Grupul editorial Universul Juridic

Orice epoca isi are insemnele sale proprii, fie simboluri daltuite in piatra, fie ilustrari in fresca, mozaic sau alte tehnici murale, ce oglindesc cuceririle si specificul unor ani, adeseori de apriga tensiune. Printre functiile multiple ale artelor vizuale, marcarea fiecarei epoci cu asemenea imagini constituie, poate, cea mai nobila misiune, nu numai ca jalonare ale istoriei, ci si ca expresie umana concentrata a unor eforturi colective, inmanunchiate si directionate spre un singur tel. Astfel de exemple se pot mentiona in sprijinul acestei afirmatii incepand din Antichitatea greco-romana si pana in Evul Mediu mediteranean, sau de la explozia umanista a Renasterii pana in secolul XX.

Pictura murala, si in general arta monumentala, a evoluat in timp in felurite stiluri si interpretari, in functie de caracterele proprii fiecarei natiuni, de ideologia dominanta si totodata de conceptiile estetice ale artistilor executanti.

Expresia cea mai complexa a creatiei in artele vizuale s-a putut constata, de-a lungul timpurilor, in arhitectura, in constructiile impunatoare, menite sa dureze peste generatii, permanentizand stiluri si moduri de gandire plastica, precum si amintirea unor vremuri de glorie sau a unor oameni ilustri. Palate voievodale, curti domnesti, ctitorii de biserici domnesti ori catedrale, conace medievale, proprietati private sau cladiri administrative, arhitectura se inscrie ca o sinteza a artei monumentale din care aveau sa descinda, o data cu diversificarea conceptiilor si a tehnicilor de abordare, in vederea decorarii acestor cladiri. Statuia, relieful, fresca, mozaicul, tapiseria etc. sunt in legatura directa cu disciplina – mama, arhitectura. Chiar si in secolul XX, pornit sa demistifice artele plastice, ca de altfel si alte valori traditionale, s-a pastrat in cele mai indraznete incercari de democratizare a lucrarilor de for public, o vizibila preocupare de integrare a acestora in arhitectura urbana contemporana, sesizabila pana si in amenajarea horticola a parcurilor, sugerandu-se prin fiecare opera expusa o semnificatie, un sens, o aluzie.

In istoria poporului roman, arta monumentala a urmat un drum conform cu logica evolutiei social-economice precum si a nivelului de cultura a conducatorilor vremii – de la constructiile timide, dar de bun gust, ale bisericilor medievale din lemn sau caramida, frumos impodobite, cu varii forme de pictura murala imprumutate din lumea Mediteranei, in special in Tara Romaneasca, pana la resedintele domnesti ori palate ale administratiei sau private. Exemplul fiind cladirile primariilor, prefecturilor, judecatoriilor dar si private: Palatul Jan Mihail (actualul Muzeu de Arta) din Craiova, Palatul Gogu Vorvoreanu (Palatul Mitropolitan) tot din Craiova, etc. Interesant exemplu este perioada domniei lui Stefan cel Mare, in Moldova, cand observam ca nu factorul economic a fost cel care a influentat construirea a numeroase biserici de o exceptionala valoare artistica. Pe fondul dramatic al evenimentelor politice si militare, viata cultural artistica a tarilor din spatiul balcanic intrase in eclipsa. Vechile vetre de spiritualitate bizantina se destramasera, multi carturari si artisti luand calea pribegiei. De aceea impresionanta apare in acest context remarcabila inflorire cultural - artistica in Moldova lui Stefan cel Mare, inflorire ale carei realizari se insotesc in mod exemplar cu sacrificiile si luptele grele pentru apararea tarii impotriva numerosilor agresori.

In lucrarea Pictura murala din Oltenia ne vom referi in mod special de partea de sud-vest a Romaniei, mai bine zis de zona Oltenia, tinut ce se intinde de la Portile Severinului pana la valea raului Olt, strajuita in partea de nord de lantul muntos al Carpatilor Meridionali, iar la sud de fluviul Dunarea.

Cunoscuta sub numele de Oltenia, dar mai ales datorita oamenilor sai, oltenii, zona s-a facut simtita de-a lungul anilor in tara si in lume in mai toate domeniile de activitate umana. Credem ca este suficient sa fie amintit rolul jucat de familiile Craiovestilor, Buzestilor, Stirbeilor, Bibestilor in istoria Romaniei, sau ca Mihai Viteazul si Tudor Vladimirescu s-au ridicat de pe aceste meleaguri. Despre Oltenia si oamenii locului s-a scris mult, dar nu vom insista prea mult in aceasta directie, asa ca va fi suficient sa fim de atenti cu acest lucru, evitand astfel indepartarea de la proiectul propus.

Totusi, o simpla enumerare, facuta chiar la o prima aducere aminte, ilustreaza prezenta in orice domeniu al stiintei, al artei si al culturii sau al vietii social-politice si economice, a unor personalitati de-a dreptul remarcabile. In acest context putem aminti de numele lui Nicolae Balcescu, Nicolae Titulescu, Gheorghe Titeica, Gheorghe Ionescu Sisesti, Nicolae Coculescu, doctorii Dumitru Greceanu si Dimitrie Gerota, sau Petrache Poenaru, Elena Teodorini, Aristita Romanescu, Maria Tanase, Alexandru Macedonschi, Tudor Arghezi, Teodor Aman, Eustatiu Stoenescu, Constantin Brancusi, Ion Tuculescu, Marius Bunescu, Corneliu Baba, Eugen Ionescu, Marin Sorescu, Ion Popescu Negreni, Sabin Balasa si lista poate continua. Amintim, de asemenea, frumusetea dea dreptul exceptionala, a covoarelor si in general a tesaturilor oltenesti, a ceramicii sau a altor obiecte populare si in general a folclorului, pentru a ne da seama ce a oferit aceasta bucata de pamant culturii nationale.