Grupul editorial Universul Juridic

Comportamentul organizational (in engleza organizational behavior) repre¬zinta studiul comportamentului uman in cadrul organizatiei. Este o disciplina in care sunt analizate o mai buna discernere a actelor si a comportamentului persoa¬nelor si grupurilor, interactiunile interpersonale, ca si mecanismul comportamental al organizatiei.

Comportamentul organizational capata o importanta din ce in ce mai mare in societatea actuala. Pot fi astfel, evidentiate tendinte noi in modul de lucru, cum ar fi dorinta de a integra organizatiei comportamente conforme cu etica, disparitia formelor de centralizare excesiva, influenta asupra lucrului in echipa, influenta noilor tehnologii si luarea in considerare a dorintelor mediului ocupational.

Rolul managerului devine fundamental in noile jocuri strategice ale intre¬prinderii vizand comportamentul organizational. El trebuie sa fie in masura sa indeplineasca obiectivele fixate, cu ajutorul oamenilor din echipa sa, mentinand motivarea si angajarea lor fata de organizatie si gestionand cele 4 functii importante in cadrul organizatiei: planificarea, organizarea, conducerea si contro¬lul.

Modalitatile de invatare a comportamentului organizational sunt foarte dife¬rite. Este vorba de experientele traite personal, lucrul in echipa, studiile de caz. Experimentul si reflectia personala fac deseori sa apara noi constatari in studiul asupra comportamentului organizational efectuat de profesionistii din domeniu. Un comportament organizational devine obiect de studiu mai ales daca :

• organizatia genereaza atitudini de natura sa-i afecteze realizarea obiectivelor (intarzieri in plata salariilor care duc la greve spontane, climat de munca dur sau tensionat, care conduce la stres, stil de management inadecvat care genereaza confuzie si lipsa de responsa¬bilitate etc.);

• este cauza sau efectul unor procese organizationale declansate de managementul organizatiei sau de modificari impuse organizatiei de mediul extern (reorganizari, retehnologizari, extinderea sau restrangerea activitatii etc.); membrii organizatiei atribuie o relevanta organizationala anumitor componente ale comportamentului prin efectele pe care le au asupra imaginii, functionarii sau performantelor organizatiei (informatii, gesturi, atitudini publice ale reprezentantilor organizatiei care pot genera interes, motivatie sporita, mandrie si angajare in realizarea obiectivelor organizatiei, sau, dimpotriva, neliniste, nesiguranta, orientarea catre alte locuri de munca).