Grupul editorial Universul Juridic

Legiuitorii au avansat teza conform careia: daca legea exista, ea este, prin definiție, justa. Cum ramane insa cu teza Lex injusta non est lex? Simpla existența a legii nu o face ipso facto justa. Motiv pentru care este nevoie de un corectiv precum echitatea. Avand ca tema conexiunea dintre echitate și justiția penala, lucrarea este un studiu comparativ complex al dreptului penal roman și al dreptului penal francez, al jurisprudenței ambelor țari in materie penala, al jurisprudenței europene, al legislației europene și al controverselor internaționale care au legatura cu subiectul abordat. In acest sens, lucrarea de fața cuprinde propuneri concrete de modificare sau adaptare la standardele echitații atat a legislației penale din Romania, cat și a legislației penale din Franța.

Aspectele relevante care se regasesc in lucrare, cum ar fi: analiza legaturii dintre principiul echitații și celelalte principii fundamentale ale dreptului penal și constituțional, precum principiul legalitații incriminarii și al legalitații pedepselor, cel al individualizarii sancțiunilor și principiul restrangerii proporționale a drepturilor fundamentale raportat la cauza care a generat aceasta restrangere, o fac o lucrare idealista, in aparența, insa suficient de tehnica și realista dupa o citire aprofundata, prin prisma propunerilor noastre de imbunatațire a legislației existente.

Am definit echitatea ca: instrument corectiv, echilibrul intre dreptul la aparare și dreptul statului de a pedepsi in numele legii și, nu in ultimul rand, ca principiu fundamental al dreptului penal și al justiției penale, care include, la randul sau, celelalte principii fundamentale ale dreptului penal.

Instituția sancțiunii penale este abordata in prima etapa, iar instituția raspunderii penale in a doua etapa, in mod intenționat, deoarece, in opinia noastra, sancțiunea penala este instituția de drept penal substanțial in care dezideratul echitații trebuie sa predomine și in care aplicarea concreta a acestuia este extrem de sensibila. Principiile fundamentale fac parte din acest deziderat și ceea ce este foarte important este faptul ca pedeapsa ramane instituția cea mai sensibila din dreptul penal, deoarece presupune nu numai actul de pedepsire, ci și rezultatul acestuia, care genereaza in mod direct consecințe asupra justițiabililor și asupra societații. In acest sens, individualizarea sancțiunii penale este cea mai importanta instituție. Mai apoi, ii urmeaza raspunderea penala, care are impact direct asupra dreptului la aparare al individului, dar și asupra victimei, care vede ca fapta care i-a cauzat un prejudiciu atrage dupa sine raspunderea penala a celui vinovat. Am considerat foarte important ca principiile fundamentale sa fie vazute ca parte din echitate pentru ca prin aceasta, in sensul sau de valoare morala, instrument de pastrare a echilibrului sau instrument corectiv, moralitatea trece din ințelesul sau abstract in plan concret, putand fi materializata și aplicata situațiilor particulare și legilor penale in vigoare. Este vorba despre echitabilitate, mai exact, echilibrul care trebuie sa fie intotdeauna menținut atunci cand se aplica o sancțiune, pentru ca echitatea presupune pastrarea echilibrului intre prerogativa de a sancționa a statului și respectarea drepturilor la aparare ale acuzatului, cu toate acestea, fara a se neglija victima.

In concluzie, dezideratul echitații in dreptul penal substanțial poate fi redat astfel: dreptul penal trebuie sa fie echitabil și sa asigure valorificarea drepturilor victimei și ale acuzatului, respectand demnitatea umana și egalitatea tuturor in fața legii. Echitatea fundamenteaza principiile generale ale dreptului penal substanțial și, in numele echitații, aceste principii se cer a fi valorificate. Celor care se regasesc in condiții similare și sunt cercetați pentru aceleași infracțiuni li se vor aplica aceleași garanții legale ab initio. Ceea ce am demonstrat prin cercetarea noastra este faptul ca echitatea exista și se manifesta in dreptul penal substanțial prin aplicarea principiilor fundamentale analizate. Echitatea nu este absoluta, ci adaptabila, evoluand in concordanța cu legea și cu timpul istoric guvernat de legea penala, dar și de moravurile societații. Ce este echitatea? Un corectiv in dreptul penal substanțial și un instrument care restabilește echilibrul acolo unde acesta a fost infrant. Invocand echitatea, se pot remedia lacune ale legii, reglementari defectuoase, care genereaza discriminari și incalca egalitatea in fața legii penale. Respectand aceste deziderate, lucrarea de fața cuprinde observații și propuneri de imbunatațire a legislației existente in acest sens.

Susținem și credem cu tarie ca justificarea principiilor fundamentale ale dreptului penal substanțial prin echitate este și va fi mereu in masura sa determine progresul justiției penale, care este, in fond, umana. Actul de justiție va deveni mai moral, hotararile prin care se aplica sancțiunea penala vor fi mai bogat motivate de catre judecatorii care aplica legile penale. Totodata și legiuitorii, care elaboreaza legile penale, ce stabilesc condițiile in care se angajeaza raspunderea penala, vor deveni mai responsabili in actul de legiferare, deoarece exista un principiu susceptibil de a-i determina sa raționeze și sa analizeze a priori intr-un mod echitabil, mai profund, mai responsabil. Așadar, susținem ca echitatea are puterea de a-l responsabiliza atat pe legiuitor, cat și pe judecatorul care aplica legea penala.

Lucrarea se adreseaza atat teoreticienilor, cat și practicienilor in domeniu, precum și celor care doresc sa-și perfecționeze cunoștințele de drept penal comparat, in speța, drept penal francez.