Autor a zeci de carti dedicate dreptului comercial, dreptului bancar si insolventei, dupa ce a scris prima si, deocamdata, singura monografie dedicata dreptului sanatatii, iata ca Profesorul Ion Turcu „recidiveaza” in materie publicistica cu o lucrare de cu totul alt gen. Sub acest titlu sugestiv O viata de judecator, sunt adunate franturi de memorie si amintiri din cei patruzeci de ani de magistratura si din ultimii zece ani petrecuti de partea cealalta a barei, de asta data ca avocat.

Dupa un Debut penibil (care nu e deloc penibil, dar asa il intituleaza autorul, dupa ce reuseste sa evite recrutarea in randurile Securitatii comuniste), Profesorul Turcu ne poarta inapoi in timp, la perioada facultatii – Ave Cezar Vavan, la examenul de definitivare profesionala, sustinut Dupa cina la o carciuma dubioasa, si la anii de inceput ai carierei de magistrat, petrecuti in plina epoca aErorilor justitiei socialiste, cand procurorul de sedinta se adresa presedintelui completului de judecata cu formularea „respectuoasa”:Va rog sa va legitimati!

Rand pe rand, istoriile traite de autor in salile de judecata – care devin uneori scena Duelului exceptiilor de procedura, iar alteori se transforma intr-un Cenaclu literar-penal –, precum si amintirile din calatoriile de studii prin Europa si Statele Unite se succed in paginile acestei carti intr-o Diversitate florala, cu ironie si umor, adica Una calda, una rece, dar insotite mereu de o incarcatura morala, precum Succesul provocat de imbranciresau Rodul intamplarii.

Si, dupa acest parcurs de jumatate de secol in slujba Justitiei, o intrebare ramane, totusi: Poate fi constiinta judecatorului garantia dreptatii?