Curtea de Apel Cluj. Buletinul jurisprudentei 2006

Pret de coperta: 105,00
94,50 lei (-10%)

Adauga in cos

Monografia

Curtea de Apel Cluj. Buletinul jurisprudentei 2006

Scrie o recenzie | Vezi toate recenziile

Cod:1116
Autor: Valentin Mitea
Publicat de: Editura Sfera Juridica
Colectia: Monografia
Data aparitiei: Decembrie 2008

Pret de coperta: 105,00

94,50 lei

Economisesti 10%

Disponibilitate: In stoc

Adauga in cos

Te contactam noi

Ridicare personala de la sediul UJmag
Comanda produsul si vino sa-l ridici din sediu azi, 08.30-17.00

Livrare prin curier
Timp estimat de livrare: 2 zile lucratoare

Recomanda unui prieten

Termen de livrare

2 zile lucratoare

Reduceri

Oferte speciale exclusive

Comanda direct la

Telefon: 0733.673.555

Plateste cu cardul

Protectia platii online

EXTRAS:

1. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGII NR. 10/2001. INTELESUL CONCEPTULUI DE BUNÃ-CREDINTÃ A CUMPÃRÃTORILOR IMOBILELOR PRELUATE ABUZIV.

Analiza bunei credinte a cumparatorilor nu trebuie facuta in abstract, trebuind sa se tina seama de circumstantele particulare ale fiecarei cauze, astfel incat persoanele care au dobandit cu buna-credinta sa fie, in limitele legii, aparate.

Nu s-ar putea considera ca, in cazul imobilelor preluate abuziv in perioada comunista, toate cumpararile facute de catre chiriasi in temeiul Legii nr. 112/1995 au la baza reaua-credinta a acestora, caci s-ar ajunge ca legea sa nu isi mai gaseasca, sub acest aspect, aplicare.

Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 2434/R din 27 octombrie 2006

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului, reclamantii R.J. si R.E. au chemat in judecata pe paratii L.A., L.I., Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca si SC C. SA prin lichidator P.R., solicitand instantei sa constate nulitatea titlului si a inscrierii dreptului de proprietate al statului roman in temeiul Decretului 223/1974 asupra imobilului inscris in Cf 27991 Cluj nr.top. 23087/S/VII cu partile indivize comune inscrise in CF 27984 Cluj, sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Statul roman si paratii L., contract avand ca obiect imobilul mai sus mentionat, sa dispuna refacerea situatiei de carte funciara prin rectificarea de CF, in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor si reinscrierea dreptului lor. Au solicitat de asemenea obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 956/2005, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competentei solutionarii actiunii reclamantilor in favoarea Judecatoriei Cluj-Napoca.

Trimisa Judecatoriei Cluj-Napoca spre competenta solutionare, actiunea a fost inregistrata sub nr. 14531/2005.

Prin sentinta civila nr. 822/2006 pronuntata la data de 30 ianuarie 2006 in dosar nr. 14531/2005, Judecatoria Cluj-Napoca a respins actiunea reclamantilor R., intemeindu-si hotararea pe urmatoarele considerente de fapt si de drept:

Potrivit extrasului CF 27791 Cluj-Napoca, reclamantii au fost proprietari tabulari ai apartamentului nr. 7 situat in Cluj-Napoca, str. M. prev. cu nr.top. 23087/S/VII.

In anul 1969 reclamantii au parasit Romania, stabilindu-se initial in Germania Federala, iar apoi in SUA. Dupa stabilirea in SUA numele acestora a suferit mici modificari, insa prin studierea comparativa a actelor de nastere, de casatorie si a pasapoartelor acestora, se poate concluziona fara dubiu ca reclamantii R.J. si R.E. sunt identici cu proprietarii tabulari ai imobilului descris mai sus.

Dupa ce reclamantii au parasit tara, prin Decizia nr. 522/1975, imobilul proprietatea acestora a fost preluat in baza Decretului 223/1974.

In anul 1969, dupa plecarea reclamantilor, numita K.E., in calitate de imputernicita a acestora, a incheiat un contract de vanzare-cumparare in forma inscrisului sub semnatura privata cu numitul L.I. Obiectul contractului l-a format apartamentul nr. 7 situat in Cluj-Napoca, str. M. Cumparatorul a achitat mandatarei reclamantilor suma de 45.000 lei, si a achitat la CEC suma de 23.000 sau 24.000, diferenta ramasa de achitat din pretul apartamentului. Contractul de vanzare-cumparare nu s-a putut perfecta, deoarece nu s-a eliberat autorizatia de instrainare, cu toate ca dobanditorul a facut toate demersurile in acest sens. In anul 1975 cumparatorul a aflat ca locuinta cumparata de el a trecut in proprietatea statului. In anul 1976, prin intermediul mandatarei acestora, i-a incunostintat pe reclamanti despre preluarea apartamentului de catre stat, si a pretins restituirea sumei achitate cu titlu de pret. La scurt timp, K.E. a restituit prin posta suma de 45.000 lei.

Imprejurarile retinute mai sus rezulta din declaratia data de numitul L.I., certificata de av. B.J.

Aceste imprejurari rezulta si din corespondenta purtata cu fosta GIGCL. Din cuprinsul acesteia rezulta ca decizia de preluare i-a fost comunicata lui L.I., in urma solicitarii acestuia, pentru ca la randul sau, acesta sa o comunice reclamantilor, prin mandatara acestora, in intentia de a-si recupera banii achitati cu titlu de pret.

In aceste circumstante reclamantii nu se pot prevala de faptul ca nu le-a fost comunicata Decizia nr. 522/1975 prin care imobilul a fost trecut in proprietatea statului, sustinerile acestora fiind infirmate de actele aflate la dosar.

Paratii au ocupat imobilul in data de 23.12.1988 in baza contractului de inchiriere incheiat cu Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca. Anterior incheierii acestui contract, adica in anul 1975, statul Roman si-a inscris dreptul de proprietate asupra imobilului, cu titlu de lege, in baza Decretului nr. 223/1974.

Paratii L.A. si I. au locuit in apartament, in calitate de chiriasi pana in anul 1996, respectiv pana la data de 30.10.1996, cand au incheiat contractul de vanzare-cumparare nr. 30573/1996, cu privire la acest apartament. Pana la acea data, reclamantii nu au facut nici un fel de demers in vederea revendicarii imobilului, primul astfel de demers fiind actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului in 12.04.2001.

La data incheierii contractului de vanzare-cumparare de catre parati au fost respectate in totalitate conditiile prevazute de Legea 112/1995, paratii asteptand sa se implineasca termenul in care putea fi solicitat imobilul de catre fostii proprietari. Nu au dovedit reclamantii ca ar fi luat legatura cu paratii si ca le-ar fi comunicat intentia de a revendica imobilul. Fata de toate aceste circumstante, imobilul fiind preluat de stat in baza unui titlu valabil, dispozitia de preluare fiindu-le comunicata reclamantilor, paratii fiind de buna credinta, la data respectiva neputand anticipa ca legiuitorul va emite noi acte normative mai putin restrictive in ceea ce priveste pe fostii proprietari ai imobilelor preluate de catre stat, contractul fiind incheiat cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare, instanta a apreciat actiunea reclamantilor ca neintemeiata.

Prin decizia civila nr. 467/A/1 iunie 2006 pronuntata de Tribunalul Cluj a fost respins apelul declarat de reclamantii R.J. si R.E. impotriva sentintei civile nr. 822 din 30 ianuarie 2006 a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost mentinuta, apelantii fiind obligati sa plateasca intimatilor L.A. si I. Suma de 550 RON cheltuieli de judecata in apel.

Impotriva acestei decizii au declarat reclamantii R.J. si R.E., solicitand modificarea in totalitate a hotararii, in sensul admiterii cererii de constatare a nulitatii titlului si a intabularii dreptului de proprietate al Statului Roman asupra imobilului situat in Cluj-Napoca, str. M., inscris in Cf 27991 Cluj, nr. top 23087/S/VII, cu partile indivize comune inscrise in CF 27984 Cluj; al constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Statul Roman si paratii L.A. si L.I., cu radierea dreptului de proprietate al paratilor si reinscrierea dreptului de proprietate al vechilor proprietari, cu cheltuieli de judecata in toate instantele.

Analizand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a apararilor formulate, curtea urmeaza a respinge ca nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:

Corect a statuat instanta de apel asupra lipsei interesului reclamantilor de a solicita constatarea nulitatii titlului statului. Aceasta statuare trebuie raportata, asa cum corect s-a retinut, la faptul ca prin intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, statul Roman a reglementat o procedura speciala pentru repararea prejudiciilor cauzate prin preluarea in mod abuziv a unor imobile in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Or, existand aceasta procedura speciala, reclamantii trebuie sa o urmeze pentru a obtine repararea prejudiciului suferit. Acestia au inteles, de altfel, sa se conformeze dispozitiilor Legii nr. 10/2001, formuland o notificare care a fost solutionata prin acordarea de despagubiri (asa cum a aratat intimatul Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, si cum chiar reclamantii recunosc, subliniind ca este suspendata solutionarea pe calea contenciosului a deciziei de respingere a restituirii in natura).

Prin dispozitiile art. 2 lit. H) din Legea nr. 10/2001, se statueaza ca in sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare. Iata deci ca pentru a accede la masurile reparatorii prevazute de stat pentru imobilele preluate abuziv, nu exista conditia ca titlul statului sa fi fost nul, ci acesta poate fi chiar valabil in acceptiunea data de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fiind suficient ca acest titlu al statului sa dateze din perioada vizata de lege chiar prin titlu. Prin urmare, chiar daca titlul statului ar fi valabil prin raportare la dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, reclamantii tot ar fi indreptatiti la acordarea masurilor reparatorii pentru bunul preluat abuziv de la acestia. Retinem ca nu se contesta de nimeni caracterul abuziv al preluarii, fiind emisa chiar decizie de acordare de masuri reparatorii in favoarea reclamantilor pentru acest imobil, decizie atacata pentru considerentul ca nu s-a dispus restituirea in natura si a carei solutionare a fost suspendata, asa cum au aratat reclamantii.

A accepta o actiune de drept comun dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 ar insemna sa se nege dreptul statului de a legifera in maniera pe care o considera propice modul cum trebuie remediate abuzurile care s-au produs in timpul regimului comunist, in conditiile in care chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat in repetate randuri ca "prin Conventie nu se impune statelor contractante nici o obligatie speciala de reparare a daunelor cauzate inainte de ratificarea Conventiei. Tot astfel, art. 1 din Protocolul 1 nu poate fi interpretat ca o restrangere a libertatii statelor contractante de a stabili conditiile de restituire a bunurilor care le-au fost transferate anterior ratificarii", sens in care "statele dispun de o larga marja de apreciere referitor la (…) alegerea politicilor economice si sociale" (cauza Paduraru c. Romaniei, cererea nr. 63252/00, hotararea din 1 decembrie 2005). Mai mult, in hotararea adoptata la 12 octombrie 2006 de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in solutionarea cererii nr. 21118/02, cauza Konnerth c. Romaniei, se arata ca "speranta de a vedea recunoscuta supravietuirea unui vechi drept de proprietate care de mult timp a fost imposibil de exercitat in mod efectiv nu poate fi considerata ca un "bun" in sensul art. 1 din Protocolul 1".

Prin urmare, constatam ca si din perspectiva legislatiei internationale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului se recunoaste legitimitatea dreptului statului de a reglementa prin legislatie speciala aceasta problema.

Fata de aceste considerente, hotararea data de tribunal in solutionarea capatului de cerere privind constatarea nulitatii titlului statului si a inscrierii dreptului de proprietate al acestuia in cartea funciara apare ca legala.

Este superfluu a se mai analiza argumentele aduse de reclamanti in sustinerea tezei nulitatii titlului statului, stabilit fiind ca este lipsita de interes aceasta cerere. Pentru acelasi considerent, nici apararile facute de intimati cu privire la aceeasi problema nu se impune a fi analizate.

Cat priveste petitul de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Statul Roman si paratii L., retinem ca, asa cum am aratat mai sus, reclamantii nu au in prezent un drept de proprietate pe care sa il invoce pentru a se erija in proprietarii imobilului in litigiu si a solicita nulitatea contractului de vanzare-cumparare de pe aceasta pozitie, a proprietarului caruia contractul de vanzare-cumparare incheiat intre terti cu privire la un bun al sau nu ii este opozabil si care sa justifice astfel interesul de a anula un atare contract pentru a intra in posesia bunului sau.

Legea nr. 10/2001 statueaza ca sunt lovite de nulitate absoluta doar acele contracte de vanzare-cumparare care nu au fost incheiate cu buna-credinta (art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicata si actualizata).

Chiar daca reclamantii nu se intemeiaza in drept pe aceasta lege, retinem ca ei au facut notificare in baza legii mentionate si ca prin chiar cererea de recurs se intemeiaza pe reaua credinta a statului Roman si a cumparatorilor la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, in conditiile in care in cererea introductiva de instanta nu s-a motivat in nici un fel acest petit, in fapt si in drept. Acceptand aceasta retroactiva motivare in fapt a actiunii, care de altfel a fost avuta in vedere de parti si de instantele de fond, retinem ca, asa cum s-a aratat si in decizia din apel, nu este probata reaua credinta a cumparatorilor, acestia intemeindu-se la data contractarii pe prevederile Legii nr. 112/1995, pe faptul ca Decretul nr. 223/1974 era enumerat de H.G. 20/1996, modificata prin H.G. 11/1997 (cuprinzand normele metodologice de aplicare a acestei legi) printre cazurile de preluare cu titlu. Reclamantii nu au luat, de altfel, nici o masura de revendicare a imobilului anterior aparitiei Legii nr. 10/2001, pentru a se putea sustine ca cumparatorii ar fi avut cunostinta de astfel de demersuri si sa fi fost astfel de rea credinta la data cumpararii. Evident, lipsa oricarui demers de revendicare al reclamantilor anterior anului 2001 nu este in vreun fel imputabil acestora, nici nu este analizat ca o pasivitate culpabila a lor; instanta se raporteaza la aceasta atitudine doar pentru a analiza buna sau reaua credinta a cumparatorilor, care la nivelul anului 1996 nu trebuia sa aiba suspiciuni cu privire la calitatea statului de proprietar asupra imobilului vandut. Chiar daca in cartea funciara era inscris titlul statului, ca fiind Decretul nr. 223/1974, amintim ca normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 enumarau acest act normativ printre actele juridice de preluare cu titlu a imobilelor de catre stat, astfel incat paratii au avut reprezentarea ca actioneaza in deplina concordanta cu prevederile legii in vigoare la data respectiva.

Apreciem ca analiza bunei credinte a cumparatorilor nu trebuie facuta in abstract, nici nu trebuie sa se pretinda cumparatorilor o diligenta iesita din comun, absoluta, care sa fundamenteze aceasta buna credinta, pentru a nu se genera noi nedreptati. In dreptul civil, este general acceptat ca un bun proprietar trebuie sa manifeste diligenta unui bun parinte de familie. Or, acelasi etalon trebuie aplicat si in cazul de fata.

Retinem in acelasi sens considerentele dezvoltate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Raicu c. Romaniei, cererea nr. 28104/03, solutionata la data de 19.11.2006, unde Curtea retine ca masurile de reparatie in favoarea vechilor proprietari nu trebuie sa creeze noi nedreptati disproportionate. In acest sens, se arata ca legislatia trebuie sa permita a se tine cont de circumstantele particulare ale fiecarei spete, astfel incat persoanele care au dobandit bunul lor cu buna credinta sa nu fie amenintate a suporta sarcina responsabilitatii statului care a confiscat deunazi aceste bunuri. Or, a absolutiza conceptul de buna credinta pana acolo incat sa se considere ca insasi preluarea bunului in timpul regimului comunist era o nota a nevalabilitatii titlului statului inca din anul 1996 (cand inca nu se adoptase Legea nr. 213/1998), nota care sa determine reaua credinta a cumparatorilor, ar insemna a se considera ca orice cumparare facuta in baza Legii nr. 112/1995 ar fi fost contractata de rea credinta de catre cumparatori, ceea ce nu se poate accepta. Acesta este modul in care legiuitorul a inteles sa gestioneze chestiunea imobilelor preluate in timpul regimului comunist, or succesiunea in timp a reglementarilor legale incidente in aceasta problema nu trebuie sa prilejuiasca o reevaluare retrospectiva a actelor juridice incheiate in anul 1996 din perspectiva actelor juridice ulterioare acestui moment.

Mai retinem ca nu sunt probate afirmatiile reclamantilor cum ca paratii cunosteau ca reclamantii au incercat sa instraineze dreptul de proprietate in favoarea unei alte persoane printr-un contract sub semnatura privata si ca stiau, in momentul in care li s-a repartizat imobilul, ca acesta a apartinut reclamantilor. Declaratia depusa la dosar a numitului L.I. si adresele comunicate de fostul GIGCL Cluj catre promitentul cumparator L.I. nu au fost comunicate paratilor cumparatori, pentru a se putea sustine ca acestia n-ar fi tinut seama de aceste date la data incheierii contractului a carui anulare se cere.

Cat priveste motivarea reclamantilor in sensul ca nulitatea titlului statului atrage nulitatea contractului de vanzare-cumparare atacat, conform principiului ca actele subsecvente urmeaza soarta actului principal, curtea constata inca o data ca nevalabilitatea titlului statului trebuie privita prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001, care este o lege speciala si care statueaza, asa cum am aratat mai sus, ca se mentin acele contracte care au fost incheiate cu buna credinta (reglementare pe care in mod constant, jurisprudenta a interpretat-o in sensul ca este suficient a se verifica buna credinta a cumparatorului pentru ca actul de vanzare-cumparare ca fie valabil, fara ca buna credinta a vanzatorului sa fie o conditie in acest sens). Or, acest act normativ are un caracter special, astfel incat dobandeste prioritate fata de prevederile generale, cu atat mai mult cu cat ceea ce invoca reclamantii este un principiu de drept, or principiile dobandesc aplicare doar atunci cand nu exista prevederi legale speciale aplicabile.

Raportat la invocatele dispozitii ale art.6 din Legea nr. 213/1998, chiar textul legii arata ca "bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie. Or, este evident ca in cazul de fata Legea nr. 10/2001, care este o lege speciala de reparatie, reglementeaza situatia acestui imobil.

Au mai aratat reclamantii ca nu sunt de acord cu plata unor despagubiri conform Legii nr. 10/2001, ci doresc restituirea in natura. Aceasta preferinta trebuie raportata la prevederile Legii nr. 10/2001, regula instituita de acest act normativ fiind, intr-adevar, restituirea in natura, insa doar in masura in care bunul nu a fost instrainat printr-un act juridic incheiat cu buna credinta.

Referindu-ne si la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului depusa de catre recurenti (cauza Todorescu contra Romaniei si cauza Androne contra Romaniei), vom constata ca in aceste cauze, motivul pentru care s-a retinut incalcarea art. 1 din Protocolul 1 la Conventie a fost faptul ca s-a pe calea recursului in anulare, s-au anulat hotarari irevocabile prin care le era recunoscut reclamantilor din acele cauze dreptul de proprietate asupra unor bunuri, situatie care nu se regaseste in speta de fata.

In mod corect s-a apreciat ca petitele de restabilire a situatiei de carte funciara sunt accesorii si deci trebuie respinse fata de respingerea celor principale.

Vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmeaza a respinge ca nefondat recursul formulat, obligand pe numitii recurenti sa plateasca intimatilor L.A. si L.I. suma de 500 RON cheltuieli de judecata in recurs, in baza art. 274 C.pr.civ. si a chitantei depuse, atestand achitarea onorariului avocatial. (Judecator Ioana Bozesan)

2. PRELUARE A UNUI IMOBIL IN BAZA DECRETULUI NR. 223/1974. CARACTER ABUZIV SI FÃRÃ TITLU VALABIL AL PRELUÃRII. DREPT LA MÃSURI REPARATORII. NELEGALITATEA PREVEDERILOR CUPRINSE LA PUNCTUL 1.4 LIT. B DIN NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A H.G. NR. 498/2003

1. Preluarile facute de Statul roman in baza Decretului nr. 223/1974 nu pot fi considerate, pentru niciunul din cazurile de preluare intemeiate acest act normativ, ca fiind facute cu titlu valabil, caci prin el fie le-a fost impusa proprietarilor de locuinte ce doreau sa paraseasca Romania instrainarea catre stat, fie a fost dispusa in mod direct preluarea, ceea ce contravenea dispozitiilor art. 36 ale Constitutiei din anul 1965.

2. Prevederile cuprinse la punctul 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, in partea lor potrivit careia preluarile facute in baza Decretului nr. 223/1974 nu pot fi considerate abuzive atunci cand imobilul a fost instrainat de catre stat catre o terta persoana, iar fostul proprietar fusese despagubit la data preluarii, se afla in contradictie cu cele ale art. 2 din Legea nr. 10/2001, precum si cu cele ale art. 6 alin.(1) din Legea nr. 213/1998, aceste legi neimpunand distinctia pe care Normele metodologice o fac.

Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 306/A din 22 septembrie 2006

Prin sentinta civila nr. 865 din 9 aprilie 2004 a Tribunalului Cluj a fost respinsa ca tardiva actiunea civila formulata de reclamantii G.I. si G.P. avand ca obiect anularea dispozitiei nr.3542/21.10.2003 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Totodata, a fost respinsa ca inadmisibila actiunea civila inaintata de catre reclamanti, in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca si Primarul municipiului Cluj-Napoca, avand ca obiect: constatarea nelegalitatii titlului in temeiul caruia imobilul in litigiu a fost preluat de Statul Roman; restituirea in natura a imobilului; acordarea de despagubiri, in cazul imposibilitatii restituirii in natura; restabilirea situatiei de carte funciara.

Pentru a hotari astfel prima instanta a avut in vedere, in esenta, urmatoarele:

Reclamantii au avut calitatea de proprietari ai imobilului inscris in CF nr.28915 Cluj sub A+1, avand nr.top 22976/1/S/XLVII (apartamentul nr.47), compus din 2 camere si dependinte.

In baza contractului de imprumut nr.2385 din 11.04.1970 asupra apartamentului s-a intabulat in favoarea CEC un drept de ipoteca pentru suma de 64.000 lei.

Prin cererea adresata fostului G.I.G.C.L. Cluj la data de 10.01.1976 reclamantii au solicitat preluarea apartamentului in baza Decretului nr.223/1974 sub motivul ca urmeaza sa paraseasca definitiv tara, stabilindu-se in S.U.A.

Apartamentul a fost preluat in baza deciziei nr.71/05.03.1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judetului Cluj, la data acestei preluari reclamantii mai datorand, din imprumutul acordat de CEC, suma de 36.933 lei plus dobanzile legale pana la lichidarea creditului.

In temeiul Legii nr.10/2001 reclamantii au solicitat restituirea in natura a apartamentului, insa prin dispozitia nr.3542 din 21.10.2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a respins notificarea, considerandu-se ca preluarea nu a fost abuziva, ea facandu-se cu plata despagubirilor legale.

Anularea acestei dispozitii a Primarului a fost solicitata insa prin prezenta actiune doar la data de 08.03.2004, deci dupa implinirea termenului legal de 30 zile de la data comunicarii catre ei a dispozitiei, astfel ca acest capat de cerere apare ca tardiv si trebuie respins.

In ce priveste celelalte capete de cerere, ele trebuie considerate inadmisibile, caci dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 restituirea imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se poate dispune doar in conditiile acestei legi, iar nu pe calea dreptului comun.

Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii, respins ca nefondat prin decizia civila nr.1977/A din 10 sept.2004 a Curtii de Apel Cluj.

Motivandu-se decizia a fost confirmata in totul argumentele de fapt si drept ale primei instante.

In contra acestei decizii reclamantii au declarat recurs, admis prin decizia civila nr.6493 din 8 sept.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dispunandu-se casarea deciziei din apel si trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj.

S-a aratat in considerentele deciziei din recurs ca actiunea formulata de reclamanti s-a facut cu respectarea termenului prevazut de art.24 alin.7 din legea, astfel ca se impune rejudecarea apelului cu observarea dispozitiilor Legii nr.10/2001 privind acordarea masurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de catre stat.

In rejudecare, Curtea de Apel are in vedere urmatoarele:

Conform dispozitiilor art.315 alin.1 C.pr.civ., in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.

Astfel fiind, urmeaza a se tine seama, la rejudecarea prezentului apel, ca prin decizia pronuntata in recurs s-a invederat necesitatea rejudecarii apelului prin raportare la dispozitiile Legii nr.10/2001, socotindu-se ca in termenul legal reclamantii au atacat dispozitia nr.3542/21.10.2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca.

Pornind deci de la aceste statuari ale instantei de recurs, Curtea de Apel intelege a avea in vedere ca potrivit dispozitiilor art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate in mod abuziv de catre stat in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie in natura, in conditiile prezentei legi.

Nuantand aceasta dispozitie de principiu, prevederile art.7 alin.1 si 2 din lege afirma ca de regula imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura, ramanand ca daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita sa nu poata opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de lege, anume prin art.18.

In acelasi timp, este de observat ca preluarile facute de Statul Roman in temeiul Decretului nr.223/1974 nu pot fi considerate, pentru nici una din ipostazele preluarii intemeiate pe acest act normativ, ca fiind facute cu titlu valabil, caci prin el fie le-a fost impusa proprietarilor de locuinte ce doreau sa paraseasca Romania instrainarea catre stat (in situatia prevazuta de art.2 alin.1 din Decret), fie a fost dispusa in mod direct preluarea (in cazul celor considerati ca au parasit fraudulos Romania, conform art.2 alin.2 din Decret).

Asa fiind, inclusiv instrainarea catre stat a locuintelor, in conditiile evocatelor dispozitii ale art.2 alin.2 din Decret, trebuie considerata abuziva si fara titlu valabil ea avand un caracter fortat, cata vreme le era impusa cetatenilor romani care au facut cerere de plecare definitiva din tara, nefiind liber hotarata de acestia.

Or, in aceste circumstante preluarile intemeiate pe dispozitiile Decretului nr.223/1974 nu au la baza un titlu valabil, acest act normativ contravenind atat dispozitiilor art.36 ale Constitutiei din anul 1965 (acestea protejand dreptul de proprietate personala fara a-l conditiona de o eventuala ramanere in tara a proprietarului unui bun), cat si prevederilor Pactului international cu privire la drepturile civile si politice, la care Romania era parte.

O asemenea concluzie se sprijina pe dispozitiile art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, in raport de care fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.

Fata si de prevederile art.6 alin.3 din aceeasi lege, in raport de care instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului, ramane ca, prin raportare la toate cele ce preced, preluarile facute de stat in baza Decretului nr.223/1974 sunt fara titlu valabil in sensul art.2 lit.i din Legea nr.10/2001.

Pe cale de consecinta, prevederile cuprinse la punctul 1.4 lit.B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.498/2003, in partea lor potrivit careia preluarile facute in baza Decretului nr.223/1974 nu pot fi considerate abuzive atunci cand imobilul a fost instrainat de catre stat catre o terta persoana, iar fostul proprietar fusese despagubit la data preluarii, trebuie socotite ca aflandu-se in contradictie cu dispozitiile art.2 din Legea nr.10/2001, precum si cu cele ale art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, acestea neimpunand distinctia pe care Normele Metodologice o fac.

Asa fiind, ramane a se avea in vedere, in cauza, ca apartamentul in litigiu apare ca unul preluat abuziv, fara titlu valabil (legal), cata vreme preluarea lui s-a facut in temeiul evocatului Decret.

Rezulta, de aici, ca statuarile facute in cuprinsul dispozitiei nr.3542 din 21 oct.2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, potrivit carora notificarea reclamantilor trebuie respinsa sub motivul ca preluarea nu a fost abuziva nu poate fi primita, ea fundandu-se pe dispozitii ale Normelor Metodologice ce vin in contradictie cu legea insasi, ceea ce obliga la inlaturarea lor.

Privitor la apartamentul in litigiu Curtea mai are in vedere ca acesta nu se afla in vreuna din situatiile prevazute de art.18 din Legea nr.10/2001, republicata in raport de care restituirea in natura sa nu apara ca posibila, el fiind doar inchiriat unei persoane fizice, iar nu vandut.

Asa fiind, apelul se va admite sentinta urmand a fi schimbata conform art.296 alin.1 C.pr.civ., in sensul admiterii actiunii reclamantilor, potrivit dispozitivului prezentei decizii, urmand ca acestea sa restituie in valoare actualizata despagubirile primite la data preluarii, respectiv suma de 36.933 lei. (Judecator Valentin Mitea)

3. LEGEA NR. 10/2001. NOTIFICARE FORMULATÃ LA DATA DE 22.09.2005. TARDIVITATE

Potrivit art. 21 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 cu modificarile ulterioare, persoana indreptatita trebuia sa notifice persoana juridica detinatoare, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a legi.

Reluarea acestui text in cuprinsul art. 22 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 republicata in temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu face sa curga un nou termen de 12 luni pentru inregistrarea notificarii.

Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 149/A din 17 mai 2006

Prin plangerea inregistrata sub nr.484/09.01.2005 la Tribunalul Cluj, reclamanta M.A.E., l-a chemat in judecata pe paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta, sa dispuna anularea dispozitiei nr.3011 din 29.11.2005 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca si recalcularea despagubirilor in suma de 229.033.200 lei stabilite prin hotararea nr.213/1998 a Comisiei judetene Cluj pentru aplicarea Legii nr.112/1995, cu privire la imobilul casa si teren inscris in CF nr. 1792 Cluj-Napoca, nr.top 4981.

Prin sentinta civila nr.274 din 2 martie 2005 a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulata de reclamanta M.A.E. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta a formulat notificarea nr.67181/45 din 22.09.2005, prin care a solicitat Primarului municipiului Cluj-Napoca sa ii acorde despagubiri reprezentand diferenta dintre suma de 229.033.200 lei stabilita in baza Legii nr.112/1995 si valoarea actuala a imobilului.

Legea nr.247/2005, nu ii repune pe fostii proprietari in termenul de formulare a notificarii in temeiul Legii nr.10/2001. Totodata, reclamanta nu a solicitat repunerea in termenul de formulare a notificarii.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamanta M.A.E., solicitand schimbarea ei in sensul admiterii cererii introductive de instanta.

In motivarea apelului, reclamanta a sustinut ca interpretarea data de tribunal a prevederilor art.20 din Legea nr.10/2001, republicata, este gresita.

Prin modificarea art.19 din Legea nr.10/2001, devenit art.20 dupa republicare, persoanelor aflate in situatia reclamantei li s-a creat dreptul de a cere recalcularea masurilor reparatorii integrale si juste, in conformitate cu valoarea reala a imobilelor preluate abuziv de stat.

La data de 16 mai 2006, apelanta a mai depus la dosar un inscris prin care a aratat ca prin modificarea legislativa i s-a deschis o noua cale pentru a solicita recalcularea masurilor reparatorii care i se cuvin, indiferent de pozitia ei in intervalul de timp de la publicarea Legii nr.10/2001 si pana la modificarea acesteia prin Legea nr.247/2005.

Intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca prin intampinare, a solicitat respingerea apelului.

Apelul este nefondat.

Prin hotararea nr.213 din 7.09.1998 a Comisiei Judetene Cluj pentru aplicarea Legii nr.112/1995, reclamantei M.A.E. i s-au acordat despagubiri in suma de 229.033.200 lei, pentru imobilul situat in Cluj-Napoca, str.B., inscris in CF nr.1792 Cluj-Napoca, nr.top 4981.

Dupa aparitia Legii nr.247/2005, reclamanta a depus la Primaria municipiului Cluj-Napoca o cerere inregistrata sub nr.67181/45 din 22.09.2005, prin care a solicitat sa i se "stabileasca masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a imobilului - teren si casa - preluat la stat in mod abuziv, situat in Cluj, str.B., inscris in CF nr.1792, nr.top 4981 (5 apt)".

Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin dispozitia nr.3011 din 29.11.2005, a respins cererea reclamantei ca fiind tardiva, cu motivarea ca titlul I din Legea nr.247/2005, nu ii repune pe fostii proprietari, in termenul de formulare a notificarilor.

Conform art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicata, in cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr.112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului.

Pentru ca sa beneficieze de masurile reparatorii constand in diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului, reclamanta trebuia sa formuleze notificarea prevazuta de art.21 din Legea nr.10/2001, in termenul de 6 luni de la intrarea ei in vigoare (14 februarie 2001), prelungit cu trei luni prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.109/2001 si cu inca trei luni prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.145/2001.

Reclamanta a inregistrat cererea abia la data de 22.09.2005, asadar cu mult dupa expirarea termenului de decadere de 12 luni, care a inceput pe data de 14 februarie 2001.

Modificarea si completarea Legii nr.10/2001 prin titlul I din Legea nr.247/2005, nu a repus-o pe reclamanta in termenul de 12 luni pentru trimiterea (inregistrarea) notificarii.

Republicarea Legii nr.10/2001 la data de 2.09.2005, nu a facut sa curga un nou termen de 12 luni pentru formularea notificarii.

De altfel, art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, republicata, prevede ca nerespectarea termenului de 12 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.

Este adevarat ca intre textul art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicata, si cel al art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001 in forma ei initiala, exista unele diferente de formulare, insa ele sunt nerelevante in speta, raportat la tardivitatea notificarii.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.296 C.pr.civ., s-a respins apelul, ca nefondat. (Judecator Traian Darjan)

Titlu: Curtea de Apel Cluj. Buletinul jurisprudentei 2006
Pret: 105,00 RON
ISBN: 1583-6886006
Format: Academic
Pagini: 980

Votul cititorilor: (0 voturi)

Daca ai citit aceasta carte, spune si celorlalti cat de mult ti-a placut!

Vot:
Numele tau:
Email:
Titlu:
Parerea ta:

Recomanda unui prieten

Comanda telefonica

Vrei sa faci o comanda si nu ai timp?
Introdu numarul de telefon, iar un operator UJmag.ro te va suna
in cel mai scurt timp si iti va cere telefonic restul datelor necesare.

Numarul de telefon

Trimite