Ioan Leş
Autorul s-a născut la data de 1 septembrie 1947, în localitatea Făureşti, jud. Maramureş; căsătorit cu Tulia-Maria.
Studii: Facultatea de Drept Cluj-Napoca, promoţia 1970; doctor în drept din anul 1977 (în domeniul dreptului procesual civil).
Activitate profesională:
1970-1975 – avocat; 1975-1986 – lector universitar la Facultatea de drept economic şi administrativ din Sibiu;
1986 – judecător la Tribunalul judeţean Sibiu;
1987-1990 – notar-şef la Notariatul de stat judeţean Sibiu;
din 1991 – profesor titular la Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu” din Sibiu;
din anul 1997 – conducător de doctorat în domeniul dreptului procesual civil;
1998-2000 – decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Româno-Germane din Sibiu;
2000-2001 şi 2008-2012 – decan al Facultăţii de Drept „Simion Bărnuţiu” din Sibiu;
2000-2002 – preşedinte al Fundaţiei Universitare pentru Integrare Europeană din Sibiu;
2000-2003 – membru al Comisiei juridice de acreditare a titlurilor ştiinţifice şi universitare din M.E.N.;
2000-2004 – membru al Comisiei juridice a C.N.E.A.A. (Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare Academică);
2001-2003 – director coordonator al Institutului de Ştiinţe Administrative al României;
2008-2012 – decan, Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu” din Sibiu;
din 2011 – membru al Comisiei juridice a C.N.A.D.T.U.;
2011-2013 – secretar general al Asociaţiei Internaţionale a Facultăţilor de Drept din Ţările de Origine Latină; vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Facultăţilor de Drept din Ţările de Origine Latină (AFDL).
Activitate politică şi diplomatică:
1990-1992 – deputat în Parlamentul României;
1990-1991 – vicepreşedinte al Comisiei de redactare a Constituţiei;
1990-1992 – membru al Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor;
1990-1992 – preşedinte al Grupului de prietenie România-Venezuela din Parlamentul României; membru fondator al Institutului Român pentru Drepturile Omului;
1991 – vicepreşedinte al Societăţii Române pentru Naţiunile Unite;
1991 – secretar general adjunct al Guvernului României şi şef al Departamentului Administraţiei Publice Locale;
1990-1992 – participant la lucrările Comisiei europene pentru democraţie prin drept;
1992-1996 – ambasador al României în Venezuela;
1994-1996 – ambasador al României în Barbados şi Jamaica, cu reşedinţa în Caracas;
1995-1996 – ambasador al României în Haiti, cu reşedinţa în Caracas;
2004-2006 – ambasador al României în Venezuela.
Activitate ştiinţifică: autor a peste 40 de tratate, cursuri şi monografii în domeniul ştiinţelor juridice (în care sunt incluse şi unele ediţii succesive); autor a peste 125 de articole şi comentarii de jurisprudenţă; membru în colegiile de redacţie ale unor reviste de specialitate. Activitatea ştiinţifică a autorului a fost remarcată şi în: Who’s Who in Romania; The Contemporary Who’s Who, editată de American Biographical Institute şi în Dicţionar româno-canadian al personalităţilor ştiinţifice ediţie bilingvă, 2003.
Membru al Consiliului ştiinţific al Institutului Internaţional de Procedură Civilă şi Executare Silită, care funcţionează în cadrul Uniunii Internaţionale a Executorilor Judecătoreşti.
Premii, ordine şi alte distincţii: „Orden del Libertador”, clasa I; „Orden Andres Bello”, clasa I, ambele acordate de preşedintele Venezuelei; Medalia de Aur a Uniunii Internaţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Ofiţerilor Judiciari; distincţia de cetăţean de onoare a oraşelor venezuelene Barcelona, Valencia şi San Cristobal; premiul Academiei Române „N. Titulescu” pe anul 2002 (decernat în anul 2004) pentru lucrarea Sisteme judiciare comparate; premiul „Mihail Eliescu”, acordat de Uniunea Juriştilor din România, pe anul 1999, pentru lucrarea Principii şi instituţii de drept procesual civil; premiul „V.D. Zlătescu”, acordat de Uniunea Juriştilor din România, pe anul 2002, pentru lucrarea Sisteme judiciare comparate; Diploma pentru merite deosebite în protecţia şi promovarea drepturilor omului, acordată de Institutul Român pentru Drepturile Omului, în anul 2002, cu prilejul celei de a 55-a aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului; premiul „Henri Capitant” acordat de „Revista română de drept privat” şi Editura Universul Juridic, pe anul 2007, pentru lucrarea Instituţii judiciare contemporane, în colaborare cu „Asociaţia Henri Capitant a prietenilor culturii juridice franceze – România” şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România”; premiul „Ilie Stoenescu”, pe anul 2011, pentru lucrarea Noul Cod de procedură civilă – comentariu pe articole (art. 1-449).
Vezi mai mult