Pachet: Seria I. PIERDUT in ...
Pachet: Seria I. PIERDUT in ...
Pret de coperta: 232,00
185,60 lei (-20%)
Arta de a calatori
Pachet: Seria I. PIERDUT in ...
Barcelona si pe Costa Brava, Bordeaux, Toscana, New York, Provence si pe Coasta de Azur, Dublin, Amsterdam si Londra

Pret de coperta: 232,00

185,60 lei

Economisesti 20%

Disponibilitate: In stoc

Adauga in cos

Te contactam noi

Ridicare personala de la sediul UJmag
Comanda produsul si vino sa-l ridici din sediu azi, 08.30-17.00

Livrare prin curier
Timp estimat de livrare: 2 zile lucratoare

Transport gratuit

Pentru comenzile peste 300 Lei

Reduceri

Oferte speciale exclusive

Comanda direct la

Telefon: 0733.673.555

Plateste cu cardul

Protectia platii online

Pachetul contine: 

1. Pierdut in Barcelona si pe Costa Brava. De la Dali si Gaudi la Ferran Adrià, Messi si Hugh Hefner

...Câteva secvențe fascinante proiectate pe ecranul memoriei afective ale unui călător pasionat și pofticios: o catedrală imensă sub forma unui castel de nisip (fără nicio linie dreaptă!), Iepurași Playboy defilând la braț cu fondatorul celebrei reviste (de a cărei ediție în limba română m-am ocupat o vreme), o paella mâncată după vizitarea tulburătoarei case a lui Salvador Dalí de la Figueres (unicul „teatru-muzeu”), o sardana dansată cu cei mai veseli pensionari din lume într-o piață din Calella, sticla enormă de votcă pe care voiau să o cumpere două adolescente englezoaice, explicația faptului că, la Boquería, o bucată de jamon serrano de pe pulpa dreaptă este mai scumpă decât cea de pe pulpa stângă(!), corrida interzisă parcă anume ca să-i facă în ciudă lui Hemingway (pe „ruta scriitorilor” pe care acesta a împărțit-o simbolic cu Orwell, Dos Passos, Saint-Exupéry), o vizită pe Camp Nou, unde fiecare fir de iarbă îl evocă pe Leo Messi, viața lui Joan Miró în Tarragona, la Mont-roig del Camp, modul în care o vasluiancă frumoasă a ajuns Prima Doamnă a independenței ratate a regiunii și, desigur, regretul de a nu mă fi putut desfăta niciodată cu preparatele de gastronomie moleculară / „deconstruită” de la elBullí.

2. Pierdut in Bordeaux. Tara Vinurilor, Saint-Émilion vs. Sauternes, imposibila alegere

Când spui „Bordeaux”, prima referință nu poate fi decât vinul, aici fiind, în fapt, epicentrul mondial al oenologiei, sub fiecare pietricică din această regiune a Franței ascunzându-se, practic, o rădăcină de viță de vie, în fiecare sătuc mai dichisit existând un Château (sediul unei podgorii, cu mult mai mult decât o simplă cramă), dar și în fiecare garage putând avea surpriza întâlnirii cu câteva butoaie de stejar în care se înnobilează o licoare unică. Din 1001 motive, Bordeaux este un terroir binecuvântat de Bacchus/Dionysos!

Numai că atât de mare este diversitatea vinurilor excepționale de aici încât unui muritor – fie el și „Cavaler al Vinului” – îi este peste puteri să aleagă, de pildă, între vin roșu și vin alb, între sec sau vin dulce licoros, între Merlot sau cupajul de Sémillon și Sauvignon Blanc, între Saint Émilion și Sauternes (dar și între Sauternes și Barsac, la vinificarea soiurilor albe botritizate), între Pauillac și Médoc ori între Pomerol și Pessac-Léognan, între Pauillac Château Margaux și Château d’Yquem sau, chiar, în ciuda aparentei asemănări sonore, între Château Lafite Rotschild și Château Mouton Rotschild…

Iar istoria Aquitaniei și a Burdigalei (numele vechi pentru Bordeaux) este cu mult mai complexă pentru a se circumscrie exclusiv istoriei vinului de aici, oferind și alte deschideri fascinante spre acest tărâm incredibil.

3. Pierdut în Toscana, Paradisul Renasterii continue. Marmură de Carrara şi un pahar de Chianti

După ce am cutreierat Bătrânul Continent în lung și în lat, din Gibraltar până la Cercul Polar și de la Moscova la Gallaway, în insula de smarald a Irlandei, pot spune, fără nici cea mai mică urmă de îndoială, că Toscana este unul dintre cele mai frumoase tărâmuri din Europa. Cu nenumărate vile cochete, vechi de secole, însă renovate cu grijă, risipite pe coline printre vii și livezi de măslini( locuri reinventate sau nu de năvala snoabă a turiștilor americani de acum câteva decenii), cu orașele sale istorice bântuite fecund de umbrele tutelare ale marilor artiști ai Renașterii la Galeriile Uffizi și nu numai, cu gândul că, nel mezzo del cammin di nostra vita, voi afla că nu-i chiar atât de înspăimântător să bați la poarta Infernului(...greu de rezistat tentației de a-ți face o poză la intrarea casei lui Dante Alighieri – Lasciate ogni speranza, voi  ch'entrate!), cu tavernele în care am redescoperit „ciorba” de burtă în alte variante seducătoare ( trippa alla fiorentina sau lampredotto) și m-am delectat cu o porție enormă de bistecca di Chianina, alături de o sticlă de vin minunat(greu de ales între Morellino di Scansano și Brunello di Montalcino, de pildă), făcând un mic ocol împreună cu Napoleon prin insula Elba sau abătându-mă un pic dincolo de hotarele regiunii spre Cinque Terre, cu ochii ațintiți pe caii care se întrec în acea Palio din Piazza del Campo de la Siena, cu dorința de a mă rătăci mereu prin grădinile neștiute ale familiei Medici în căutarea unor aluzii pierdute ale stilului de viață al lui Lorenzo Magnificul scormonind epuizant prin păduri după trufe albe și negre iar apoi răcorindu-mă cu zuppa inglese sau crema del Bountalenti, înclinându-mă dubitativ precum Turnul din Pisa dincolo de orice referință enciclopedică pusă cu dezinvoltură între paranteze de faptele simple de viață.

 ...Toscana va ști întotdeauna să-mi spună extraordinar de convingător, nu doar prin intermediul lui Roberto Benigni, La Vita e Bella!

 

Dan – Silviu Boerescu

4. Pierdut in New York, o suta de orase intr-unul singur. Din Brooklyn în Chinatown

Să fii american poate însemna o mie de lucruri. Dar se spune că nu ești american cu adevărat dacă nu ajungi măcar o dată la New York. Fiindcă acesta – chiar dacă nu este capitala țării-continent – este orașul orașelor americane, mărul enorm – The big Apple – din care trebuie să muști cu poftă pentru a înțelege corect identitatea acestei națiuni relativ tinere (cel puțin dacă este comparată cu națiunile europene, dar nu numai).

...În cântecul său , „Human Nature” din 1982, Michael Jackson se referă la New York City spunând: „Dacă acest oraș este doar un măr, atunci lăsați-mă să mușc din el”. The Big Apple este o poreclă sau, mai degrabă, un nume de alint pentru New York City. Se pare că expresia a fost folosită pentru prima dată după 1920 de către John J. Fitz Gerald, un jurnalist sportiv care scria despre cursele de cai pentru The New York Morning Telegraph. Popularitatea sa din anii ”70 ai secolului trecut se datorează parțial și unei campanii promoționale a autorităților turistice din New York.

 „Big Apple” a mai fost, de asemenea, titlul unui cântec și denumirea unui dans popular din anii ”30 ai secolului trecut. Muzicienii de jazz din acea perioadă au contribuit, de asemenea, la utilizarea expresiei pentru a se referi la New York City, în special la Harlem, ca fiind capitala jazzului din lume.

 Să nu uităm, însă, că termenul „Big Apple” a fost folosit și de Frank Sinatra în conversația sa cu cântăreața de operă Dorothy Kirsten într-un episod al programului de radio NBC Light Up Time din 28 Martie 1950. Iar – în Orașul care nu doarme niciodată – Frank Sinatra chiar a mușcat cu poftă din acest Big Apple!

 

Dan- Silviu Boerescu

5. Pierdut in Provence si pe Coasta de Azur. De la Nisa la Cannes și de la Saint Tropez la Monte Carlo și Menton

Câmpurile de lavandă, mistralul, cazinourile și ce făceau boierii români de altădată în miezul iernii pe Rivieră

   …Astăzi, Riviera Franceză și-a diversificat enorm profilul socio-cultural. Mistralul aduce spre coastă parfumul câmpurilor de lavandă din jurul orașului Grasse, unde o sumedenie de alchimiști moderni folosesc athanor-ul pentru a zămisli miresmele seducției universale. Dinspre Marsilia, se răspândește, însă, până dincolo de Menton aroma sosului de usturoi (aïoli) care unifică popoare și civilizații eterogene în jurul unui platou cu fructe de mare. Bolizii din Formula 1 își turează motoarele pe traseul stradal din Monte Carlo (unicul de acest fel din lume), concurând zgomotos clinchetul fatidic al ruletelor din cazinou. Pe Croisette, la Cannes, se aud rafalele ca de mitralieră jucăușă ale tocurilor actrițelor venite la Festivalul de Film, iar la Nisa, pe Promenade des Anglais, se produce, deloc întâmplător, un raccourci istoric, care ne reamintește istoria modernă a zonei, chiar dacă, după oribilul atentat terorist din 2016, armata încă mai patrulează cu gurile de foc ostentativ la vedere.

   Conglomerat turistic complex și impecabil amenajat, Riviera Franceză beneficiază de 310 până la 330 de zile de soare pe an, 115 kilometri de golfulețe mirifice (calanques) și plaje cu nisip sau – la Nisa – pietricele, zeci de terenuri de golf, nu puține stațiuni de schi în apropiere (zona este mărginită de Alpii Maritimi) și, deloc în ultimul rând, peste 3.000 de restaurante, la care, cu meniurile scrise în franceză, engleză și rusă, se poate mânca orice îți trece prin cap, de la cândva umila socca (un fel de lipie de mălai a marinarilor și docherilor săraci de altădată) la stridii și caviar.

  …Cum ar zice crupierul, les jeux sont faits pentru toată lumea pe Coasta de Azur și în Provence!

Dan-Silviu Boerescu

6. Pierdut in Dublin, pe Insula de Smarald. De la trifoiul Sfântului Patrick la o porție de fish and chips cu James Joyce sau cu trupa U2

Irlanda se bate mereu cu Sardinia, Corfu sau Ischia pentru titlul neoficial de adevărata Insulă de Smarald a Europei. Și câștigă adeseori la scor de neprezentare! Ca să înțelegi de ce se întâmplă asta este de ajuns să faci o călătorie vara prin țară și să înnebunești efectiv de atâta verde, care, pornind de la trifoiul (shamrock) Sfântului Patrick, va fi inspirat drapelul național și tricourile echipelor de aici. După cum e de ajuns să zăbovești o zi și o noapte în Dublin, în zona Temple Bar, unde o pintă de bere bună nu se pune niciodată, după cum nu se pune nici a doua, nici a treia… niciuna până la urmă! Evident, la final o să vezi stele verzi prelingându-se pe pereții de cărămidă ai pub-urilor cochete, supraaglomerate și totuși incredibil de pașnice. De la verdele de smarald al vegetației rurale impecabil îngrijite, fie că e vorba de peluza din fața casei sau de pășunea pe care pasc liniștite văcuțele din rasa Dexter (de două ori mai mici decât masivele Hereford și abia atingând o treime din dimensiunile unei Holstein), se poate sări oricând la patina verzulie a unei statui reprezentându-l pe scriitorul James Joyce… și rezultatul va fi același, cel puțin la o primă și euforică vedere: o țară frumoasă și curată în care nimic nu e lăsat la voia întâmplării, care s-a transformat enorm în ultimele decenii fără să-și piardă sau denatureze specificul, destinul, individualitatea.

7. Pierdut în Amsterdam, orasul tolerantei depline. Rembrandt, cartofi prajiti, trufe psihedelice si lalele negre

Rembrandt, Van Gogh, cartofi prăjiți, trufe psihedelice și lalele negre Amsterdam nu este doar cel mai important oraș olandez și o metropolă europeană căreia nu poți să-i găsești vreun termen de comparație, ci și o pagină mereu controversată de enciclopedie umană, care abundă în cifre halucinante și în informații contradictorii, ceea ce, totuși, nu-i micșorează puterea de atracție, ci dimpotrivă. Când îmi făceam documentarea despre Amsterdam, primul lucru care m-a izbit a fost avalanșa de cifre care se rostogoleau din toate direcțiile. Astfel, orașul numără în jur de 821.000 de locuitori, însă aceștia aparțin unui număr de 180 de naționalități. Aici, nu e deloc practic să mergi cu mașina mică. De aceea, pe lângă atâtea și atâtea biciclete, există 216 tramvaie. Uneori, e mai practic să locuiești pe apă, așadar sunt deja 2.500 de case plutitoare, amenajate pe bărci și barje. Inclusiv pisicile abandonate au parte de o asemenea locuință lacustră. Viața sufletească și confortul moral-volițional contează enorm și pentru asta există 75 de muzee, 207 picturi de Van Gogh, 14 hoteluri de cinci stele, 15 cinematografe și 16 cluburi (barurile, cafenelele, terasele, restaurantele și alte locații similare făcând obiectul altor statistici). Amsterdam are 165 de canale, care însumează 100 de kilometri și concurează serios, adesea surclasândo, rețeaua stradală. Există mai multe biciclete decât oameni și 25.000 dintre aceste mijloace de locomoție sunt aruncate sau dispar în canalele din Amsterdam în fiecare an. Și, dacă mori în Amsterdam, dar nu ai familie, prieteni sau cunoștințe, atunci un poet va scrie o poezie și o va recita la înmormântarea ta...

8. Pierdut in Londra si pe Tamisa. Buckingham, Bib Ben, Lady Di si un anume Jack

Rareori a plouat la Londra în cele câteva dăți în care am fost acolo dar, pentru mine, capitala Angliei, a Regatului Unit și a Imperiului Britanic rămâne un oraș pe dos. O metropolă fascinantă, supraîncărcată de istorie și cultură, o incredibilă scenă artistică, totuși o lume care funcționează după alte reguli decât cele cu care eram obișnuit de acasă. De câteva ori, am ajuns pe malul Tamisei grație unor press trip-uri. Într-o asemenea deplasare, nu prea ai momente moarte, totul se desfășoară conform unui plan bine stabilit de către organizatori. Mi s-a întâmplat însă o dată să fiu trimis la Londra singur, ca să particip la un eveniment muzical. În această unică deplasare de presă „la liber”, am fost cazat în inima orașului, în vechiul cartier Hammersmith. Nu era Notting Hill-ul lui Hugh Grant și nici nu te trezeai pe cap cu vreo Julia Roberts care se străduia să demonstreze că nu a expirat de tot și încă debordează de farmec. Dar era ceva, poate, și mai nostalgic-haios, cu caldarâmul acela dintr-un soi de cărămidă roșie rimând perfect cu zidurile caselor. Fără presiunea timpului dată de un program făcut de alții, m-am plimbat de plăcere, fără niciun obiectiv anume, prin cartier. Și era să mor, călcat de autobuz, de mai multe ori. Pierdut în reverie, mintea mea refuza să priceapă din ce parte veneau mașinile acelea roșii, cu etaj, care năvăleau peste mine implacabil. Și, uite așa, vreo trei-patru șoferi pakistanezi mustăcioși m-au înjurat amarnic pre limba lor, după ce au fost siliți să frâneze brusc pentru a nu mă transforma pe loc în black pudding pentru zombies sau în sheperd's pie pentru canibali. Londra chiar e un oraș pe dos, în care nici măcar omnibuzele nu vin din direcția care trebuie!

  • Titlu: Pachet: Seria I. PIERDUT in ...
  • Pret: 232,00 RON
  • ISBN: -
  • Format: 145X200
  • Pagini: -
Votul cititorilor: (0 voturi)
Daca ai citit aceasta carte, spune si celorlalti cat de mult ti-a placut!
Vot:
Numele tau:
Email:
Titlu:
Parerea ta:
Pachet: Seria I. PIERDUT in ...
Recomanda unui prieten
Comanda telefonica

Vrei sa faci o comanda si nu ai timp?
Introdu numarul de telefon, iar un operator UJmag.ro te va suna
in cel mai scurt timp si iti va cere telefonic restul datelor necesare.

Aboneaza-te la newsletter
Fii la curent cu reducerile!

Parteneri Gold:
Parteneri Silver:
Parteneri Media:
Va recomandam:

Comanda prin telefon

0733.673.555

Copyright 2008-2021 Universul Juridic Magazin SRL. Toate drepturile rezervate

Adaugare in Cos
Produsul a fost adaugat in Cosul de Cumparaturi.
Precomanda
TE RUGAM SA FACI PRECOMANDA DOAR DACA ESTI SIGUR CA VEI ACHIZITIONA ACEASTA CARTE!
Te informam ca titlul pe care l-ai precomandat nu a aparut inca pe piata si nu este disponibil momentan in stoc.
UJmag.ro te va informa de indata ce acest titlu va fi disponibil la vanzare.
Un e-mail de confirmare va fi trimis la adresa ta de posta electronica.
Precomanda cu plata in avans
TE RUGAM SA FACI PRECOMANDA DOAR DACA ESTI SIGUR CA VEI ACHIZITIONA ACEASTA CARTE!
Te informam ca titlul pe care l-ai precomandat nu a aparut inca pe piata si nu este disponibil momentan in stoc.
UJmag.ro te va informa de indata ce acest titlu va fi disponibil la vanzare.
Un e-mail de confirmare va fi trimis la adresa ta de posta electronica.
Rezerva
TE RUGAM SA FACI REZERVAREA DOAR DACA ESTI SIGUR CA VEI ACHIZITIONA ACEASTA CARTE!
Te informam ca titlul pe care l-ai rezervat nu este disponibil in stoc.
Ujmag.ro va depune toate diligentele pentru a comanda aceasta carte pentru tine.
Un e-mail de confirmare va fi trimis la adresa ta de posta electronica.
Adauga in cos