Grupul editorial Universul Juridic

   Cat de multa voința mai este in voința juridica?

    Drd. Eduard-Alexandru Florea

   Facultatea de Drept, Universitatea din București

   Avocat, Baroul București

   In felul in care este introdusa, intrebarea pare chinuitoare, poate chiar in afara restrangerilor intenționate și autoimpuse ale științei dreptului și, in definitiv, mult mai facil a fi ignorata, considerata derizorie, un imprudent inceput al unui atentat, atat intern cat și extern, indreptat impotriva unei fortarețe milenare, impenetrabile și atotguvernatoare.

   Intr-adevar, voința umana, cea care prin simplificare da naștere voinței juridice, este un concept care fundamenteaza majoritatea ramurilor de drept, fie ca aparțin dreptului public (ca voința a societații), fie ca aparțin dreptului privat (ca voința a individului), dar care pleaca, in toate cazurile, de la ideea colectiva asupra capacitații individului de a decide, de a se auto-guverna intr-un mod (cat mai) liber și conștient.

   Dar cat de liber și de conștient mai este omul modern? Cat timp, cat și resurse (mai) are acest homo digitalis care a inspirat titlu acestui numar tematic sa decida asupra unui volum imens și variat in intensitate de relații sociale pentru care trebuie sa iși exprime voința? Ne aflam cel puțin in situația de a ne intreba daca oare știe acest homo digitalis, care prospera intr-un habitat cu ecrane și afișaje omniprezente și conectate permanent, pentru care instantaneul a devenit o constanta, nu un deziderat, cat și, mai ales, cum și cu ce consecințe, iși exercita voința intr-un sens juridic? Sau cerem prea mult de la un organism inca in curs de adaptare la o realitate pentru care constatam (din ce in ce mai des) ca este nepregatit dintr-o sumedenie de puncte de vedere?

  Desigur, tema nu poate fi epuizata eo ipso, cu atat mai mult intr-un cadru atat de restrans și deopotriva specializat, fara a transforma analizele specifice dreptului și juriștilor in adevarate contribuții medicale de psihologie și neurologie, depașind astfel limitele inerente ale propriilor competențe. Cu toate acestea, impreuna cu colectivul de autori, plecand de la contribuțiile medicale in materie de decizie și alegere, ignorate de principalele sisteme de drept, impletite cu deja existentele critici aduse de doctrina juridica, precum și cu realitațile economiei și vieții curente, am incercat sa tragem un semnal de alarma, sa identificam și sa scoatem la lumina incongruența intre realitațile sociale și mecanismele juridice tradiționale, prizoniere in fortareața milenara a conceptului de voința juridica, totul cu scopul de a reclama ca homo digitalis are nevoie de ajutor in procesul sau de adaptare, de protecție in fața propriei ignoranțe cu privire la aceasta adaptare și de mecanisme juridice pe care sa cladeasca acest viitor spre care aspira.

  In acest sens, cercetarile care alcatuiesc acest numar sunt multidisciplinare, depașind sfera restransa a interpretarii textului de lege, atat din nevoia de a ințelege insuficiența mecanismelor juridice existente, cat și din dorința de a avansa și de a imbunatați aceste mecanisme, demers pe care il consideram imposibil in lipsa utilizarii progreselor științifice ale celorlalte ramuri de cercetare.

   Plecand cu gandul spre viitor, nu puteam incepe decat in trecut, motiv pentru care mi-am asumat personal sa realizez o analiza, care nu putea fi decat, in acest context, urmata de o critica, a conceptului de voința juridica atribuit de principalele teorii contractuale care guverneaza sistemele de drept moderne, circumscrise atat spațiului continental, cat și spațiului common law, in speranța de a putea porni spre un nou edificiu, construit pe fundația celui vechi. Și cum am reușit sa gasesc fundația la care am sperat, am dorit sa deschid o dezbatere despre schimbare, despre sincretizarea actualelor teorii contractuale, in vederea atingerii scopurilor deja declarate. Astfel, contribuția mea este, cel puțin in aparența, cea cu cel mai ridicat grad de abstractizare și teoretizare, propunerea mea cu privire la „Eficiența voliționala ca fundament al unei noi teorii contractuale”, ba chiar și propunerile de eficientizare voliționala prin intermediul smart contracts și al inteligenței artificiale, avand mai degraba rolul unui white paper care sa permita cititorului sa analizeze și sa interpreteze celelalte contribuții ale numarului intr-o cheie unica.

   Analizand in aceasta cheie dreptul privat roman, drd. Mircea Dub, Procuror in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Bolintin Vale, analizeaza soluția de principiu Codului civil, anume clauzele neuzuale, identificand vulnerabilitațile acestei soluții generale, care rezulta din „interesul legiuitorului pentru poziționarea centrala a individului, propunandu-și asigurarea unei participari asumate a parții contractante aflata pe o poziție defavorizata”, pentru a aprecia gradul de eficiența pe care il ofera acestea in protejarea individului la momentul incheierii contractului.

   Mergand mai departe in ceea ce privește complexitatea relațiilor contractuale, drd. Iulian-Nicolae Raducuța, Judecator in cadrul Judecatoriei Sectorului 1 București, analizeaza principiul dublului consimțamant in materia contractului-cadru, spre a identifica consecințele exprimarii consimțamantului parților atat la incheierea contractului-cadru, cat și ulterior la incheierea contractelor de aplicație, fiind „necesar a se stabili care este gradul de influența reciproca intre acestea, precum și ale unor eventuale contracte prin care parțile convin asupra unor servicii accesorii necesare pentru derularea raporturilor contractuale, prin raportare la efectele juridice principale generate de existența unui grup de contracte”.

   Ieșind din cadrul teoriei generale a obligațiilor și avansand spre cel al contractelor speciale, Cristina-Maria-Roxana Tudor, Avocat in cadrul Baroului București, analizeaza existența și consecințele consimțamantului, ca element esențial al contractului de vanzare bunuri imobile, analiza ce trateaza principalele probleme ale pieței imobiliare naționale, de interes atat pentru cumparatorii profesioniști, cat mai ales pentru cei neprofesioniști, intrucat, așa cum observa autoarea, „amploarea operațiunii la care acesta este parte, cumparatorul trebuie sa depuna anumite diligențe considerate corespunzatoare, in raport cu specificul operațiunii, pregatirea profesionala, varsta și nivelul de educație”.

   Pe fondul dezechilibrelor și a volatitații pieței energiei, nu putea scapa acestui numar analiza contractelor de furnizare a energiei electrice incheiate cu clienții finali, efectuata de Iulian-Ionuț Creanga, Avocat in cadrul Baroului București, analiza ce trateaza cu precadere existența și eficiența soluțiilor statale de protecție a clientului final. Astfel cum observa autorul, „faptul ca un client final este obligat sa incheie contractul de furnizare pentru a-și putea desfașura viața in societate este o dovada clara a faptului ca, in ceea ce privește valabilitatea consimțamantului, problema alterarii consimțamantului capata noi valențe in secolul XXI”.

   Drd. Elena-Iuliana Gheorghe, Judecator in cadrul Judecatoriei Sectorului 6 București, analizeaza (in)egalitatea in contractul de expediție, plecand de la consimțamantul comitentului, trecand prin principalele cauze ale inegalitații generate de momentul exprimarii acestuia și culminand cu identificarea principalelor ajustari esențiale pentru asigurarea echilibrului contractual. Observația ca „atitudinea ingaduitoare pe care legiuitorul o are fața de expeditor lasa loc unor dezechilibre care defecteaza principiul egalitații juridice a parților contractului de expediție” da naștere unor intrebari multiple și unei nevoi acute, resimțite in piața de profil, de reechilibrare.

   Urmarind firul cronologic al legiferarii, ultima contribuție, semnata de drd. Andreea Enescu, Head of Legal & Compliance in cadrul Tazz, analizeaza domenialitatea acordului de voința in piețele digitale, prin raportare la nivelul european, la principalele inițiative de reglementare, dar și la implicațiile și direcțiile de viitor care ar trebui avute in vedere de legiuitorul european. Astfel cum observa autoarea, „implicațiile din perspectiva domenialitații acestuia și modul in care legiuitorul european raspunde arata o noua direcție, care poate contribui la modelarea sectorului digital”.

   Ca o scurta incheiere, una menita sa impinga cititorul spre corpul contribuțiilor, revin la a spune ca tema nu poate fi epuizata, motiv pentru care acesta nu putea fi nici macar scopul declarat al prezentului numar tematic. Pe acest fond, a fost necesar sa ne mulțumim cu incercarea de a trage o serie de semnale de alarma aparent disparate, dar care se circumscriu unei crize comune, a carei limite externe generoase incearca sa le arate, in speranța de a stimula dezbaterile ce se poarta in alte spații și in spațiul dreptului romanesc.

   Din dorința de a oferi și o perspectiva asupra viitorului, consideram ca rezultatul final al acestui atentat asupra edificiului voinței juridice ar trebui sa fie reprezentat de o teorie contractuala adaptata omului modern, contractual, teorie care nu poate fi decat una care ține cont de complexitatea și de pluridisciplinaritatea analizei și reglementarii vieții acestuia in societate.

   In final, doresc sa le mulțumesc și pe aceasta cale contributorilor acestui numar tematic, prin a caror seriozitate si implicare in acest proiect a oferit oportunitatea cititorului de a-și deschide perspectiva asupra contractelor spre dimensiuni care, deși par in afara dreptului, ii marcheaza atat existența, cat mai ales destinul.