Grupul editorial Universul Juridic

Apofenia?

     Viața publica a lui Irinel Columbeanu este un paradox: cu cat se scrie mai mult despre el, cu atat se știu mai puține. Presa de scandal preia subiectele susceptibile de a genera cat mai multe clickuri și le rostogolește la infinit, in articole cu titluri senzaționale și goale de conținut. Doar ca Irinel Columbeanu nu este doar un personaj de scandal, ci și o persoana care a cunoscut marirea și decaderea, a avut și a pierdut aproape totul – atat in plan financiar și profesional, cat și in plan sentimental și familial.

     Un alt punct de vedere asupra vieții sale – la fel de subiectiv ca cel al presei, dar mult mai relevant și mai autentic – este chiar cel al autorului. In acest al doilea volum al spovedaniei sale, Irinel Columbeanu se privește in oglinda, studiind urmele lasate pe chipul și in personalitatea sa de evenimentele care i-au marcat existența, principalul fiind relația luicu Monica Gabor, iubirea vieții sale, de care, chiar daca s-a desparțit, nu se poate desprinde nici macar acum.

     Volumele nu duc lipsa de episoade picante sau de intamplari intime aduse pentru prima oara la cunoștința publicului, dar, mai presus de toate, prezinta  o alta fațeta a omului Columbeanu, una care merita, cu siguranța, explorata. Lectura placuta!

Ipocrația.

Povestirea incepe sa il urmareasca de la locul nașterii (1957, Ploiești), la București și in continuare, prin școlile absolvite și alte intamplari conexe, derularea evenimentelor fiind relatata de vocea sa interioara.   

Paleta larga de personaje intersectate sunt descrise, analizate și cantarite metodic de el insuși. Povestirea este puternic ancorata in desfașurarea autentica a evenimentelor.  

In acest volum constata treptat ipocrizia celor din jur (cea de pe „vremea lui Ceaușescu”), apoi ca specularea ipocriziei  mai tuturor membrilor acelei societați o aduce treptat sa fie condusa de ea, de unde vine și titlul volumului.  

Vine „revoluția”, cu incununarea ipocrației atunci sintetizata public in celebra replica scapata pe micul ecran „Mircea, fa-te ca muncești”, el incepe sa faca din ce in ce mai mulți bani, dupa care sufera un atac vascular cerebral și așa se termina primul volum, cu el in convalescența la Paris.   

Se ofera astfel cititorului posibilitatea unei calatorii mentale prin ultimii 64 de ani, traversand ultimele doua sisteme economico-sociale aparute, cu urcușurile si coborașurile autentic simțite și minuțios relatate, comentate și transmise, eventuala rețeta a unui posibil bestseller postmodernist.