Grupul editorial Universul Juridic

Despre lucrare

Lucrarea de fața este un manual universitar, ce apare in a doua ediție, elaborat pentru uzul studenților de la specializarile Masuratori terestre, Cadastru și Drept, avand ca obiect EVIDENȚA IMOBILIARA, respectiv a terenurilor și construcțiilor de pe intreg fondul funciar al țarii. Termenul cuprinde, de fapt, doua activitați distincte, avand același obiectiv:

• cadastru general, care urmarește reprezentarea pe planuri cadastrale a fondului funciar și evaluarea bunurilor amintite;
• publicitatea imobiliara, prin care se stabilesc și se inscriu in Cartea funciara deținatorii de drept și situația juridica a terenurilor și construcțiilor.

Aceste activitați au valențele unor științe tehnice și juridice, cu principii și norme de lucru proprii, care apeleaza la tehnologii moderne, performante de culegere și prelucrare a datelor. Efectiv acestea sunt organic legate intre ele și reunite intr-un sistem complex de evidența imobiliara pe UAT, care poate asigura atat interesele statului, cat și cele ale deținatorilor de bunuri pentru stabilirea unor impozite și taxe corecte, respectiv garantarea dreptului de proprietate.

Despre Cartea funciara

In țara noastra au existat doua sisteme de evidența a terenurilor și construcțiilor: al Registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni și cel al Carții funciare, care au funcționat, in paralel, primul in Vechiul Regat respectiv in provinciile romanești din imperiul austro-ungar, ce urma sa fie generalizat in Romania Mare conform Legii Voicu Nițescu (1933). Regimul comunist, adept al proprietații colective și dușman al celei private, nu a fost interesat de aceasta problema, astfel incat, in 1989, am fost obligați sa trecem la realizarea unei evidențe imobiliare noi, moderne, corespunzatoare cerințelor actuale.

Piesa de rezistența a evidenței imobiliare o constituie planul cadastral de baza, la nivel național, extins, in cazul nostru, pe cei 238.400 km2, grupați in 3181 de UAT-uri pe care se reprezinta și apoi se identifica toate unitațile cadastrale componente. Volumul lucrarilor și al cheltuielilor necesare realizarii acestui obiectiv sunt pe masura, reprezentand cca. 75% din cele totale. In plus, se ințelege ca planul amintit trebuie sa asigure o precizie ridicata, un conținut corespunzator, sa fie obținut in timp scurt și cu cheltuieli minime.

Ridicarile in plan, necesare, se pot executa pe cale terestra sau aeriana, folosind, in prezent, tehnologii moderne, geo-topo-fotogrammetrice performante și raspandite in toata lumea. Din pacate, strategia de realizare a evidenței imobiliare la noi s-a conturat și se contureaza inca greu, deși condițiile de dotare, de operatori calificați sau cele privind structura administrativ-organizatorica și cea legislativa erau acceptabile și s-au perfecționat continuu. In aceasta situație, in mod paradoxal și de neexplicat, aerofotogrammetria digitala, folosita in toata lumea, ca cea mai indicata in cazul teritoriilor intinse, a fost neglijata ca și cum, pentru noi, nu exista.

In schimb, pana in 2007, s-a optat pentru realizarea planului cadastral pe cale terestra, clasica, a masuratorilor geotopografice, folosita la noi intre cele doua razboaie mondiale, deci cunoscuta. In continuare insa, inexplicabil, și aceasta soluție a fost abandonata trecandu-se la ideea folosirii planurilor vechi, transformate și reunite in planul cadastral index, ca soluție motivata exclusiv pe eficiența economica; și asta in pragul mileniului trei!

Ulterior s-a trecut la varianta actuala, prin care planul cadastral de baza se obține nu pe UAT, cum este prevazut și in lege, ci „din bucați”, poziționate numeric prin ridicari individuale, a unitaților de baza (parcele, corpuri de proprietate, tarlale) și transpunerea lor pe un geoportal de tip european. Efectiv in zona de interes se aleg și determina, in sistemul satelitar, 3-4 puncte, dupa caz, ce servesc ca suport ridicarilor ulterioare prin radieri și, la nevoie, prin drumuiri cu stația totala.

Aceasta maniera de lucru s-a dovedit a fi departe de cerințele amintite ale unui cadastru modern și neconvingatoare sub raportul rezultatelor obținute. Astfel, in mod frecvent, la verificarea documentațiilor de intabulare apar diferențe și de ordinul metrilor, intre coordonatele punctelor de granița dintre proprietați, stabilite de doi operatori in condiții de lucru diferite. Se ajunge astfel la respingerea și la „rectificarea coordonatelor imobilelor inregistrate eronat”, pe baza unui ordin al directorului general (proiectul de lege nr. 7/1996). Asemenea „procedee” sunt straine de știința masuratorilor terestre, de cadastru, avand ca sursa sigura modul de incadrare a ridicarilor GNSS in rețeaua geodezica naționala.

Aprecierea stadiului lucrarilor și a rezultatelor obținute in cele trei decenii de abordare a evidenței imobiliare revine, desigur, autoritații naționale competente, dar unele observații și comentarii nu pot fi trecute cu vederea in cadrul prezentului manual. In acest spirit, in cuprins, sunt semnalate unele observații și neajunsuri, nici puține și nici lipsite de importanța, iar proiectul Legii nr. 7/1996, nou, in dezbatere, trebuie reluat intrucat in forma actuala nu indeplinește condițiile unui asemenea act, atat ca organizare, cat și ca fond al problemelor prezentate.

Despre autori

Dr. ing. Nicolae BOȘ este profesor la Universitatea Transilvania din Brașov.
Dr. ing. Ovidiu IACOBESCU este conferențiar la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava