Grupul editorial Universul Juridic

Coordonator Conf. univ. dr. Cristina Nicolescu

Facultatea de Drept, Universitatea din București

Adopția – tablouri dintr-o expoziție pluridimensionala

Un numar tematic al revistei Curierul Judiciar, dedicat adoptiei – a sunat, intr-un registru entuziast, propunerea Editorului coordonator Oana Dimitriu. Fenomenul adoptiei imi este, intr-o buna masura, familiar: la inceputurile carierei mele administrative am fost desemnata, in calitate de reprezentant al Ministerului Justitiei, in cadrul Comitetului Roman pentru Adoptii (2000-2001); am participat in numeroase comisii/grupuri de lucru pentru elaborarea si definitivarea pachetului de legi in domeniul reformei protectiei drepturilor copilului (2003-2004), devenite Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului si Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției; din interiorul „laboratorului legislativ” am contribuit la reconfigurarea solutiilor normative in materie (amplele interventii survenite asupra Legii nr. 273/2004 in anii 2012 si 2016); la nivel doctrinar, am radiografiat in mod constant institutia juridica a adoptiei.

Cu toate acestea, pentru ca nu-mi place sa ma „arunc in gol”, fara o plasa de siguranta – acrobatiile si improvizatiile stiintifice nefacand parte din „arsenalul personal” – am solicitat o perioada de reflectie, inauntrul careia am aplicat exercitiul indispensabil al interogativitatii: data fiind complexitatea acestui fenomen si multitudinea de probleme teoretice si practice pe care le ridica, un asemenea demers stiintific, eminamente limitativ, care nu ar putea contura decat o parte dintre fatetele provocatoare ale adoptiei, si-ar vadi el utilitatea? Abordarile secventiale, fragmentare nu ar prezenta, de plano, o serioasa doza de risc, oferind (doar) o imagine incompleta a intregului? Dupa o meticuloasa reflectie, am ajuns la concluzia ca acestea erau de fapt false temeri, generate, cu precadere, de structura mea analitica, concentrata pe detalii si inclinata, obsesiv, catre abordari exhaustive.

Odata depasite aceste rezerve, am purces la selectarea minutioasa a temelor, obiectivul urmarit fiind acela de a extrage problemele spinoase (si pe alocuri controversate) subsumate acestei materii extrem de sensibile, cu reverberatii pe multiple planuri. Din pacate, instabilitatea legislativa nu a ocolit nici acest domeniu (in special aspectele privind procedura adopției), percepția globala creata fiind aceea a unei reglementari stufoase și complicate. Prin aceste consideratii teoretice, cu accente de pragmatism, ne-am propus sa fixam unele repere esentiale in hațișul normativ descurajant (pe alocuri, lipsit de claritate și coerența), menite sa orienteze atat solutiile jurisprudentiale, cat si viitoarele interventii legislative in materie.

Care este publicul-ținta pe care il invitam sa admire aceasta „expozitie” pluridimensionala, careia inzestrați „pictori” i-au oferit consistenta, culoare si un strop de magie? Teoreticieni si practicieni deopotriva (juristi, psihologi, sociologi etc.), parinti firesti ai copiilor adoptabili și, nu in ultimul rand, cupluri/persoane singure care au un proiect de adopție bine conturat, caruia ii direcționeaza nu doar resurse financiare, ci, mai presus de toate, sentimente intense și așteptari chinuitoare. Pentru orientarea facila a „privitorului” de-a lungul acestei „expozitii”, oferim, in cele ce urmeaza, un ghidaj minimal.

Este indeobste cunoscut ca incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, familia si dreptul sau au devenit un veritabil „laborator” al interacțiunilor intre normele naționale și cele internaționale. Institutia adoptiei nu se putea sustrage acestei tendinte, ea fiind supusa in mod constant unor modelari, transformari, provocari si datorita curentului indus de sursele externe, in special jurisprudența evolutiva a Curții Europene a Drepturilor Omului, care forțeaza statele-parți sa (re)construiasca propriul drept pe baza unor standarde comune. Jurisprudența Curții de la Strasbourg in materia adopției beneficiaza de o subtila si profunda radiografie realizata de doamna lect. univ. dr. Daniela-Anca Deteșeanu, autoarea avand curajul de a „ataca” si o problematica extrem de sensibila, care inflameaza spațiul public (nu doar cel autohton) ori de cate ori este evocata (fie și tangențial ori subliminal): situația persoanelor cu orientare homosexuala care doresc sa adopte, in mod individual sau in cuplu.

Mentinandu-ne in acelasi areal jurisprudential, trebuie punctat faptul ca, din perspectiva Curtii Europene a Drepturilor Omului, descoperirea adevarului biologic, precum si disiparea tuturor incertitudinilor in privința identitatii personale constituie interese vitale, protejate de art. 8 din Convenție pe terenul vietii private; astfel, printr-o interpretare dinamica si evolutiva, s-a decantat un veritabil drept la cunoașterea propriilor origini sau la cunoașterea identitații biologice, avand fundamentul in interpretarea extensiva a noțiunii de viața privata. In articolul elaborat de doamna asist. univ. dr. Stela Stoicescu, dispozitiile interne vizand regimul juridic general al informațiilor privind adopția (atat cele de nivel primar – art. 75-83 din Legea nr. 273/2004, republicata, cat si prevederile infralegale) sunt „forate” in adancurile lor, pentru descifrarea semnificațiilor absconse, interpretarile propuse avand, pe alocuri, un caracter novator. Examinarea minutioasa a cadrului intern aplicabil are drept referențial jurisprudenta relevanta CEDO, autoarea avansand si pertinente solutii de lege ferenda, in vederea respectarii depline a standardului conventional.

Indubitabil, la nivelul autoritatilor administrative/instanțelor naționale, adopția se vadește a fi o materie dificil de gestionat, mai ales din perspectiva incarcaturii emoționale a tuturor actorilor implicați, precum și a consecințelor de ordin juridic, psihologic, social etc. Hotararile pronunțate/deciziile luate „apasa” conștiința practicianului, pentru ca, inevitabil, ele marcheaza destine și le proiecteaza uneori pe o orbita necunoscuta. Din paleta generoasa a problemelor cu care se confrunta in mod constant autoritatile administrative si instanțele, am extras doua chestiuni semnificative: refuzul parinților firești de a consimți la adopție, respectiv tipologia desfacerii adopției și dificultațile pe care aceasta operațiune le ridica.

Intr-un registru sensibil, doamna conf. univ. dr. Lucia Irinescu examineaza resorturile psihologice ale deciziei parinților firești de a-și abandona propriul copil, deschizand astfel „porțile” adopției, concluzia fiind in sensul ca nu intotdeauna renunțarea la copil este o dovadă a lipsei de iubire, hotararea putand fi dictata de varii imprejurari. In situația in care parinții biologici refuza sa consimta la adopție, instanțele sunt chemate sa aprecieze, cu maxima prudența și vigilența, circumstanțele concrete care au determinat un asemenea refuz. In cuprinsul articolului sunt indicate o serie de hotarari judecatorești relevante, din care pot fi extrase prețioase repere vizand criteriile utilizate in practica judiciara pentru evaluarea refuzului parinților firești, precum si coordonatele/imprejurarile in care se poate face aplicarea teoriei abuzului de drept.

Radiografia art. 476-478 C.civ., care configureaza instituția desfacerii adopției, este realizata de doamna conf. univ. dr. Oana Ghița, care, in urma examinarii jurisprudenței, nu tocmai generoase in aceasta materie, avanseaza o concluzie pertinenta, in sensul ca judecatorului ii revine o sarcina extinsa si dificila in interpretarea acestor dispoziții. O posibila explicație: tehnica legislativa utilizata pentru construcția acestor norme juridice este, pe alocuri, criticabila. Sunt dezvoltate si rafinate argumentele exprimate in doctrina care legitimeaza soluția novatoare din sistemul nostru de drept, instituita prin art. 477 C.civ., și anume „inzestrarea” adoptatorului/familiei adoptatoare cu dreptul de a solicita desfacerea adopției in cazul savarșirii unor fapte grave de catre adoptat.

Caracterul pluridimensional al „expoziției” pe care v-o propunem este asigurat (si) de suita „tablourilor” prezentate in cele ce urmeaza.

 Asemenea multor institutii/concepte subsumate dreptului familiei, adoptia – ca realitate sociala si institutie juridica – transcende granițele dreptului privat, reverberand in diverse planuri, inclusiv pe terenul dreptului penal. In cuprinsul materialului elaborat de doamna conf. univ. dr. Andra-Roxana Trandafir si domnul judecator dr. George-Alexandru Lazar, printre alte chestiuni abordate, este examinat si ințelesul noțiunii de ruda in linie directa, frate sau sora din cuprinsul art. 377 C.pen. care reglementeaza infracțiunea de incest. Intr-o expunere logica, sintetica si riguroasa, facand apel la metoda de interpretare sistematica si pornind de la obiectul juridic al infracțiunii de incest, autorii concluzioneaza in sensul ca persoanele adoptate nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de incest. Desigur, acestea pot fi in continuare subiecți activi ai infracțiunii, insa in raport cu rudele lor de sange, iar nu cu rudele devenite astfel prin adopție. Aceasta din urma interpretare este in consonanta cu punctul de vedere exprimat de catre instantele judecatoresti, potrivit caruia, chiar daca, ulterior comiterii raportului sexual consimțit intre rudele in linie directa sau intre frați și surori, unul dintre subiecți este adoptat, sunt intrunite in continuare cerințele cerute de textul incriminator subiectului activ al infracțiunii de incest.

O perspectiva psihologica acurata asupra fenomenului adoptiei, la nivelul tuturor actorilor implicati, ne este oferita de doamna prof. univ. dr. Ana Muntean si doamna lect. univ. dr. Rebeca Popescu, in cadrul unui studiu valoros, incitant si extrem de util (cu eleganța si generozitate, doamnele profesor mi-au facut propunerea surprinzatoare si onoranta de a accepta calitatea de co-autor al acestui articol; pentru a-i da Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie sa punctez faptul ca modesta mea contributie se circumscrie, cu precadere, aspectelor juridice/legislative, in universul psihologic ramanand totusi un profan, in ciuda afinitaților mele cu acest domeniu). Concluziile studiului au valoarea unor recomandari/orientari adresate tuturor persoanelor implicate in procesul adopției, ele putand fi valorificate, cu ințelepciune și responsabilitate, si in laboratoarele legislative ale autoritatilor cu atributii de reglementare in materie.

In fine, dar nu in ultimul rand, materialul elaborat de doamna sef serviciu Andreea Popescu-Dinica si doamna consilier juridic Camelia Iordache (din cadrul Autoritatii Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitați, Copii și Adopții) radiografiaza etapa administrativa din cadrul procedurii adoptiei – o faza dificil de manageriat si plina de semnificatii, respectiv potrivirea dintre un copil adoptabil și o persoana/familie adoptatoare. Din punct de vedere al complexitații, procedura de selecție și potrivire comporta aspecte care pot influența atat durata procedurii de adopție, cat și finalizarea cu succes a acesteia. Materialul (imbibat si de accente pragmatice) ne pune la dispozitie un inventar util al evoluției legislației in materia adopției in perioada 2012-2021 (fiind prezentate succint si elementele de noutate configurate prin recenta Lege nr. 268/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției), precum si date statistice relevante privind creșterea numarului de copii adoptabili și a numarului de persoane/familii atestate in vedere adopției.

* * *

In final, invitam „cititorul-privitor” sa se lase pur și simplu condus intr-o calatorie fascinanta și provocatoare de-a lungul acestei „expozitii” pluridimensionale, purtand in minte cuvintele intelepte ale Maicii Tereza: „Vrei sa faci ceva frumos pentru Dumnezeu? Exista o persoana care are nevoie de tine. Aceasta este șansa ta”. Totodata, nutrim speranta ca fiecare dintre „tablourile” pictate cu har, migala si daruire va proiecta o lumina blanda si revelatoare asupra fenomenului adoptiei, ridicand o parte dintre valurile sub care inca se mai ascunde.