Raspunderea juridica privitoare la protectia mediului - Cu speciala privire la raspunderea civila

INTRODUCERE

Capitolul I. Protecţia mediului obiectiv  de interes public major

1.1. Dreptul fundamental la un mediu sănătos

1.2. Recunoaşterea dreptului la un mediu sănătos în jurisdicţiile europene

1.2.1. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

1.2.1.1. Principii desprinse din practica CEDO

1.2.1.2. Raportul între dreptul naţional şi dreptul european

1.2.2. Dreptul comunitar al mediului

1.3.  Principiul recunoaşterii legislative a ocrotirii mediului ca obiectiv de interes public major

1.3.1. Curtea Constituţională şi ocrotirea mediului ca obiectiv major

1.3.2. Sarcina în dreptul mediului - servitute administrativă

1.3.2.1. Natura juridică a servituţilor din dreptul mediului

1.3.2.2. Dispoziţii speciale care consacră sarcini în dreptul mediului

A. Servitutea rezultată din folosirea subsolului oricărei

proprietăţi

B. Servitutea cinegetică

C. Îngrădiri ale proprietăţii private rezultate din

producerea, transportul şi folosirea energiei electrice

D. Servitutea stabilită prin Legea apelor

E. Servituţile legate de lucrările de comunicaţii

1.3.3. Jurisprudenţa românească şi dreptul constituţional la un mediu sănătos

1.4. Protecţia mediului - obiectiv esenţial al Uniunii Europene

1.4.1. Principiul aplicării imediate a dreptului comunitar

1.4.2. Principiul priorităţii dreptului comunitar în raport cu dreptul intern al statelor membre

1.4.3.  Acţiunea preliminară

1.4.4. Competenţa statului în materie de politică de mediu

CAPITOLUL II. Principiile generale ale dreptului mediului

2.1. Noţiunea de principiu general al dreptului mediului

2.2. Consacrarea în dreptul comunitar a principiilor generale de protecţie a mediului

2.2.1. Principiul "poluatorul plăteşte"

2.2.1.1. Caz practic

2.2.2. Principiul Prevenirii

2.2.2.1. Drept comparat

2.5.5. Principiul precauţiei

2.5.5.1. Organismele modificate genetic

2.2.3.2. Practica Curţii de Justiţie de la Luxemburg

2.5.5.3. Organismele modificate genetic şi dreptul de acces al publicului la informaţii

2.2.3.4. Definiţii ale principiului precauţiei frecvent folosite la nivel internaţional

2.2.3.5. Aplicarea definiţiei de către organizaţiile şi instituţiile internaţionale

2.2.3.6. Acordurile multilaterale cu privire la mediu şi definiţia principiului precauţiei

2.2.3.7. Raportul între răspunderea civilă clasică şi principiul precauţiei

2.2.2.8. Drept comparat

2.2.3.9. Principiul precauţiei în dreptul Organizaţiei Mondiale a Comerţului

CAPITOLUL III. Răspunderea juridică privitoare  la protecţia mediului

3.1. Delimitări conceptuale

3.2. Funcţiile răspunderii civile

3.2.1. Funcţia preventivă, element esenţial în limitarea cazurilor de răspundere

3.2.2. Funcţia reparatorie

3.3. Definiţia mediului

3.4. Fundamentul răspunderii pentru prejudiciul adus mediului

3.5. Prejudiciul ecologic

3.5.1. Specificul prejudiciului ecologic

3.5.2. Evoluţia istorică a noţiunii de prejudiciu ecologic

3.5.3. Clasificarea prejudiciilor ecologice

3.6. Răspunderea juridică privitoare la protecţia mediului în condiţiile Legii-cadru de protecţie a mediului

3.7. Răspunderea privitoare la prejudiciul adus mediului cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului din perspectiva Ordonanţei de Urgenţă nr. 68/2007

3.7.1. Subiectul activ

3.7.2. Activităţile profesionale aflate la originea prejudiciilor ecologice

3.7.3. Prejudiciul ecologic în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 68/2007

3.7.4. Natura răspunderii instituită prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 68/2007

3.7.5. Subiectul pasiv

3.7.6. Consecinţele răspunderii pentru atingerile aduse mediului

3.7.7. Raportul cu celelalte regimuri de răspundere

3.8. Raportul între răspunderea obiectivă şi principiul precauţiei

3.8.1. Noţiuni preliminare

3.8.2. Domeniu de acţiune şi proceduri în care intervin interese concurente

3.9. Examen al modului de aplicare al noţiunii de deşeu în legislaţia europeană

3.10. Răspunderea în dreptul mediului şi Directiva Habitate

3.11. Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care rezultă din prejudiciile aduse mediului în dreptul comunitar

3.12. Răspunderea contravenţională

3.13. Răspunderea penală

3.13.1.Faptele încriminate ca infracţiuni prin Legea nr. 265/2006 privind protecţia mediului

3.1.3.2. Infracţiunile silvice

CAPITOLUL IV. Sancţiunile specifice  de dreptul mediului

4.1. Acte administrative specifice dreptului mediului

4.2. Proceduri de emitere

4.3. Jurisprudenţa CEDO şi emiterea actelor administrative de mediu

4.4. Sancţiuni privitoare la încălcarea normelor de dreptul mediului

4.4.1. Suspendarea

4.4.2. Revocarea

4.4.3. Obligaţia stabilită de Legea nr. 18/1991 în sarcina deţinătorilor de terenuri agricole

4.5. Accesul publicului la informaţia privind mediul

4.5.1.Dovada interesului pentru a avea acces la informaţia privitoare la mediu

4.5.2. Legea aplicabilă termenelor de răspuns la cererile referitoare la informaţia privitoare la mediu

4.6. Regimul juridic al actelor administrative de dreptul mediului

Concluzii