Grupul editorial Universul Juridic

Intrebarile ce se pun mai ales la rascrucea timpurilor, a secolelor si mileniilor sunt frecvent legate de filosofie. Inca in protoistorie meditatia asupra Universului si a locului omului in cadrul acestuia a fost filosofica.

Istoria antica si medievala a impus filosofia in legatura ei cu miturile intemeietoare si a legat-o de cunoasterea stiintifica si de creatia artistica. Mereu au fost intrebari precum: Avem nevoie de filosofie, este ea o forma de cultura? Face ea parte din structura inaltei spiritualitati umane? Poate ea sa patrunda tainele transcendentalitatii? Se confunda filosofia cu stiinta, arta, religia sau cu viziunea despre lume a simtului comun, si daca nu, cum se manifesta ea in mod autonom? Care este astazi locul filosofiei in procesul evolutiei umanitatii? Toate marile culturi moderne ale lumii: germana, engleza, franceza, italiana, rusa au avut mari filosofi. Este oare aici o determinare subconstienta a parerii actuale a unor romani ca nu am avut filosofi si filosofie pe meleagurile noastre pe baza supozitiei, ca nu am avut o cultura importanta. Exista aici anume contraziceri – de pilda uneori se recunoaste valoarea scriitorilor Lucian Blaga sau Emil Cioran, dar nu si valoarea lor de filosofi. Exista o rezistenta chiar a unor intelectuali de valoare la acceptarea existentei filosofilor romani interbelici, la acelasi nivel cu cel al scriitorilor, savantilor, artistilor natiei. Poate, este si vina actualei comunitati de filosofi si ea cam de acelasi rang astazi cu alte comunitati de artisti sau savanti, ca stand in contemplatia intamplarilor cotidiene nu a pledat pentru locul meritat de filosofi si de filosofie in cultura romaneasca.

Vom prezenta inainte de a vorbi de matricea stilistica a filosofiei romanesti paradigme specifice gandirii filosofice austro-germane, spaniole, franceze, engleze, americane, italienesti prezente in metafizica, filosofia mentalului si a constiintei, filosofia istoriei, dreptului, religiei, filosofia culturii. La inceput le vom prezenta in general si apoi pe discipline si curente, cu specificarea conceptiilor unor filosofi romani pe care-i consideram cei mai reprezentativi pe respectivele domenii si directii.

Vom continua cu a marca felul in care filosofii romani s-au ocupat de istoria filosofiei universale, cu referire la epoci si areale geografice, sau la personalitati.

Intelectualitatea interbelica intelesese necesitatea filosofiei pentru orice tara care se vrea moderna si integrata european. „Revista de filosofie”, despre care am scris cateva paragrafe in lucrarea de fata, a stat marturie in secolul al XX-lea pentru nevoia de filosofie a culturii romanesti, pentru existenta unei bune cunoasteri si comunicari a filosofilor romani cu filosofii de seama ai lumii.

Lucrarea de fata pledeaza pentru existenta unei filosofii romanesti acceptata la acelasi nivel valoric cu arta, stiinta, morala, economia si politica, nu deasupra, dar nicidecum ca „o cenusareasa”, cum mai incearca si astazi sa o posteze unii oameni de stiinta, prelati, scriitori, muzicieni si politicieni; pentru o filosofie diversa in orientari, fara orgoliul de a fi atins absolutul existential, rationalitatea integrala sau esenta umana unica, cum mai cred unii scientisti-neopozitivisti si fara dorinta de a iesi de sub orice control rational, cum doresc speculatiile si eseurile unor postmodernisti nonconformisti sau „magicieni”.

Cartea aceasta este scrisa in maniera postanalitica si constituie un puzzle din discipline precum istoria filosofiei, filosofie comparata, filosofie romaneasca, metafilosofie. Ceea ce deliberat s-a facut este inlaturarea multelor interdictii puse in fata acestor discipline. Consideram ca o carte reusita despre filosofiile si filosofii reali este una care poate spune ceva interesant despre acestia, cititorilor, ignorand limitarile si conventionalitatea, o carte care atrage si merita a fi citita. Istoria filosofiei, ca orice istorie, cuprinde in sine si sensul englez al cuvantului history, adica acela de povestire (poveste) a unei experiente subiective care se dovedeste a nu fi fost indiferenta nici unei elaborari filosofice de la inceputuri si pana astazi.