40 de minute îmi trebuiau pentru a ajunge la liceu. Parcurgeam oraşul aproape în diagonală, de la un capăt la celalalt. Mă obişnuisem şi nu mi se mai părea o distanţă lungă, deşi cred că sunt în jur de 5-6 km. Locuiam pe Cuza-Vodă în penultimul bloc dinaintea satului Clocociov şi învăţam la „Radu Greceanu”.

Mi-am dat seama astăzi cât de norocos am fost să pot cunoaşte tot oraşul… Dacă aş fi locuit în centru aş fi fost mult mai sărac.

Este ultimul cartier construit în oraş şi finalizat imediat după revoluţie. Dacă n-ar fi fost mama atât de bătăioasa am fi locuit în continuare la ţară…

Mi-am premeditat această revedere. Am venit de câteva ori pe an în Slatina, dar niciodată nu am avut timp să mă reîntâlnesc cu orașul ca astăzi.

Așadar, să pornim. E ora 21.50.

Merg pe Cuza-Vodă, spre centru. Constat că s-a investit şi cartierul este curat, cu parcări ultima modă, ca în Bucureşti. Fiecare scară are în faţă o arcadă de lemn frumos lucrată. Pomii au crescut şi au coroane bogate – atunci erau proaspăt plantați. Dau de o stație de autobuz… hmmm – nu exista așa ceva pe strada asta. Văd o pancartă cu un mesaj Slatina, dragostea mea – reîntâlnită apoi în tot orașul în stațiile de autobuz şi de taxiuri. Știu ce titlu va purta editorialul… Magazinul ALEXE (intersecția Cuza-Vodă cu Ecaterina Teodoroiu) a rezistat şi s-a dezvoltat. Este unul dintre primii buticari care s-au apucat de treabă în 1990 – investiția de aici a fost făcută prin '93-'94 cred…

Strada Ecaterina Teodoroiu nu arată chiar bine – înțeleg că e în reabilitare. Trotuarele însă, în aproape tot orașul arată excelent. Trec de liceul Metalurgic (e pe un intrând – s-o mai numi așa???!!!) şi ajung la Școala nr. 3. Este o școală veche – am amintiri în această zonă. De aici am plecat în singura tabără în care am fost. Mă bucur să văd că biserica începută prin 1988 şi lipită de școala a reușit să fie terminată după 20 şi ceva de ani… Am înţeles că deja se țin slujbe.

Ajung la Casa Tineretului – tineri la terase şi atmosferă frumoasă. Librăria „Eugen Ionescu” care funcționează aici de prin '94-'95 încă rezistă. Mă bucur! Îmi aduc aminte de câteva cumpărături. Ajung la intersecția cu bd. principal „A.I. Cuza” şi înaintez spre magazinul OLTUL. Prima dezamăgire – magazinul FABRA nu mai există – o bancă îşi are sediul aici acum…

Intru deja în zona ultracentrală. Trec de BAR DE ZI şi ajung la fostul cinema „23 August”, redenumit după revoluție „Alutus”. Sunt impresionat!!! Locația, părăsită ani de zile, a fost transformată într-un spațiu luxos şi, alături de 2-3 săli de cinema, înțeleg că ar avea şi sală de teatru. Frumos!

Blocurile reabilitate termic, în multe orașe de provincie, transmit un efect vizual pozitiv. Şi-au pierdut din aerul comunist şi sunt acum frumos vopsite. În Slatina s-a început cu cele de 10 etaje – sunt în jur de 25 în total…

Zona de flori e bogată – încă se pot cumpăra flori la ora asta!!! În clădirea CEC-ului de la Poştă văd o firmă de pariuri sportive. Din nou amintiri – prima floare oferită în clasa a IX-a. Între Poştă şi OLTUL e zona pietonală, pentru câteva zile – o mică sărbătoare. Ajung la magazinul VACANÞA – s-a desființat şi el – tot o bancă e şi aici…

La OLTUL e sărbătoare – se cântă pe o scenă amenajată, se stă la terase… Mă simt bine între oameni care se simt bine. Ascult şi eu câteva minute…

Esplanada dintre OLTUL şi Casa de cultură a sindicatelor e superbă. Amenajată de 2-3 ani a devenit locul principal de promenadă al orașului. Fântână arteziană, băncuţe... – e superb, inclusiv noaptea. Se vede râul Olt, Grădiştea, orașul de jos… Cobor spre orașul vechi. Parcul e ceva de vis – s-au investit bani serioși aici. Parcul mic de lângă Banca Naţională e şi el reconstruit. Din nou amintiri…

Intru în centrul vechi. Prea multe asemănări cu Bucureştiul… clădirile sunt părăsite aproape toate – cred că nici nu mai sunt sigure. Arată exact ca în centrul vechi din Bucureşti. Acum 15 ani era activitate în zonă. Strada LIPSCANI duce spre Judecătorie şi Primărie – ce pizza bună mâncam la ADA KALECH prin '93-'94... E închisă. Patiseria la fel. Era şi o cofetărie – când coboram de la Şcoala nr. 2 spre catedrală îmi cumpăram mereu de aici fursecuri. Asta era însă înainte de Revoluţie…

Cobor spre piaţă. Croitoria TRAIAN PÃUN încă funcţionează – oare cum o mai arăta nea' Traian? Ajung la catedrală – mă apropii de liceu. De aici luam autobuzul spre ţară – erau 5 km – făceam drumul şi pe jos câteodată. Ajung la liceu – FONDAT ÎN 1884 – nu mai ţineam minte că e atât de vechi… câte amintiri… cine o mai fi director? Merg spre clădirea VINALCOOL – pe aici părăseam incinta liceului când absentam…

Mă întorc şi urc spre spital. LACTO VEGETARIAN încă funcţionează!!! Mai sus puţin, încă o surpriză – CONTI e în acelaşi loc – biliard şi jocuri mecanice… Magazinul EMA – mi-am cumpărat o cămaşă frumoasă de lână de aici – tare mândru am fost de ea. Acum s-a metamorfozat în catering… Pasajul subteran – închis bineînţeles – cine o fi avut acum 20 şi ceva de ani ideea „strălucită” să facă un pasaj aici? Biserica de lângă hotel Parc – am stat la slujba de Paşte într-un an aici. Hotelul PARC avea o sală de BINGO după Revoluţie când România era în era asta…

Parcul de la spital – amenajat şi el – aici veneam rar. Hopa!!! Oraşul ăsta are parcare supraterană cu 3 etaje – cred că s-au aruncat banii pe fereastră…

ACR-ul văd că e în acelaşi loc. Merg spre ZAHANA. La Policlinică s-au făcut ceva modificări – există parcare şi a apărut şi concurenţa – policlinica privată. Merg pe str. Primăverii spre Poliţie. Vreau să revăd Şcoala nr. 8 unde am învăţat – se numeşte Şcoala cu cl. I-VIII - „Eugen Ionescu” acum. Nu mă abţin să arunc o privire în curte – asfaltul arată bine – terenul de fotbal e îngrădit cu plasă. Banca Agricolă de vizavi s-a mutat de mult jos în oraş. Ies printre blocuri în faţă la Poliţie şi reintru pe bd. „A.I. Cuza” spre gară. Zona de la Casa Tineretului până la gară e una dintre primele reabilitate şi reconstruite – zona de pe mijloc arată foarte bine – aproape de gară funcţionează chiar o moară pe apă (artistică). Doi îndrăgostiţi se îmbrăţişează vizavi...

Revăd gara – trenul spre Bucureşti plecă întotdeauna de la linia 2, la 05.20. Fac un tur – trebuie renovată. Mă urc în taxi şi mai fac un drum pe dealul de pe Grădişte – privire panoramică atât spre râul Olt, cât şi spre oraş. Strategic primăria a construit aici CASA CÃSÃTORIILOR. Nu putea exista o locaţie mai frumoasă!

Trag o fugă până la ştrand. Când trec pe lângă Podul Olt văd scris pe un stâlp – început în 1888 - terminat în 1891. Sunt stâlpii originari – podul a fost reconstruit ulterior. Mă întorc spre stadionul pe care se jucau meciuri cu casa închisă pe vremea FC OLT. Avem 2 echipe în divizia B – îmi spune Mihai (taximetristul). Fotbalistul Raţ a construit lângă stadion un hotel destul de luxos...

Mă întorc acasă cu taxiul… E aproape ora 01.00 şi retrăiesc scriind senzaţiile din ultimele ore.

Slatina,

21 august 2011

Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea este fondatorul Grupului editorial UNIVERSUL JURIDIC - PRO UNIVERSITARIA - EDITURA NEVERLAND, acum şi al ujmag.ro.

A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, în anul 2001.

Începând cu anul 1997 (anul I de studii) a fost agent de distribuţie al mai multor edituri, după care, în anul 2001 (anul IV de studii), a pus bazele Editurii UNIVERSUL JURIDIC.

În prezent este Preşedintele acestor companii, fiind implicat în proiecte pe termen mediu şi lung în domeniul editorial şi cel al distribuţiei de carte pe piaţa din România.