Grupul editorial Universul Juridic

Volumul Noile tehnologii – consecințe asupra raportului de munca reunește lucrarile prezentate in cadrul Conferinței Internaționale de Dreptul muncii, ediția a IX-a, organizata de catre Facultatea de Drept din cadrul Universitații „Lucian Blaga” Sibiu, in parteneriat cu Academia de ­Științe Juridice, ADESTE – Asociația cadrelor didactice din Facultatea de Drept Sibiu, Societatea de Dreptul Muncii și Securitate Sociala, Asociația Facultaților de Drept Latine și Baroul Sibiu, in perioada de 11-12 octombrie 2019.

Manifestarea științifica s-a bucurat de participarea a numeroși și prestigioși specialiști, teoreticieni și practicieni, in domeniul dreptului muncii și securitații sociale, din strainatate și din țara.

Lucrarile prezentate au evidențiat necesitatea reflectarii in plan normativ a transformarilor de esența in domeniul relațiilor de munca, ca una din consecințele utilizarii tehnologiei informațiilor și a mijloacelor de comunicare la distanța.

Alaturi de munca industriala obișnuita, localizata in spațiu și cu program de lucru uniform, avand ca izvor juridic, in principiu, contractul de munca, in ultimele doua decenii au aparut noi forme de munca precum partajarea muncii unui lucrator de catre mai mulți angajatori (job sharing), partajarea unui loc de munca de catre mai mulți angajați (fiecare cu cate o parte definita), contractul cu ore de munca zero, forme diferite de munca la distanța cu utilizarea unor echipamente speciale și a tehnologiilor moderne informatice și de comunicare (telemunca, munca in spatele Platformelor). Toate aceste forme de raporturi de munca moderne, indepartate din ce in ce mai mult de tradiționala relație de munca izvorata din contactul individual de munca clasic, impun și adaptarea corespunzatoare a cadrului normativ pentru asigurarea flexibilitații pe piața muncii, dar și pentru protecția sociala a lucratorului, element definitoriu in dreptul muncii. Identificarea modalitaților legale de asigurare a celor doua coordonate reprezinta o preocupare de maxima actualitate nu numai in Romania, ci și la nivelul altor state. Peste tot se resimte lipsa unor definiții conceptuale cu care sa se opereze pentru noile forme de munca, intervențiile de pana acum fiind mai curand timide, fara a reuși sa asigure o baza solida de reglementare, specific erei digitale.

Prin opiniile prezentate și dezbatute, participanții la conferința au subliniat necesitatea identificarii unor soluții normative care sa asigure simplificarea unor proceduri anacronice și rigide, in condițiile in care practica sociala iși diversifica aplicațiile și cere intervenția unor noi soluții, fara insa a ignora principiile care fundamenteaza aceasta relație sociala. La acest moment, problema determinarii corecte a tuturor valențelor statutului profesional este cu atat mai important, in special in ce privește componenta legata de protecție a lucratorilor și a drepturilor acestora inclusiv in ce privește insuși dreptul la munca.

Prin actualitatea tematicilor dezbatute, volumul reprezinta un veritabil reper deopotriva pentru actorii relației de munca cat și pentru specialiștii preocupați de consecințele „digitalizarii” in planul relației de munca.