Grupul editorial Universul Juridic

In cadrul prezentei lucrari, argumentul personal care a fundamentat alegerea temei a avut drept sorginte modul de manifestare al acelor tipuri de riscuri caracteristice titlurilor cu venit fix și efectele lor pentru zona geografica naționala, precum și dinamica specifica lor in contextul regional și internațional. De asemenea, in condițiile actualei realitați economice, am considerat ca analiza nu trebuie sa eludeze implicațiile riscurilor asociate instrumentelor financiare cu venit fix in contextul crizelor economice, acest aspect reprezentand de altfel cea de-a doua motivație majora a acestui demers științific. Astfel, scopul a fost, pe de o parte, de a analiza evoluția obligațiunilor din diferite perspective – underpricing, rating, efectul asupra companiilor care le folosesc ca titluri de datorie –, iar pe de alta parte, de a studia modul in care criza financiara este diseminata in cazul regiunii geografice alese.

Unele dintre cele mai mari descoperiri in studiul finanțelor din ultimele trei decenii provin din domeniul managementului riscului. Evoluțiile teoretice ne-au permis sa dezagregam elementele de risc și astfel sa identificam mai indeaproape și sa cuantificam mai bine factorii de risc. Noi instrumente au fost create pentru a permite celor ce activeaza in piața – practicienilor – sa-și gestioneze mai activ profilurile de risc prin renunțarea la acele expuneri pentru care nu au capacitatea sau pregatirea necesara, in același timp pastrand (sau chiar multiplicand in marja) pe acelea care reflecta mai bine avantajul lor comparativ. Consecința practica este ca piața pentru instrumente de management al riscului a crescut exponențial. Aceste instrumente sunt in momentul de fața utilizate in mod activ de toate categoriile de instituții și manageri de portofolii.

Ideile de baza din spatele acestor noi tehnici de gestiune a riscului depind de inovari matematice. Sofisticarea metodologiei emergente prezinta importante puncte tari, dar are și limitari. Atuul principal este rigoarea analitica. Aceasta rigoare, cuplata cu puterea de calcul a tehnologiei informatice moderne, permite evaluarea rapida a caracteristicilor de risc ale unui instrument, precum și masurarea structurii generale de risc a unui portofoliu. Reversul medaliei pentru rigoarea analitica il reprezinta complexitatea modelelor utilizate. Aceasta complexitate deschide o sincopa intre masuratoarea statistica a riscului și intuiția economica pe care se bazeaza. Acest aspect nu ar avea o foarte mare relevanța daca ne-am putea baza pe modele sa produca rezultatele necesare și corecte, și, mai mult de atat, sa o faca in orice situație.

De cele mai multe ori, desigur, modelele produc rezultate mai mult sau mai puțin satisfacatoare – in caz contrar, utilitatea lor ar fi nula. Cu toate acestea insa, in perioade de criza, sau de stres cum mai sunt denumite, ies la iveala doua limitari majore. In primul rand – și acest aspect ne intereseaza mai mult in contextul de fața, intrucat aplicațiile statistice se bazeaza pe datele disponibile –, ele prezuma implicit faptul ca trecutul este un ghid sigur și de incredere pentru viitor sau ca viitorul este mai mult sau mai puțin determinat de evoluțiile din trecut. In circumstanțe extreme insa, aceasta prezumție este falsa. In al doilea rand – dar acest aspect nu face obiectul de interes al lucrarii de fața –, tehnicile de modelare presupun tacit costuri reduse de tranzacționare (spre exemplu, lichiditate continua a pieței). Experiența ne-a aratat (cu precadere in episoadele recente – 1998, 2008) ca și aceasta asumpție trebuie abordata cu mai multa atenție. Modelarea riscului de credit prezinta complicații suplimentare. Diversitatea de evenimente (macro și micro) care poate afecta calitatea creditului este substanțiala. Mai mult, corelațiile dintre diferitele instrumente cu venit fix sunt complexe și pot varia in timp. Tehnicile statistice și econometrice sunt instrumente foarte puternice pentru a surprinde și valorifica lecțiile trecutului. Insa in cazul microuniversului de credit trebuie sa fim mai atenți la posibilitatea ca viitorul sa nu se asemene intr-atat de mult cu trecutul.

Un alt considerent care a determinat alegerea acestei teme de studiu il reprezinta lipsa unei literaturi de specialitate autohtone pe masura importanței domeniului de cercetare, precum și aplicarea insuficienta, pe piața noastra, a cunoștințelor teoretice și practice referitoare la gestiunea riscului de credit. In majoritatea studiilor contemporane in domeniul teoriei și metodologiei activitații de gestiune a riscului de credit, analiza se axeaza pe structuri și elemente separate și, de obicei, numai pe evenimentul de default. In plus, paleta de instrumente teoretico-metodologice și practice ale analizei nu este adaptata la specificul pieței activelor cu venit fix, provenind in mare masura din sfera equity și, in consecința, nu aduce rezultatele scontate pentru jucatorii pieței fixed income.

In condițiile creșterii dezechilibrelor pe piața datoriilor, incepand cu private debt și incheind cu datoriile suverane, practicarea unei gestiuni eficiente a acestui tip de risc, prin articularea unor strategii coerente, capata o importanța cruciala. Astfel, abordarea problematicii, informațiile accesibile și paleta de instrumente la dispoziție devin elemente esențiale ce pot face diferența intre profit și faliment (la orice nivel). Diversificarea sferelor activitații economice in condițiile progresului tehnico-științific implica necesitatea adaptarii rapide a activitații de gestiune a riscului la specificul fiecarui domeniu de activitate economica sau sector al pieței financiare și la noile oportunitați și provocari, lucru valabil și pentru piața titlurilor cu venit fix. In acest context, apreciem ca ansamblul prezentarilor teoretice, metodologiile dezvoltate, cercetarile efectuate și rezultatele modelelor statistico-matematice expuse in lucrare pot fi benefice tuturor entitaților care activeaza pe piața financiara, de la investitori privați la cei instituționali, de la actori individuali la banci centrale și state.

Am ales acest subiect datorita caracterului actual și interdisciplinar al acestui domeniu, precum și a importanței crescute pe care acest sector il ocupa in cadrul economiei mondiale, cu accent pe realitatea europeana fața de care economia romaneasca traverseaza un proces de convergența instituționala, unul laborios cu precadere in aceasta perioada. Obiectivul asumat consta in sistematizarea unui complex de cunoștințe teoretice, metodologice și practice in vederea fundamentarii catorva direcții din domeniul pieței activelor cu venit fix. Pentru atingerea scopului propus, a fost necesara abordarea urmatoarelor probleme: analizarea și sistematizarea elementelor pieței titlurilor cu venit fix; analiza fenomenului de contagiune și a efectelor acestuia in țarile Europei Centrale și de Est; elaborarea unui sistem de rating pentru firmele cotate la Bursa de Valori București; determinarea factorilor ce afecteaza structura de capital in Europa Centrala și de Est; studierea fenomenului de subevaluare a IPO (underpricing).

In vederea indeplinirii obiectivelor propuse, cartea a fost structurata dupa cum urmeaza: capitolul 1 – Categorii de riscuri pentru instrumentele cu venit fix; capitolul 2 – Dimensiunea macroeconomica a riscului – contagiunea crizelor. Studiu asupra Europei Centrale și de Est; capitolul 3 – Riscul de credit și influența rating-ului asupra acestuia; capitolul 4 – Rata de recuperare in caz de default și pierderea generata de default in modelarea și practica riscului de credit; capitolul 5 – Analiza riscului reprezentat de subevaluarea ofertei publice inițiale de obligațiuni; Bibliografie și Anexe.