Grupul editorial Universul Juridic

Monografia iși propune cercetarea modului in care dreptul civil se raporteaza la cunoașterea – fie ea exacta sau nu – avuta de terți in legatura cu variile situații juridice convenționale. Sunt, așadar, cu precadere vizate contractul și actele juridice in general. Aceasta deoarece cunoașterea situațiilor juridice preexistente prezinta, de regula, relevanța din perspectiva terțului care alege sa acționeze juridic: sunt astfel create premisele unui conflict intre realitatea juridica anterioara și efectele urmarite prin incheierea noului act juridic. In esența, este analizat felul in care cunoașterea sau substitutele ei juridice sunt exploatate drept criterii de soluționare a acestui concurs.

Pentru a decela modalitațile in care sistemul juridic trateaza cunoașterea, au fost readuse in discuție noțiuni juridice precum buna-credința, eroarea comuna și invincibila, opozabilitatea (substanțiala) condiționata de cunoaștere sau opozabilitatea probatorie.

In incercarea de a verifica modul in care sistemul juridic asuma ignorarea sau reconstrucția realitații juridice in funcție de cunoașterea avuta de terți, se propune analiza distincta a formalismului juridic, dupa cum acesta se regasește la nivelul formarii actului juridic sau in zona de eficacitate a acestuia. Dincolo de sublinierea faptului ca formalismul in sine nu e susceptibil de a genera efecte juridice proprii, se descrie modul in care acesta mijlocește trunchierea realitații juridice.

Indiferent ca este adusa in discuție forța probanta instituita pentru anumite mijloace de dovada, formalismul cu efect de inopozabilitate fața de terți a excepțiilor cauzale (e.g., formalismul cambial) sau formalismul specific sistemelor de publicitate, se cerceteaza trasatura comuna a acestora, privite ca tehnici de remodelare a realitații juridice pornind (și) de la cunoașterea pe care terții o pot avea in mod legitim in legatura cu aceasta.

Punctam mai jos cateva dintre temele de analiza prilejuite de studiul cunoașterii in dreptul civil:

- Teoria aparenței, contrapondere pentru opozabilitatea de plin drept
- Cunoașterea efectiva, cunoașterea impusa și cunoașterea posibila din perspectiva dreptului civil
- Buna-credința – comportament și buna-credința – eroare: semnificație și aplicații ale celor doua, regasite in Codul civil
- Diferențe in determinarea momentului la care se verifica buna-credința – eroare
- Explicația modului in care se produc efectele teoriei aparenței fața de terțul de buna-credința, fața de titularul veritabil și fața de titularul aparent
- Opozabilitatea substanțiala și opozabilitatea probatorie ca modalitați de dedublare a realitații juridice
- Opozabilitatea inter partes a normelor contractuale. Riscul confuziei intre opozabilitate și exigibilitatea obligațiilor
- Efectul relativ al actului juridic declarativ
- Formalismul juridic și incapacitatea acestuia de a disloca binomul voința-cauza
- Actul juridic cauzal și actul juridic abstract: semnificație și relevanța in dreptul civil roman și in dreptul comparat
- Inopozabilitatea fața de terți a excepțiilor cauzale in procedura cambiei și a biletului la ordin ca mijloc de trunchiere a adevarului juridic
- Tranzacționarea cu adevarul juridic și dedublarea realitații juridice
- Fragmentarea contractului oneros
- Clauzele anticipatorii și modul in care forța obligatorie a unui contract se poate rasfrange cu titlu provizoriu asupra obligației a carei cauza finala se gasește intr-un contract viitor
- Preluarea riscurilor de catre creditor: obligația supraviețuiește propriei cauze (finale)
- Durata de executare a obligațiilor și riscul de confuzie intre termenul suspensiv și cel extinctiv - Art. 937 C. civ. ca aplicație a teoriei aparenței
- Sistemul de publicitate „cu efect atributiv/constitutiv de drepturi”, care nu e nicidecum mod de dobandire a drepturilor vizate
- Soluționarea concursului intre diferite aplicații ale teoriei aparenței in dobandirea drepturilor reale mobiliare și imobiliare
- Inexistența obligației de a da in dreptul civil roman
- Concursul intre simulație și sistemul de carte funciara din perspectiva teoriei aparenței
- Pierderea acțiunii in rectificarea carții funciare ca modalitate de a masca un mod atipic de dobandire a drepturilor reale imobiliare
- Acțiunile posesorii: privire comparativa cu procedura ordonanței președințiale