Aceasta este și, în același timp, nu este o carte obișnuită. Este, într-adevăr, o carte elaborată în conformitate cu rigorile științifice și editoriale, dar ceea ce o deosebește este faptul că nu este destinată publicului larg; este, așa cum se obișnuiește să se spună, o „lucrare cu circuit închis”, al cărei tiraj, relativ restrâns, a fost achiziționat de autori spre a fi distribuit celor vizați și/sau interesați, în vederea provocării unor reflecții cu privire la anumite aspecte ale funcționării actului de justiție în România.

Considerațiile și comentariile teoretice au loc în jurul unui dosar real privind un caz din județul Ilfov și sunt sprijinite, pe de o parte, de extrase și piese autentice din dosarul respectiv și, pe de altă parte, de textele Codului penal și de procedură penală din legislația românească, coroborate cu cele ale convențiilor europene și internaționale la care România este parte.

Autorii demonstrează cum unele insuficiențe și ambiguități legislative permit ca actul de justiție să fie viciat, la adăpostul legii, de abuzul de putere și de spiritul de castă al unor funcționari și instituții participante la activitatea de cercetare penală. Demonstrează cum, „în numele legii”, se pot comite și se comit ilegalități, se pot comite și se comit nedreptăți, se frâng destine, se distrug vieți.

Adepți convinși ai statului de drept, ai separării puterilor în stat și, mai ales, ai autonomiei justiției, cu toate componentele ei, autorii demonstrează cu „probe de dosar” că aceste principii riscă să genereze efecte adverse dacă nu sunt asociate cu o legislație modernă, completă și dinamică, precum și cu o conduită cu adevărat „magistrală” a celor învestiți de lege cu autoritate și putere.

            „În numele legii” este o carte tulburătoare, despre o realitate tulburătoare, care prezintă în amănunt un episod nefericit care se transformă într-o dramă de proporții existențiale pentru un tânăr, un tată și o familie, reflectând mai departe, pe fond, drama unei întregi societăți rămasă parcă prizonieră a unor reflexe instituționale de tristă amintire, tributare excesului și abuzului de putere ce găsesc un teren fertil de manifestare printre lacunele și chichițele legislative.

            Scrisă cu o eleganță aparte de către chiar unul dintre protagoniștii dramei, respectiv de către tatăl tânărului care a avut nefericita soartă de a experimenta pe propria piele „exercițiul” de autoritate și de putere al reprezentanților unor instituții de forță, cartea de față se dovedește a fi și o mostră de altruism și de spirit civic, fundamentându-se nu neapărat pe o dorință revanșardă, așa cum am putea fi tentați să credem la prima vedere, ci mai ales pe determinarea autorului de a pune în lumină și în discuție anumite disfuncții ale cadrului instituțional și legislativ, cu speranța că va reuși astfel să stimuleze reflecția necesară la nivelul centrelor decizionale competente și le va determina să intervină pentru remedierea lor în interesul societății de ansamblu și al fiecărui cetățean în parte deopotrivă.

            Cartea este întemeiată întru-totul pe evenimente reale, pe care autorul le redă întocmai, cu spirit critic, argumentat și susținut prin dovezi materiale ce relevă situații de un absurd și un ridicol ce amintesc de absurdul și ridicolul „Procesului” lui Franz Kafka. Din păcate, în cazul de față, procesul nu este doar o poveste de roman, ci un proces cât se poate de real, care ar trebui să ne dea de gândit tuturor, fie că ne regăsim în rândul celor care legiferează, al celor care aplică și administrează actul de justiție sau al justițiabililor.    

              Mihai-Bogdan MARIAN