PROTECŢIA VIEŢII, SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII CONSUMATORILOR

CAPITOLUL I. REGLEMENTAREA SECURITĂŢII GENERALE A PRODUSELOR.. 195

Secţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea I. Reglementări orizontale

Subsecţiunea a II-a. Reglementări verticale

Secţiunea a II-a. Domeniul de aplicare

Subsecţiunea I. Determinarea domeniului de aplicare din perspectiva existenţei sau aplicării altor dispoziţii legale. Aplicarea prevederilor legale specifice de securitate a produselor

Subsecţiunea a II-a. Determinarea domeniului de aplicare din perspectiva noţiunii de "produs"

1. Exceptări din domeniul de aplicare raportat la definiţia noţiunii de "produs"

2. Excluderi din domeniul de aplicare al categoriei serviciilor

Secţiunea a III-a. Mijloace juridice de protecţie a consumatorilor. Obligaţia generală de securitate

Subsecţiunea I. Obligaţia generală de securitate. Criterii de evaluare a conformităţii

1. Producătorul - titular al obligaţiei generale de securitate

2. Noţiunea de "securitate"

3. Sintagma "introducere pe piaţă a unui produs"

4. Noţiunea de "produs sigur"

Subsecţiunea a II-a. Regimul sancţionator pentru nerespectarea obligaţiei de securitate instituită prin Legea nr. 245 din 2004

Secţiunea a IV-a. Complinirea obligaţiei generale de securitate cu obligaţii suplimentare ale producătorilor, distribuitorilor şi autorităţilor abilitate

Subsecţiunea I. Obligaţia producătorului de informare a consumatorului şi de a adopta măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează

1. Obligaţia producătorului de informare a consumatorului

2. Obligaţia producătorului de a adopta măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori şi să poată întreprinde acţiunile potrivite pentru a evita aceste riscuri

Subsecţiunea a II-a. Obligaţiile distribuitorului la respectarea obligaţiei generale de securitate a produselor instituite pentru producător

Subsecţiunea a III-a. Obligaţii comune ale producătorilor şi distribuitorilor de a informa imediat autorităţile competente şi de a colabora cu autorităţile competente, la cererea acestora

Subsecţiunea a IV-a. Obligaţii specifice şi responsabilităţi ale Statului, Guvernului, ANPC ca autoritate competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate

Secţiunea a V-a. Instituţii specializate în materia securităţii produselor - Comisia pentru securitatea produselor

Subsecţiunea I. Înfiinţare şi abilitare

Subsecţiunea a II-a. Organizarea, instituirea şi deliberarea

CAPITOLUL II. REGLEMENTAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR.. 219

Secţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea I. Domeniul de aplicare din perspectiva domeniilor reglementate

Subsecţiunea a II-a. Exceptări din domeniul de aplicare

Secţiunea a II-a. Mijloace de protecţie a consumatorilor instituite prin Lege

Subsecţiunea I. Obligaţia comercianţilor - producători sau reprezentanţi autorizaţi de conformitate a produselor din domeniile reglementate cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice

1. Obligaţia de conformitate

2. Evaluarea conformităţii

3. Supravegherea pieţei

Subsecţiunea a II-a. Regimul răspunderii şi sancţiunea aplicabilă pentru nerespectarea obligaţiei de conformitate

Subsecţiunea a III-a. Asociaţia de Standardizare din România

PARTEA A IV-A. MIJLOACE DE PROTECŢIE A INTERESELOR ECONOMICE ALE CONSUMATORILOR ÎN CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI INSTITUITE PRIN REGLEMENTAREA CLAUZELOR ABUZIVE, A GARANŢIEI PRODUSELOR ŞI A PRACTICILOR COMERCIALE. 227

TITLUL I. MIJLOACE DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR ÎN CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI INSTITUITE PRIN REGLEMENTAREA CLAUZELOR ABUZIVE ŞI A PRACTICILOR COMERCIALE

CAPITOLUL I. MIJLOACE DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR ÎN MATERIE DE CLAUZE ABUZIVE ÎN CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI227

Secţiunea I. Reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori

Subsecţiunea I. Determinarea domeniului de aplicare în raport de calitatea contractanţilor

1. Noţiunea de "consumator"

2. Noţiunea de "comerciant"

Subsecţiunea a II-a. Definirea clauzei abuzive; criteriile de apreciere a caracterului abuziv al clauzei; regimul sancţionator

1. Definirea clauzei abuzive şi determinarea criteriilor de stabilire a caracterului abuziv al acesteia

1. 1. Definirea clauzei abuzive

1. 2. Determinarea criteriilor de stabilire a caracterului abuziv a unei clauze

Subsecţiunea a III-a. Excluderi din domeniul de aplicare al Legii nr. 193 din 2000 raportat la definiţia clauzei abuzive

Subsecţiunea a IV-a. Drepturi şi libertăţi ale consumatorilor. Interdicţii ale comercianţilor în materie de clauze abuzive

Subsecţiunea a V-a. Regimul sancţionator aplicabil clauzelor abuzive şi abilitarea instituţiilor conform prevederilor Legii nr. 193 din 2000

Secţiunea a II-a. Clauzele abuzive în contractul de credit destinat consumului

Secţiunea a III-a. Acţiunile asociaţilor de consumatori în suprimarea clauzelor abuzive

Secţiunea a IV-a. Reguli de interpretare a contractului şi sarcina probei

Subsecţiunea I. Reguli de interpretare a contractului prevăzute în Legea nr. 193 din 2000

Subsecţiunea a II-a. Sarcina probei

Secţiunea a V-a. Reglementarea clauzelor abuzive, a altor categorii de clauze reglementate şi a interpretării contractelor în Proiectul de Cod civil

Subsecţiunea I. Clauzele abuzive. Definiţie. Criteriul de determinare a caracterului abuziv. Regimul sancţionator

Subsecţiunea a II-a. Alte categorii de clauze reglementate

Subsecţiunea a III-a. Interpretarea contractelor

Secţiunea a VI-a. Cadrul instituţional de luptă împotriva clauzelor abuzive prin organisme specializate. Comisia de clauze abuzive

Subsecţiunea I. Organizarea, funcţionarea, compunerea, competenţa şi sesizarea

Subsecţiunea a II-a. Competenţa Comisiei

Subsecţiunea a III-a. La Commission des clauses abusives

CAPITOLUL II. MIJLOACE DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR ÎN CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI FORMAT PRIN PRACTICI COMERCIALE.. 256

Secţiunea I. Aplicabilitatea practicilor comerciale - contractul în afara spaţiilor comerciale şi la distanţă în materia creditului destinat consumului

Secţiunea a II-a. Contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale

Subsecţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea a II-a. Domeniul de aplicare

1. Domeniul de aplicare din perspectiva subiecţilor

2. Domeniul de aplicare din perspectiva situaţiilor de lansare a ofertei

3. Excluderi din domeniul de aplicare

Subsecţiunea a III-a. Mijloace de protecţie a intereselor economice ale consumatorilor

1. Dreptul de denunţare unilaterală a contractului de către consumator

1. 1. Definire

1. 2. Efectele denunţării unilaterale a contractului de către consumator

Codul consumului privitor la dreptul de denunţare unilaterala a contractului de către consumator în art. 81, 82 şi 83, reiterează prevederile din O. G. nr. 106 din 1999, cuprinse în art. 8, alin. 2, şi anume cele privitoare la mijlocul de informare, în art. 8, alin. 3, cele privitoare la obligaţia remiterii unui exemplar al contractului către consumator şi în a

2. Instituirea de obligaţii în sarcina comerciantului

2. 1. Obligaţia de informare a consumatorului de către comerciant corelativă dreptului de denunţare unilaterală a contractului - elemente ale conţinutului obligaţiei de informare a consumatorului

2. 2. Reglementarea formei şi cuprinsului contractului încheiat în afara spaţiilor comerciale; obligaţia remiterii unui exemplar al contractului către consumator

Secţiunea a III-a. Contractele încheiate la distanţă şi comercializarea serviciilor financiare la distanţă

Subsecţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea a II-a. Domeniul de aplicare

1. Domeniul de aplicare din perspectiva subiecţilor

2. Domeniul de aplicare din perspectiva noţiunii de "contract la distanţă", "tehnică de comunicaţie la distanţă" şi "operator de comunicaţie"

2. 1. Contractul la distanţă

2. 2. Tehnicile de comunicaţie la distanţă

2. 3. Operator de comunicaţie

3. Excluderi din domeniul de aplicare

Subsecţiunea a III-a. Mijloace juridice de protecţie a drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor

1. Obligaţia comerciantului de utilizare a anumitor tehnici de comunicaţie la distanţă cu acordul consumatorului şi interdicţia utilizării altor tehnici de comunicaţie la distanţă dacă există un refuz manifestat de către consumator

2. Obligaţia de informare precontractuală a consumatorului de către comerciant prealabil încheierii contractului la distanţă. Elemente obligatorii

3. Obligaţia de informare a consumatorului de către comerciant în cazul comunicărilor telefonice

4. Obligaţia de confirmare scrisa a informaţiei furnizate consumatorului de către comerciant

5. Dreptul de denunţare unilaterală a contractului de către consumator

6. Efectele denunţării unilaterale a contractului de către consumator

7. Momentul formării contractului la distanţă

8. Stabilirea termenului în care comerciantul îşi va îndeplini obligaţiile decurgând din contractul la distanţă

9. Protecţia consumatorului în utilizarea cardului pentru plata bunului sau serviciului care constituie obiectului contractului la distanţă

10. Interdicţia comerciantului de a livra bunuri sau servicii fără comandă prealabilă. Sarcina probei

Secţiunea a IV-a. Acţiuni judiciare şi administrative

CAPITOLUL III. PERSPECTIVE ÎN MATERIA REGLEMENTĂRII PRACTICILOR COMERCIALE 289

Secţiunea I. Premisele şi conţinutul propunerii de directivă privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor raportat la consumatori în cadrul pieţei interne şi ale propunerii de regulament privind promovările vânzărilor în cadrul pieţei interne

Subsecţiunea I. Propunerea de directivă privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor raportat la consumatori în cadrul pieţei interne

Subsecţiunea a II-a. Propunerea de regulament privind promovarea vânzărilor în cadrul pieţei interne

PARTEA A V-A. RAPORTURILE CONTRACTUALE DE DREPT INTERN ŞI DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI. PROCEDURI EXTRAJUDICIARE PENTRU SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DE CONSUM. LITIGII DE CONSUM. PROCEDURA SUPRAÎNDATORĂRII297

TITLUL I. RAPORTURILE CONTRACTUALE DE DREPT INTERN ŞI DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI

CAPITOLUL I. RAPORTURILE CONTRACTUALE DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI; CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI -CONTRACT DE CONSUM... 297

Secţiunea I. Definirea noţiunii de "consumator"

Subsecţiunea I. Definirea noţiunii de "consumator" la nivel comunitar

Subsecţiunea a II-a. Definirea noţiunii de "consumator" în diferite sisteme de drept

Subsecţiunea a III-a. Definirea noţiunii de "consumator" în reglementările naţionale

Secţiunea a II-a. Definirea raporturilor contractuale dintre comercianţi şi consumatori

Subsecţiunea I. Repere în definirea sintagmei de "contracte încheiate cu consumatorii"

Subsecţiunea a II-a. Subcategorii ale categoriei "contracte încheiate cu consumatorii". Contractul de credit destinat consumului - contract încheiat cu consumatorii

CAPITOLUL II. CONTRACTUL DE CREDIT DESTINAT CONSUMULUI - FAPT DE COMERŢ UNILATERAL SAU MIXT 320

Secţiunea I. Definiţia faptelor de comerţ

Secţiunea a II-a. Clasificarea faptelor de comerţ

Secţiunea a III-a. Faptele de comerţ unilaterale sau mixte. Definiţie. Opinii exprimate în doctrină cu privire la existenţa categoriei faptelor de comerţ unilaterale sau mixte

Secţiunea a IV-a. Determinarea unor fapte de comerţ unilaterale sau mixte de către Codul comercial român

Subsecţiunea I. Vânzarea-cumpărarea de produse sau de mărfuri pentru uzul sau consumaţiunea cumpărătorului sau a familiei sale. Statutul juridic al operaţiunii din perspectiva faptelor de comerţ unilaterale sau mixte

Subsecţiunea a II-a. "Comercialitatea unilaterală" a contractului de asigurare, a contului curent şi a cecului

Secţiunea a V-a. Regimul juridic aplicabil faptelor de comerţ unilaterale sau mixte

Subsecţiunea I. Enunţarea principiului şi a domeniului său de aplicare

Subsecţiunea a II-a. Excepţii de la regimul juridic instituit de art. 56, Cod comercial

Secţiunea a VI-a. Repere ale dreptului european al contractelor

Subsecţiunea I. Propunere de rezoluţie a Parlamentului European privind comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: Ť Un drept european al contractelor mai coerent - un plan de acţiune ť

Subsecţiunea a II-a. Rezoluţia Consiliului privind "Un drept european al contractelor mai coerent"

Subsecţiunea a III-a. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, din 11 octombrie 2004 - Dreptul european al contractelor şi revizuirea acquis-ului: calea de urmat

CAPITOLUL III. REGLEMENTAREA RAPORTURILOR DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI330

Secţiunea I. Repere ale reglementărilor comunitare în materie

Secţiunea a II-a. Reglementări naţionale

Subsecţiunea I. Sedes materiae şi domeniul de aplicare

Secţiunea a III-a. Normele de competenţă în materia contractelor încheiate cu consumatorii

Subsecţiunea I. Norme comunitare

Subsecţiunea a II-a. Normele din legislaţia naţională

Secţiunea a IV-a. Aspecte privitoare la legea aplicabilă raporturilor de drept internaţional privat în anumite domenii în care este asigurată protecţia consumatorilor

Secţiunea a V-a. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate în Statele membre - norme comunitare şi naţionale

Subsecţiunea I. Recunoaşterea hotărârilor

Subsecţiunea a II-a. Executarea hotărârilor

Secţiunea a VI-a. Regulamentul nr. 805/2004/CE din 21 aprilie 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului vizând crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate

Subsecţiunea I. Obiectul şi domeniul de aplicare

Subsecţiunea a II-a. Suprimarea exequatorului. Condiţiile certificării ca titlu executoriu european. Certificatul de titlu executoriu european parţial

Subsecţiunea a III-a. Emiterea, rectificarea sau retragereacertificatului de titlu executoriu european. Efectele certificatului

Subsecţiunea a IV-a. Normele minimale de procedură aplicabile creanţelor necontestate

Subsecţiunea a V-a. Notificarea sau comunicarea însoţită de proba receptării de către debitor

Subsecţiunea a VI-a. Informarea debitorului privind creanţa şi formalităţile procedurale care se cer fi îndeplinite pentru contestarea creanţei, redactate cu respectarea formelor legale. Mijloace de remediere în cazul nerespectărilor minimale

Subsecţiunea a VII-a. Normele minimale pentru reexaminare în cazuri excepţionale

Subsecţiunea a VIII-a. Cheltuieli judiciare

Subsecţiunea a IX-a. Procedura de executare. Refuzul executării

Subsecţiunea a X-a. Suspendarea sau limitarea executării

Subsecţiunea a XI-a. Informaţii privind procedurile de executare şi autorităţile

TITLUL II. PROCEDURI EXTRAJUDICIARE ŞI JUDICIARE PENTRU SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DE CONSUM. PROCEDURA SUPRAÎNDATORĂRII

CAPITOLUL I. PROTECŢIA CONSUMATORILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢIE DE NEEXECUTARE A CONTRACTULUI DE CREDIT PRIN NERESTITUIREA SUMEI ÎMPRUMUTATE.. 358

Secţiunea I. Reglementări din cuprinsul Propunerii

Secţiunea a II-a. Reglementări din cuprinsul Legii

Secţiunea a III-a. Nerestituirea creditului şi termenele de graţie în sistemul francez al creditului destinat consumului

Secţiunea a IV-a. Organisme extrajudiciare de soluţionare a litigiilor în domeniul creditului destinat consumului

Secţiunea a V-a. Litigiile de consum generate de contractul de credit destinat consumului

Secţiunea a VI-a. Competenţa instanţei; Prescripţia dreptului la acţiune în sistemul francez

CAPITOLUL II. PROCEDURI EXTRAJUDICIARE ŞI JUDICIARE; ORGANISME PENTRU SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DE CONSUM... 365

Secţiunea I. Repere comunitare ale procedurilor extrajudiciare pentru soluţionarea litigiilor de consum

Secţiunea a II-a. Arbitrajul de consum în Portugalia

Secţiunea a III-a. Procedura de mediere a diferendelor apărute în executarea transferurilor transfrontaliere

Subsecţiunea I. Sedes materiae

Subsecţiunea a II-a. Titularul cererilor de mediere a diferendelor. Competenţa. Cererea de mediere

Subsecţiunea a III-a. Procedura prealabilă medierii; Procedura medierii

Subsecţiunea a IV-a. Soluţia medierii

CAPITOLUL III. COMPLINIREA SISTEMULUI DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR ÎN DOMENIUL CREDITULUI PENTRU CONSUM CU REGLEMENTAREA PROTECŢIEI CONSUMATORILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢIE DE SUPRAÎNDATORARE 373

Secţiunea I. Protecţia consumatorilor aflaţi în situaţie de supraîndatorare

Subsecţiunea I. Reglementarea supraîndatorării particularilor şi familiilor în legislaţia franceză

1. La Commission départementale de traitement des situations de surendettement

2. Persoanele care pot sesiza comisia de supraîndatorare

3. Creanţele pentru care se poate solicita deschiderea procedurii

4. Procedura în faţa comisiei de supraîndatorare

5. Suspendarea procedurilor de executare începute împotriva debitorului

6. Starea de insolvabilitate a debitorului

Subsecţiunea a II-a. Reglementarea colectivă a datoriilor în legislaţia belgiană

Secţiunea a II-a. Propuneri de lege ferenda privind complinirea la nivel naţional a sistemului de protecţie a consumatorilor în domeniul creditului pentru consum cu reglementarea procedurii supraîndatorării persoanei fizice şi a familiei sale

PARTEA A VI-A. ASOCIAŢII ŞI INSTITUŢII ABILITATE ÎN RAPORTURILE DINTRE COMERCIANŢI ŞI CONSUMATORI392

TITLUL I. INSTITUŢII ABILITATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORILOR

CAPITOLUL I. INSTITUŢII PUBLICE ABILITATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORILOR ÎN STATELE MEMBRE ALE UE. MODELE INSTITUŢIONALE.. 392

Secţiunea I. Repere evolutive

Secţiunea a II-a. Instituţii specializate

Secţiunea a III-a. Instituţii nespecializate

Secţiunea a IV-a. Ombudsman-ul - instituţie abilitată în asigurarea protecţiei consumatorilor

Subsecţiunea I. Ombudsman-ul - Instituţie nespecifică în asigurarea protecţiei consumatorilor

Subsecţiunea a II-a. Ombudsman-ul - Instituţie specifică în asigurarea protecţiei consumatorilor

CAPITOLUL II. ORGANISME PARAPUBLICE.. 397

CAPITOLUL III. ORGANISME CONSULTATIVE.. 398

CAPITOLUL IV. STRUCTURI PRIVATE.. 400

Secţiunea I. Mediatori din întreprinderi sau pe sectoare de activitate

Secţiunea a II-a. Serviciul consumatori

CAPITOLUL V. INSTITUŢII ABILITATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ - DIRECTION GÉNÉRALE POUR LA POLITIQUE DE LA CONSOMMATION ET LA PROTECTION DE LA SANTÉ DES CONSOMMATEURS. 401

CAPITOLUL VI. INSTITUŢII PUBLICE ABILITATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORILOR LA NIVEL NAŢIONAL 402

Secţiunea I. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - ANPC

Secţiunea a II-a. Consiliul Concurenţei - organ de specialitate din domeniul concurenţei

Secţiunea a III-a. Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţii produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor

Secţiunea a IV-a. Organe consultative

Secţiunea a V-a. Avocatul Poporului

Secţiunea a VI-a. Organe şi organisme având competenţe generale şi organe specializate

TITLUL II. ASOCIAŢIILE DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR

CAPITOLUL I. ASOCIAŢII DE PROTECŢIA CONSUMATORILOR ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE 413

Secţiunea I. Clasificarea formelor asociative după criteriul originii

Subsecţiunea I. Asociaţiile de origine sindicală

Subsecţiunea a II-a. Asociaţii constituite pe sistemul cooperativelor de consum

Subsecţiunea a III-a. Asociaţiile familiale

Secţiunea a II-a. Clasificarea formelor asociative după criteriul rolului lor

Subsecţiunea I. Asociaţii agreate la nivel naţional

Subsecţiunea a II-a. Asociaţii agreate la nivel sectorial

CAPITOLUL II. ASOCIAŢII DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ - CONSEIL CONSULTATIF DES CONSOMMATEURS. 418

CAPITOLUL III. ASOCIAŢII DE PROTECŢIA CONSUMATORILOR LA NIVEL NAŢIONAL. 418

Secţiunea I. Constituirea asociaţiilor de protecţie a consumatorilor

Secţiunea a II-a. Constituirea federaţiilor de protecţie a consumatorilor

Secţiunea a III-a. Informarea autorităţilor administrative cu privire la constituirea asociaţiei sau fundaţiei şi luarea în evidenţă a acestora

Secţiunea a IV-a. Funcţionarea asociaţiilor şi a federaţiilor de protecţie a consumatorilor

Subsecţiunea I. Dreptul asociaţiilor de a fi consultate la elaborarea reglementărilor în domeniu

Subsecţiunea a II-a. Dreptul de a primi sprijinul autorităţilor administraţiei publice şi de a colabora cu acestea

Subsecţiunea a III-a. Dreptul de a introduce acţiune în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor

Subsecţiunea a IV-a. Acţiunile în încetarea practicilor ilicite în domeniul protecţiei intereselor colective ale consumatorilor

CONCLUZII FINALE. 430

CUPRINS.. 456

INDEX ALFABETIC

Pagina:

Spune-ne opinia ta!

Votul cititorilor: (0 voturi)

Daca ai citit aceasta carte, spune si celorlalti cat de mult ti-a placut!

Adaugarea de comentarii o pot face doar membrii UJmag.ro

5. MODALITATEA DE LIVRARE SI COSTURILE DE EXPEDIERE

a) Livrarea

Se face numai pe teritoriul Romaniei, prin intermediul serviciilor de curierat rapid sau al Postei Romane.

Modalitatea de livrare va putea fi aleasa de dumneavoastra, independent de valoarea comenzii.

Pentru comenzile a caror valoare nu se incadreaza in pragurile de mai jos, dumneavoastra suportati cheltuielile de expediere.

Livrarea se face in urmatoarea zi lucratoare efectuarii comenzii. Comenzile efectuate vineri, sambata si duminica se vor livra luni. Comenzile efectuate in sarbatorile legale se vor livra in prima zi lucratoare imediat urmatoare.

b) Costurile de expediere

In Bucuresti livrarea se va face doar prin curierat, iar in tara livrare se va face si prin curierat si cu posta romana.

Costurile de expediere sunt urmatoarele si vor fi suportate de catre client, cu respectarea conditiilor ce vor urma:

In Bucuresti:
- Livrarea se face prin curier rapid cu Bookurier. Tariful de expediere este de 8 lei/colet.;
- Livrarea se poate face prin Posta Romana, tariful de expediere fiind de 8 lei/colet.

In tara:
- Livrarea se poate face prin curier rapid cu Atlassib Curier, tariful de expediere fiind de 15 lei/colet sau
- Livrarea se poate face prin Posta Romana, tariful de expediere fiind de 8 lei/colet.

Costurile de expediere vor fi suportate de catre UJMAG.ro in urmatoarele situatii:

Livrarea comenzii in Bucuresti

Livrarea comenzii in tara

Va invitam sa consultati lista localitatilor cuprinse in aria de acoperire a serviciului de curierat rapid, accesand urmatorul link: http://posta.atlassib.ro/csp/webposta/main.csp?lang=1&incarca=agentii . Comenzile dvs. nu vor putea fi livrate prin serviciul curierat rapid daca adresa de livrare nu se regaseste in aria de acoperire a societatii de curierat.

Pot exista si cazuri rare, independente de noi, cand durata expedierii prin curier rapid poate depasi 48 ore, dar nu mai mult de 60 ore.

Pentru comenzi mai mari de 200 lei,

Posta Romana

Atentie! Va informam ca, in situatia in care au trecut 5 zile de la efectuarea comenzii si nu ati primit avizul postal, puteti merge la oficiul postal de care apartine adresa de livrare pe care ati introdus-o in formularul de comanda pentru a ridica comanda dvs.

Atentie! In cazul in care nu onorati comanda facuta sau in cazul in care nu ne instiintati in termen de 12 ore de la data efectuarii comenzii asupra imposibilitatii onorarii acesteia, ne rezervam dreptul sa va solicitam plata in avans a viitoarelor dumneavostra comenzi.

Va informam ca prin aplicarea acestei masuri nu veti pierde calitatea de membru pe care deja ati dobandit-o.

Ultimele carti vazute

Managementul ordinii si sigurantei publice in transporturile feroviare, navale si aeriene

40,00 Lei
Garantiile reale mobiliare de executare a obligatiilor civile si comerciale

35,00 Lei
Participantii in procesul penal - Aspecte teoretice si jurisprudenta in materie

10,00 Lei
35% reducere
Drept civil. institutii de drept civil - Curs selectiv pentru licenta - Editia a II-a

42,00 27,30 Lei
Rolul consiliului de securitate in mentinerea pacii si securitatii internationale

25,00 Lei