Grupul editorial Universul Juridic

Pachetul contine: 

1. Pierdut in Barcelona si pe Costa Brava. De la Dali si Gaudi la Ferran Adrià, Messi si Hugh Hefner

...Cateva secvențe fascinante proiectate pe ecranul memoriei afective ale unui calator pasionat și pofticios: o catedrala imensa sub forma unui castel de nisip (fara nicio linie dreapta!), Iepurași Playboy defiland la braț cu fondatorul celebrei reviste (de a carei ediție in limba romana m-am ocupat o vreme), o paella mancata dupa vizitarea tulburatoarei case a lui Salvador Dalí de la Figueres (unicul „teatru-muzeu”), o sardana dansata cu cei mai veseli pensionari din lume intr-o piața din Calella, sticla enorma de votca pe care voiau sa o cumpere doua adolescente englezoaice, explicația faptului ca, la Boquería, o bucata de jamon serrano de pe pulpa dreapta este mai scumpa decat cea de pe pulpa stanga(!), corrida interzisa parca anume ca sa-i faca in ciuda lui Hemingway (pe „ruta scriitorilor” pe care acesta a imparțit-o simbolic cu Orwell, Dos Passos, Saint-Exupéry), o vizita pe Camp Nou, unde fiecare fir de iarba il evoca pe Leo Messi, viața lui Joan Miró in Tarragona, la Mont-roig del Camp, modul in care o vasluianca frumoasa a ajuns Prima Doamna a independenței ratate a regiunii și, desigur, regretul de a nu ma fi putut desfata niciodata cu preparatele de gastronomie moleculara / „deconstruita” de la elBullí.

2. Pierdut in Bordeaux. Tara Vinurilor, Saint-Émilion vs. Sauternes, imposibila alegere

Cand spui „Bordeaux”, prima referința nu poate fi decat vinul, aici fiind, in fapt, epicentrul mondial al oenologiei, sub fiecare pietricica din aceasta regiune a Franței ascunzandu-se, practic, o radacina de vița de vie, in fiecare satuc mai dichisit existand un Chateau (sediul unei podgorii, cu mult mai mult decat o simpla crama), dar și in fiecare garage putand avea surpriza intalnirii cu cateva butoaie de stejar in care se innobileaza o licoare unica. Din 1001 motive, Bordeaux este un terroir binecuvantat de Bacchus/Dionysos!

Numai ca atat de mare este diversitatea vinurilor excepționale de aici incat unui muritor – fie el și „Cavaler al Vinului” – ii este peste puteri sa aleaga, de pilda, intre vin roșu și vin alb, intre sec sau vin dulce licoros, intre Merlot sau cupajul de Sémillon și Sauvignon Blanc, intre Saint Émilion și Sauternes (dar și intre Sauternes și Barsac, la vinificarea soiurilor albe botritizate), intre Pauillac și Médoc ori intre Pomerol și Pessac-Léognan, intre Pauillac Chateau Margaux și Chateau d’Yquem sau, chiar, in ciuda aparentei asemanari sonore, intre Chateau Lafite Rotschild și Chateau Mouton Rotschild…

Iar istoria Aquitaniei și a Burdigalei (numele vechi pentru Bordeaux) este cu mult mai complexa pentru a se circumscrie exclusiv istoriei vinului de aici, oferind și alte deschideri fascinante spre acest taram incredibil.

3. Pierdut in Toscana, Paradisul Renasterii continue. Marmura de Carrara si un pahar de Chianti

Dupa ce am cutreierat Batranul Continent in lung și in lat, din Gibraltar pana la Cercul Polar și de la Moscova la Gallaway, in insula de smarald a Irlandei, pot spune, fara nici cea mai mica urma de indoiala, ca Toscana este unul dintre cele mai frumoase taramuri din Europa. Cu nenumarate vile cochete, vechi de secole, insa renovate cu grija, risipite pe coline printre vii și livezi de maslini( locuri reinventate sau nu de navala snoaba a turiștilor americani de acum cateva decenii), cu orașele sale istorice bantuite fecund de umbrele tutelare ale marilor artiști ai Renașterii la Galeriile Uffizi și nu numai, cu gandul ca, nel mezzo del cammin di nostra vita, voi afla ca nu-i chiar atat de inspaimantator sa bați la poarta Infernului(...greu de rezistat tentației de a-ți face o poza la intrarea casei lui Dante Alighieri – Lasciate ogni speranza, voi  ch'entrate!), cu tavernele in care am redescoperit „ciorba” de burta in alte variante seducatoare ( trippa alla fiorentina sau lampredotto) și m-am delectat cu o porție enorma de bistecca di Chianina, alaturi de o sticla de vin minunat(greu de ales intre Morellino di Scansano și Brunello di Montalcino, de pilda), facand un mic ocol impreuna cu Napoleon prin insula Elba sau abatandu-ma un pic dincolo de hotarele regiunii spre Cinque Terre, cu ochii ațintiți pe caii care se intrec in acea Palio din Piazza del Campo de la Siena, cu dorința de a ma rataci mereu prin gradinile neștiute ale familiei Medici in cautarea unor aluzii pierdute ale stilului de viața al lui Lorenzo Magnificul scormonind epuizant prin paduri dupa trufe albe și negre iar apoi racorindu-ma cu zuppa inglese sau crema del Bountalenti, inclinandu-ma dubitativ precum Turnul din Pisa dincolo de orice referința enciclopedica pusa cu dezinvoltura intre paranteze de faptele simple de viața.

 ...Toscana va ști intotdeauna sa-mi spuna extraordinar de convingator, nu doar prin intermediul lui Roberto Benigni, La Vita e Bella!

Dan – Silviu Boerescu

4. Pierdut in New York, o suta de orase intr-unul singur. Din Brooklyn in Chinatown

Sa fii american poate insemna o mie de lucruri. Dar se spune ca nu ești american cu adevarat daca nu ajungi macar o data la New York. Fiindca acesta – chiar daca nu este capitala țarii-continent – este orașul orașelor americane, marul enorm – The big Apple – din care trebuie sa muști cu pofta pentru a ințelege corect identitatea acestei națiuni relativ tinere (cel puțin daca este comparata cu națiunile europene, dar nu numai).

...In cantecul sau , „Human Nature” din 1982, Michael Jackson se refera la New York City spunand: „Daca acest oraș este doar un mar, atunci lasați-ma sa mușc din el”. The Big Apple este o porecla sau, mai degraba, un nume de alint pentru New York City. Se pare ca expresia a fost folosita pentru prima data dupa 1920 de catre John J. Fitz Gerald, un jurnalist sportiv care scria despre cursele de cai pentru The New York Morning Telegraph. Popularitatea sa din anii ”70 ai secolului trecut se datoreaza parțial și unei campanii promoționale a autoritaților turistice din New York.

 „Big Apple” a mai fost, de asemenea, titlul unui cantec și denumirea unui dans popular din anii ”30 ai secolului trecut. Muzicienii de jazz din acea perioada au contribuit, de asemenea, la utilizarea expresiei pentru a se referi la New York City, in special la Harlem, ca fiind capitala jazzului din lume.

 Sa nu uitam, insa, ca termenul „Big Apple” a fost folosit și de Frank Sinatra in conversația sa cu cantareața de opera Dorothy Kirsten intr-un episod al programului de radio NBC Light Up Time din 28 Martie 1950. Iar – in Orașul care nu doarme niciodata – Frank Sinatra chiar a mușcat cu pofta din acest Big Apple!

Dan- Silviu Boerescu