Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 3/2018

Editorial
Documentarul realizat de catre Cristian Nuica in numerele NRDO nr. 1/2018 și NRDO nr. 2/2018 a reprodus intr-o prima parte opinii divergente asupra dreptului persoanelor gay casatorite, cel puțin unul cu cetațenie europeana, la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. In a doua parte, autorul a adunat opiniile convergente ale Comisiei Europene, ale Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene și cele ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) enunțate in cauza C-673/16, Coman. Aceste trei instanțe au considerat ca autoritațile competente din statele membre ale Uniunii Europene nu pot refuza unui cetatean al lor obtinerea dreptului de ședere pentru sot/sotie pe motiv ca dreptul național nu prevede casatoria intre persoane de același sex.

Hotararea Curții de Justiție a UE in cauza C-673/16, Coman este raspunsul CJUE la cererea adresata de Curtea Constituționala Romana (CCR), chemata la randul ei sa analizeze constitutionalitatea art. 277 alin. (2) corelat cu alin. (4) din C.civ. care stabilește: „Casatoriile dintre persoane de acelasi sex incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de cetateni straini nu sunt recunoscute in Romania”. La 18 iulie 2018, judecatorii constitutionali s-au intrunit pentru punerea in acord a prevederii din Codul civil si a verdictului CJUE. Prin Decizia nr. 531/2018, CCR a stabilit: „…dispozițiile art. 277 alin. (2) și (4) din C.civ. sunt constituționale in masura in care permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului roman, in condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetateni ai statelor terțe – din casatoriile dintre persoane de acelasi sex, incheiate sau contractate intr-un stat membru al Uniunii Europene”.

Decizia CCR a fost primita cu declaratii entuziaste. A fost numita „decizie istorica” si pentru ca in argumentatia ei, Curtea a recunoscut ca viata unui cuplu format din persoane de acelasi sex intra in sfera notiunilor „viata privata” si „viata de familie”, pavand astfel drumul spre adoptarea parteneriatului civil a membrilor gay.

Sa revenim insa la aceasta poziție prea ușor aplaudata a judecatorilor constituționali. Conform Deciziei nr. 531/2018, prevederea Codului civil care nu recunoaste statutul de sot/sotie pentru doua persoane gay care au intemeiat o casatorie in afara granitelor va fi interpretata ca acceptand una din consecintele recunoasterii casatoriei: acordarea dreptului de ședere a cuplului pe teritoriul statului roman. Se ridica insa intrebarea care poate fi rațiunea acceptarii dreptului de ședere a cuplului, de vreme ce pentru autoritațile romane, persoanele gay nu sunt casatorite? Parlamentul ar avea competența suverana sa voteze o lege care prevede acordarea dreptului la ședere in Romania unui strain care este casatorit (intr-un alt stat) cu un cetațean roman de același sex. Insa CCR nu este Parlamentul Romaniei. El nu poate „stabili” reguli decat prin consecințele deciziei sale privitoare la constituționalitatea unui articol de lege.

Situația pe care au avut-o de rezolvat judecatorii constituționali era una de tip sau/sau: ori cuplul este casatorit (in ochii autoritaților romane) și atunci soțul/soția are drept la ședere, ori nu este casatorit, deci soțul/soția nu are drept de ședere. Aceasta, intrucat (in context) nu exista niciun alt temei al acordarii pentru sotul/sotia din casatoria gay a dreptului de sedere pe teritoriul Romaniei decat faptul ca are sotie/sot cetatean roman.

Judecatorii constituționali par sa fi dorit „salvarea” legiuitorului de obligatia de a amenda Codul civil prin recunoașterea casatoriilor dintre persoane de acelasi sex incheiate sau contractate in strainatate. Prin soluția adoptata, CCR a eliminat pana una-alta „povara” statului roman de a acorda alte drepturi (in afara celui la sedere) derivate din statutul de sot/sotie al persoanelor gay. „Soluția” creeaza obstacole, tergiverseaza recunoasterea drepturilor sotilor gay in integralitatea lor, dar nu poate opri evolutia spre exercitarea drepturilor care rezulta din casatorie, in ansamblul lor. Invocand neconstitutionalitatea art. 27 alin. (2) intrucat, și in interpretarea sa actuala, acesta este discriminatorie, cuplurile gay vor obliga CCR sa tot ceara opinii de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pe noi spete. Iar CJUE va sustine cel mai probabil interdicția tratarii discriminatorii a sotilor gay in raport cu soții heterosexuali pe motivul orientarii sexuale.

In concluzie, Decizia Curții Constituționale Romane nr. 531/2018 nu este doar inadecvata, ci și contradictorie, in sensul propriu al termenului. Interesant ca decizia din 2018 urmeaza perfect tipul de judecata al judecatorilor CCR din anul 1995, cand 57 de parlamentari au contestat constituționalitatea art. 9 alin. (1) al noii Legi a invațamantului, cu urmatorul continut: „Planurile invațamantului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplina școlara. In invațamantul primar religia este disciplina obligatorie (subl.n.), in invațamantul gimnazial este opționala, iar in invațamantul liceal și profesional este facultativa. Elevul, cu acordul parintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea”.

Obiecția de neconstituționalitate privea numai cea de-a doua teza, reprodusa mai sus in italic. Iata care a fost raționamentul CCR exprimat in Decizia nr. 72/1995: „Introducerea in invațamantul primar a religiei, ca `disciplina obligatorie`, nu inseamna obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul parintelui sau al tutorelui de a asigura educația copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta ca `obligativitatea` privește includerea religiei ca disciplina in planurile de invațamant, religia și confesiunea ramanand sa fie alese sau nu. Prevederile art. 9 alin. (1) din Legea invațamantului sunt deci constituționale, sub rezerva respectarii dispozițiilor art. 29 alin. (1) și alin. (6) din Constituție”.

Reformulez rationamentul CCR: introducerea in invațamantul primar a religiei ca disciplina obligatorie nu inseamna obligativitatea religiei pentru elevi! Argumentul ca referirea la obligativitate ar privi includerea religiei ca disciplina in planurile de invațamant este un sofism. Daca argumentul ar fi fost luat in serios, atunci nu ar mai fi fost nevoie sa se distinga intre statutul disciplinei la scoala primara si statutul ei la celelalte nivele de scolarizare. Judecatorii constitutionali au asumat cu nonșalanța sa semneze un enunt contradictoriu.

Legea invațamantului avea pentru coalitia majoritara de atunci o miza importanta: reducerea unor drepturi educationale ale minoritatilor nationale. Acestea afectau cu adevarat numai minoritatea maghiara, motiv pentru care, intre cei 53 de deputati care contestasera la CCR legea, se aflau, in afara tuturor reprezentantilor maghiari, cativa liberali, cațiva social-democrati (din partidul lui Sergiu Cunescu de atunci) si dintre minoritari, prin exceptie, Varujan Vosganian. Coalitia numita „patrulaterul rosu” (intrucat partidele surori PDSR-PUNR-PRM-PSM erau formate din aparatcici ai fostului regim comunist) transformasera legea invațamantului intr-o piesa cheie a campaniei lor nationaliste. In acea prima curte constitutionala formata majoritar din oameni apropiati ai lui Ion Iliescu (sau grupului sau), judecatorii au supus frecvent deciziile lor considerentelor politice.

Astazi, dupa 23 de ani, lupta ca logica e aceeași. O astfel de consecvența de atitudine și gandire, vreme de 23 de ani, definește o cultura instituționala problematica.

Vot:
Numele tau:
Email:
Titlu:
Parerea ta:

Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 3/2018

Te-ar mai putea interesa

Caiete de drept penal nr. 4/2023

Legal Magazin nr. 40 – ediție GDPR

Journal of Eastern European Criminal Law No.

Revista romana de dreptul proprietații intel

Phoenix. Revista de Insolvența nr. 87

Revista Dreptul nr. 4/2024

Revista Consultant Fiscal nr. 4/2023

Revista de drept public nr. 1/2024

Buletinul Curtilor de Apel nr. 2/2024

Revista Romana de Drept Privat nr. 4/2023

Grupul editorial Universul Juridic

Drept privat

Drept public

Drept international

Alte ramuri de drept

Varia

Economie

Contabilitate

Dezvoltare personala

Diverse

Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 3/2018

Mesajul a fost trimis!

Te-ar mai putea interesa