Grupul editorial Universul Juridic

Vineri, 15 mai 2020, incepand cu ora 19,00, a avut loc transmisiunea LIVE a conferinței cu tema: „Invocarea forței majore și/sau a impreviziunii in perioada pandemiei”.

Evenimentul a fost transmis in direct, cu acces liber, preț de aproape doua ore, de pe portalul www.universuljuridic.ro. Moderatorul conferinței a fost prof. univ. dr. Valeriu Stoica, Founding Partner STOICA & Asociații, iar speakerii invitați au fost: av. Dan Rareș Raducanu, Senior Partner STOICA & Asociații, av. Alin Oprea, Associate STOICA & Asociații, și av. Valentina Preda, Partner STOICA & Asociații.

A fost un eveniment organizat in prima zi a starii de alerta, care a urmat starii de urgența. „Deja dupa doua luni de stare de urgența, starea de alerta poate fi privita ca o eliberare!”, a subliniat, in deschiderea dezbaterii, prof. univ. dr. Valeriu Stoica.

Ce a fost de reținut, in sinteza, din spusele lectorilor prezenți, in cele ce urmeaza:

Prof. univ. dr. Valeriu Stoica, Founding Partner STOICA & Asociații

„Forța majora iși va demonstra abia de aici incolo semnificația. Cu alte cuvinte, daca, pana acum, am vorbit mai degraba despre o chestiune virtuala, vorbim despre felul in care se poate invoca forța majora intr-o perioada cum este pandemia, de aici inainte s-ar putea sa avem destul de curand cazuri in care sa se invoce aceasta in fața instanțelor judecatorești. Pot surveni, in afara instanțelor, negocieri contractuale și discuții intre parți in care problema forței majore sa fie discutata. Daca, pana la pandemie, forța majora era mai degraba o clauza de stil in contracte, ea poate deveni, de aici inainte, o problema foarte des intalnita.”

Av. Valentina Preda, Partner STOICA & Asociații

„S-a pus problema daca pandemia imbraca sau nu trasaturile clasice ale unui caz de forța majora. Raspunsul este unul destul de nuanțat și depinde de mai mulți factori, care trebuie avuți in vedere. Am identificat, printre acești factori, categoria operatorilor economici implicați, obiectul contractelor incheiate de acești operatori economici, momentul in care a fost surprinsa derularea contractului de starea de urgența, daca aceste contracte erau sau nu afectate de un termen esențial privind livrarea unui bun sau prestarea unui serviciu. Problemele majore nu au fost determinate de virusul in sine, ci de carantinele generalizate care s-au impus. Vorbim aici despre firmele din HoReCa, aviație, turism, organizatorii de evenimente etc. Aceste firme ar putea invoca, in contractele cu partenerii lor, forța majora ca pe o clauza exoneratorie de raspundere tocmai pentru a se proteja de eventuale acțiuni in despagubiri pentru daunele directe sau indirecte determinate de neexecutarea lor.

Avem și o alta categorie – comercianții de bunuri nealimentare și nefarmaceutice –, care, chiar daca au avut activitatea suspendata in marile centre comerciale, și-au pastrat activitatea comerciala, fie și la distanța, fiind afectați de criza, dar nu in imposibilitatea obiectiva de a-și exercita activitatea. In cazul acestei categorii, s-ar putea invoca mai degraba impreviziunea. Deci raspunsul nu poate fi unul singur și general valabil pentru toți!”

„Instanțele vor trebui sa analizeze, de la caz la caz, daca sunt intrunite prevederile art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, pentru a verifica daca se poate vorbi despre prezența forței majore. Cu certitudine, pandemia a fost un eveniment extern, in afara voinței parților, dar se poate vedea daca a fost unul imprevizibil pentru contractele incheiate pana la declararea pandemiei, pe 11 martie 2020. Mai mult, va trebui verificat daca pandemia a fost un eveniment invincibil, fapt demonstrat la nivel global, dar și unul inevitabil, fara indoiala. Deci pandemia se circumscrie trasaturilor forței majore, astfel cum sunt ele definite de Cod. Prin O.U.G. nr. 29/2020, art. X alin. (2), s-a instituit o prezumție relativa de forța majora in legatura cu actele și masurile adoptate de autoritați, prezumție care opereaza in ceea ce privește activitatea IMM-urilor și care și-a dorit sa protejeze aceasta categorie de agenți economici de probleme suplimentare sau acțiuni ulterioare in daune.”

Av. Dan Rareș Raducanu, Senior Partner STOICA & Asociații

„Prevederile O.U.G. nr. 29/2020 au starnit discuții de indata ce a fost adoptata. Daca ne referim la prevederile din art. X alin. (3) teza finala din aceasta Ordonanța, care spun ca nu vor fi imprevizibile masurile luate de autoritați in conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgența, cum se impaca aceasta cu prezumția de forța majora? Simpla existența a pandemiei nu da dreptul practic agenților economici sa se prevaleze de pandemie in mod automat pentru a refuza sa-și indeplineasca obligațiile. Caracterul imprevizibil este unul esențial al forței majore. Acest caracter ar trebui analizat de la caz la caz. Nu cred ca putem pune in contracte o marca temporala universal valabila. Asta are in vedere și art. X alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020. Art. 1.351 alin. (2) din Codul civil nu se refera la existența forței majore ca factor exonerator de raspundere. Pentru ca exonerarea sa fie valabila, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre cauza de forța majora și prejudiciul care este produs parții contractante. Data este relativa. Una este sa se fi incheiat pe 5 martie un contract in zona cea mai afectata (Lombardia, sa spunem), alta era situația daca acel contract ar fi fost incheiat in alt punct, poate in Romania, unde lumea abia incepuse sa auda despre virus.”

Prof. univ. dr. Valeriu Stoica, Founding Partner STOICA & Asociații

Art. X alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 precizeaza ca acest caracter imprevizibil se raporteaza la momentul nașterii raportului juridic afectat. Aceasta sintagma se refera la ceea ce parțile au prevazut inițial in contract cu referire la forța majora sau la ceea ce puteau prevedea parțile la momentul incheierii contractului din perspectiva unor situații excepționale cu caracter de forța majora? Sau la ambele situații?”

Av. Alin Oprea, Associate STOICA & Asociații

„Referirea respectiva se refera la momentul incheierii contractului. In ultima fraza din acel alineat se spune ca «nu vor fi imprevizibile masurile luate de autoritați in conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgența». Cred ca, astfel, vorbim despre o invitație facuta legiuitorului delegat, pentru instanțele care se vor confrunta cu cereri ale creditorilor frustrați de invocarea forței majore de catre debitorii care urmaresc sa iși amane sau sa nu-și execute obligațiile, de a ține cont de intreg contextul adoptarii O.U.G. nr. 29/2020. Cred ca, in cazul contractelor incheiate ulterior datei de 16 martie 2020, nu mai pot fi invocate prevederile de favoare prevazute de art. X alin. (2) din Ordonanța. Asta cu atat mai mult cu cat trebuie sa discutam și despre o disciplina contractuala, o diligența contractuala a profesioniștilor.”

Prof. univ. dr. Valeriu Stoica, Founding Partner STOICA & Asociații

„Ar trebui subliniat aici un lucru: standardele sunt acelea ale bunului gospodar, dar ele sunt variabile in funcție de contextul specific, de profesia care se exercita și de nivelul la care se exercita profesia.”

Av. Dan Rareș Raducanu, Senior Partner STOICA & Asociații

„Consider ca, intr-un contract, voința parților prevaleaza. Codul civil spune ca, in masura in care parțile nu convin altfel, raspunderea este inlaturata in caz de forța majora sau caz fortuit. Un contract este o lege a parților și el se aplica cu prioritate, orice ar spune Codul civil sau O.U.G. nr. 29/2020. Atunci cand exista clauze referitoare la forța majora in contract, ele trebuie urmate intocmai.”

Av. Valentina Preda, Partner STOICA & Asociații

„In contextul in care Codul civil nu are condiții formale de invocare a forței majore, altele decat cele substanțiale, prin O.U.G. nr. 29/2020 se mai introduc doua condiții formale de invocare a forței majore de catre IMM-uri: prima – sa se faca dovada ca debitorul aflat in imposibilitate de executare a propriei obligații a facut eforturi pentru salvarea contractului printr-o reprogramare sau prin amanarea livrarii produsului sau prestarii serviciului, iar invocarea forței majore ar trebui sa fie o soluție de ultim resort.

A doua condiție – sa prezinte cocontractantului acest certificat de situație de urgența de tip 1 (albastru) sau cel de tip 2 (galben), care atesta incetarea activitații, respectiv o scadere a incasarilor cu minimum 25%. Acesta pare un simplu mijloc de proba, un inscris emis de Ministerul Economiei.”

Av. Dan Rareș Raducanu, Senior Partner STOICA & Asociații

„Din punctul meu de vedere, nu vad certificatele emise de Registrul Comerțului, CCIR și Ministerul Economiei ca fiind o condiție formala pentru invocarea forței majore. Acestea sunt, intr-adevar, mijloace de proba, care creeaza o prezumție relativa, dar in niciun caz un mijloc formal. Un IMM poate sa invoce, astfel, forța majora in fața cocontractantului. Dar aceste certificate scutesc IMM-urile de a demonstra in fața instanței toate condițiile invocarii forței majore, inclusiv impreviziunea, dar și ca prejudiciul a fost cauzat de existența cadrului de forța majora!”

Concluzia emisiunii? In relațiile dintre parți trebuie sa existe ințelepciune și disponibilitate catre dialog și concesii. Altfel, toți vor avea de suferit – atat agenții economici, cat și consumatorii. Daca exista buna-credința, din rațiuni care sunt mai presus de lege, trebuie mers pe o partajare fireasca a riscurilor.

Acreditare INPPA