Grupul editorial Universul Juridic

Cu privire la situatia romanilor si a altor nationalitati din fosta monarhie austro-ungara s-a spus adesea ca procesul lor de ridicare culturala si politica, relativ rapid si bine articulat, s-a datorat in primul rand preotimii, scolii si truditorilor ei, in randul al doilea, ambele secondate indeaproape de presa si de activitatea politica in cadru legal.

Sunt aspecte ce au beneficiat de tratari competente, la fel ca si contrariul lor – oprelistile si sanctiunile guvernantilor – analizate in termeni in genere obiectivi, alteori destul de patimas, de catre toate partile interesate in partida ce se va disputa si sfarsi cu anul 1918.

Presa politica romaneasca a fost ilustrata cu deosebire de „Gazeta Transilvaniei”, de „Telegraful Roman”, de „Tribuna” si de „Romanul”, iar cea culturala, de „Familia” si de „Luceafarul”. Acestea si altele, mai putin scoase in evidenta, au avut o tinuta serioasa si, totodata, combativa in planul scopurilor ce si le propusesera.

A intervenit, insa, si cazul aparte al unei publicatii periodice, care sa-si traseze, incepand cu insusi titlul ei, o lupta presarata cu armele umorului, chiar ale unuia elementar, popular, adresandu-se paturilor mai putin cultivate ale societatii romanesti. Faptul s-a intamplat datorita, in buna masura, atitudinii autoritariste a guvernelor centrale, atitudine pe care opozitia nationalitatilor cauta sa o evite ori sa o infrunte, retransandu-se dupa valorile aparente ale glumei.

O astfel de publicatie, singulara prin profilul ei, a fost „Gura Satului”, care a inceput a fi editata la Pesta de Iosif Vulcan, in 1867, urmat de redactorul Mircea Vasile Stanescu, din 1870.

A fost o perioada de cativa ani, in care „Gura Satului” s-a comportat mai curand ca un periodic politic, drapandu-se in haina ironiei si a criticii acide la adresa guvernantilor. Ulterior, era o alternativa spre formule mai usoare, cu o calitate mai scazuta a pozitiei sale initiale.

De acesti primi ani ai aparitiei gazetei „Gura Satului”, cu atitudinea ei indrazneata, se ocupa – cu dimensiuni monografice – lucrarea de fata a autoarei Daciana Marinescu, licentiata si doctor in istorie al facultatii de istorie a universitatii din Cluj-Napoca.

O intreprindere deloc usoara, tinand seama de caracterul ambiguu – umoristic si politic – al continutului publicatiei, sustinut consecvent de redactorii si colaboratorii ei.

Evident, cititorului de astazi umorul practicat in paginile gazetei ii apare cam desuet, chiar simplist. E necesar ca el sa fie parcurs cu gandul la nivelul mai scazut al publicatiilor de atunci.

O metoda ce se voia subtila a criticilor din „Gura Satului” consta in introducerea in text de personaje din folclorul romanesc (Pacala, Tandala, Tanda, Manda, Treanca, Fleanca etc.), cu care dialogau, imprumutandu-le atacurile impotriva guvernarii Austro-Ungariei, de dupa 1867.

Era o metoda manuita cu destula iscusinta, avand ca efect de a evita asprimile cenzurii si chiar ale justitiei guvernelor de la Pesta si ale subordonatilor acestora.
Autoarea a divizat continutul prezentarii sale analitice in zece capitole, cuprins, introducere si concluzii. Aceste capitole definesc tot atatea probleme importante din confruntarea dintre guvernanti si guvernatii din Austro-Ungaria vremii. Fiecare capitol constituie cate o tratare aproape independenta, incheiata cu concluzii partiale.

In ansamblu, lucrarea ramane unitara. Capitolele decurg firesc, unul din celalalt. Ele beneficiaza de un stil placut, corect, care face lucrarea accesibila si chiar agreabila publicului de astazi.

Ea constituie, cu siguranta, cel putin in unele pasaje, o surpriza ce va sublinia meritele lucrarii, ale subiectului de atunci si ale autoarei, de acum meritorie prin intregul ei efort de cercetare si interpretare.

Academician Camil Muresanu