Grupul editorial Universul Juridic

   Aparent, teoria drepturilor și datoriilor civile s-ar bucura de cea mai mare longevitate in contextul instituțiilor Codului civil. In realitate, dreptul formal sub care se ascund schimbarile dreptului viu reflecta permanența inșelatoare a evoluției dreptului obligațiilor, adaptat marilor curente sociale. Particularitatea de a reglementa situații extrem de variate și de a se ridica de la fapte concrete la noțiuni generale este reflectata in tendința de uniformizare a acestui palier al dreptului civil in țarile civilizate, reflectata inclusiv in Codul civil roman din 2011. Un numar dedicat dinamicii drepturilor și datoriilor patrimoniale civile, al Revistei Romane de Drept Privat, a fost inspirat de desfașurarea Conferinței Naționale „Dinamica drepturilor și obligațiilor civile”, o tema din aria de preocupari a domnului profesor Liviu Pop , caruia i-a fost decernat titlul de Doctor „Honoris Causa” al Facultații de Drept a Universitații din Craiova, cu aceasta ocazie. Temele dezbatute aduc in lumina probleme de actualitate, controversate, pe multiple planuri și care confirma afirmația lui H. Capitant potrivit careia „obligațiile alcatuiesc temeiul vieții juridice”.

   Prof. univ. emerit Valeriu Stoica, in articolul intitulat „Comparație intre contractul de cesiune a contractului și contractul de preluare a datoriei”, scoate in evidența aspectele echivoce, confuze sau contradictorii ale doctrinei care prezinta cesiunea contractului și preluarea datoriei. Domnul profesor demonstreaza, cu argumente clare, faptul ca și acolo unde nu ar fi loc de interpretare, pentru ca textele legale sunt, in cea mai mare parte, redactate cu acuratețe terminologica și cu rigoare logica, au fost formulate opinii diferite sau neclare. Este oferita și explicația acestor ezitari și inadvertențe doctrinare constand in noutatea reglementarii acestor doua moduri de transmitere a obligațiilor. Codul civil din 1864 nu conținea norme specifice privind cesiunea de contract și preluarea de datorie, fiind necesar un exercițiu suplimentar de hermeneutica juridica, in incercarea de a oferi o imagine mai limpede a acestor doua moduri de transmitere a obligațiilor.

   Ramanand in sfera cesiunii de contract, Lect. univ. dr. Codruța E. Guzei-Mangu și Conf. univ. dr. Florin I. Mangu se alatura opiniilor potrivit carora aceasta construcție juridica gandita in lipsa indeplinirii condiției de fond a contractului de cesiune, denominata cesiune imperfecta, nu reprezinta, in fapt, o cesiune a contractului, astfel cum legiuitorul, in cuprinsul art. 1.315-1.320 C. civ. a avut ambiția sa legifereze, care sa aiba ca efect inlocuirea cedentului cu cesionarul in toate raporturile nascute din contract. Un contract este incheiat de catre parți pentru a-și produce efectele sale globale, atat in ceea ce le privește, cat și in privința terților. Aceiași autori, intr-un alt studiu dedicat garanțiilor in dinamica obligațiilor realizata prin cesiunea de creanța, subrogația personala și novație, propun o analiza a acestora, antrenate in procesul complex al dinamicii obligațiilor. A fost abordata problema garanțiilor accesorii prin raportare la transmiterea obligațiilor prin operațiunile cesiunii de creanța și ale subrogației personale și la transformarea obligațiilor, realizata prin novație. Autorii ajung la concluzia ca dinamica obligațiilor, depașind granița referitoare la principalul rol al acesteia, cel de transmitere sau de transformare a obligațiilor, prezinta o incidența substanțiala in ceea ce privește executarea obligațiilor, scopul principal urmarit de parți, iar la indeplinirea acestuia, garanțiile au o contribuție semnificativa.

    In același areal al instituției cesiunii, ca mod de transmitere a obligațiilor a fost abordata și cesiunea dreptului litigios și consecințele procesuale ale cesiunii dreptului litigios de catre Conf. univ. dr. Florina Popa. Pornind de la premisa ca transmiterea dreptului de creanța este eficace, autoarea arata ca putem admite ca succesorului cu titlu particular i se va transmite și dreptul material la acțiune, cu toate prerogativele pe care acesta le conține. Este adevarat insa ca dinamica drepturilor și obligațiilor in sfera dreptului substanțial se dovedește a fi mai „sprintena” decat cea din dreptul procesual, judecatorul luand act de transmisiunea calitații procesuale in favoarea succesorului cu titlu particular numai daca și numai dupa ce are convingerea ca transmisiunea drepturilor și obligațiilor corelative a operat „cu adevarat”, respectiv ca cesiunea dreptului litigios este o operațiune valida și eficace.

   Trecand intr-un alt registru controversat și de actualitate, Prof. univ. dr. Ionuț-Florin Popa se intreaba daca demnitatea este un drept justițiabil și ajunge argumentat la concluzia ca dreptul la „demnitate” poate fi invocat ca drept (subiectiv) și poate beneficia de o protecție imediata in justiție. Cu toate ca discuția are o amplitudine aparte in dreptul public, autorul o restrange la dreptul privat, adica in relația juridica dintre subiecți, care sunt prezumați a avea fiecare drepturi fundamentale. Astfel, unul dintre mecanismele civiliste de aplicare orizontala a drepturilor fundamentale derivate din demnitatea umana este portalul oferit de art. 58 C. civ., care permite „importul” unor drepturi constituționale nenominalizate de Cod ca aparținand listei drepturilor personalitații.

    Nu lipsește din tabla de materii nici sfera drepturilor reale, privite din perspectiva transferului/cesiunii contractului unor investitori de catre Prof. univ. dr. Carmen Tamara Ungureanu, in articolul „Investiții straine in terenurile agricole din Romania. Ghidul UNIDROIT/IFAD”. Dupa prezentarea sumara a Ghidului ALIC, a fost analizata problematica investițiilor straine in terenurile agricole din Romania, incepand cu reglementarile naționale aplicabile și urmate de radiografia formelor și condițiilor in care investitorii straini „abordeaza” terenurile agricole din Romania. Autoarea antameaza protecția investitorilor straini, facand distincție intre mijloacele legale aflate la dispoziția investitorilor avand naționalitatea/cetațenia unui stat membru UE și a acelora din afara spațiului european. Problema transferului/cesiunii contractului unor alți investitori și aceea a restituirii terenului la finalul contractului de concesiune/inchiriere sunt abordate in ghid și sunt propuse soluții eficiente. Pentru rezolvarea disputelor dintre parțile contractante, sunt recomandate mijloacele alternative, precum negocierea, medierea, concilierea sau, in caz de nevoie, arbitrajul ori justiția statala, nepierzandu-se din vedere scopul final al oricarui demers, și anume executarea.

   In același registru al regimului juridic al terenurilor și publicitatea imobiliara, Prof. univ. dr. Flavius A. Baias și Dr. Flavius Al. Boar trateaza acțiunea in prestație tabulara și „publicizarea” carții funciare, aratand ca regimul acțiunilor in prestație tabulara ramane in continuare o piesa relevanta in angrenajul circuitului bunurilor imobile, fie și numai ca supapa necesara pentru posibilele dereglari de funcționare ale acestuia din urma. Sunt scoase in evidența cateva situații care scapa rolului activ al notarului public, in special daca imobilele vizate nu erau de la inceput inscrise in cartea funciara. Vedem cum procedeul acțiunilor in prestație tabulara poate fi valorificat eficient pentru realizarea demersurilor de inscriere in cazul titlurilor de proprietate care, la scara istorica, nu trebuiau neaparat instrumentate in forma inscrisului autentic ori care se incheiau fara intervenția notarului public. Insa mecanismul acțiunilor in prestație tabulara nu se suprapune cu valorificarea promisiunilor de vanzare pe cale silita, deoarece fundamentul procedurilor introduse in acest caz pentru pronunțarea unei hotarari care sa țina loc de contract difera total de ideea prestațiilor tabulare aduse la bun sfarșit prin intervenția instanței de judecata.

   Referindu-se la cesiunea și publicitatea ipotecii imobiliare in condițiile noului Cod civil și ale Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicitații imobiliare, Prof. univ. dr. Marian Nicolae ofera raspunsuri argumentate unor intrebari legitime: cesiunea ipotecii imobiliare este o cesiune propriu-zisa sau doar o cesiune de rang?; aceasta poate opera in favoarea oricarui creditor chirografar sau numai in favoarea unui alt creditor chirografar comun?; cesiunea ipotecii imobiliare poate opera indiferent daca ipoteca a fost constituita de debitorul principal sau de un terț garant (cauțiunea reala)?; in caz afirmativ, care sunt condițiile de validitate ale cesiunii ipotecii imobiliare?; ce efecte produce cesiunea ipotecii imobiliare fața de cedent, cesionarul ipotecar și debitorul cedat ipotecar?; care sunt și cum se realizeaza formalitațile de publicitate imobiliara in cazul cesiunii ipotecii imobiliare? Studiul publicat in RRDP nr. 1/2023 se grefeaza pe cesiunea ipotecii imobiliare pe cale accesorie, publicitatea cesiunii de creanța ipotecara și stramutarea ipotecii imobiliare prin efectul cesiunii, prin cesiunea ipotecii imobiliare pe cale separata. Evidențiind faptul ca cesiunea ipotecii imobiliare, pe cale principala, este o noutate absoluta in Codul civil și ca problemele care fac obiectul analizei sunt guvernate, deopotriva, de dispozițiile noului Cod civil și de cele ale unor legi complementare (Legea nr. 7/1996, republicata) sau speciale (Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare), inclusiv de dispoziții normative secundare cuprinse in Regulamentul de avizare, recepție și inscriere in evidențele de cadastru și carte funciara (2023), autorul ajunge la concluzii lamuritoare. Astfel, cesiunea de ipoteca propriu-zisa nu este o simpla cesiune de rang in favoarea altui creditor chirografar al debitorului cedat (constituitorul ipotecar), ci o stramutare a ipotecii in favoarea unui creditor chirografar al debitorului cedat. Este insa posibila cesiunea ipotecii atat in favoarea unui alt creditor chirografar al debitorului cedat, cat și in favoarea creditorului chirografar al altui debitor decat debitorul cedat și indiferent daca debitorul cedat (constituitorul ipotecii) este debitor principal sau terț garant (cauțiunea reala)? Cesiunea de ipoteca (ca și schimbarea rangului ipotecii) nu poate agrava situația debitorului cedat (constituitorul ipotecar). Pentru publicitate, cesiunea de ipoteca trebuie intabulata (sau inscrisa provizoriu) in cartea funciara, in baza contractului incheiat in forma autentica, iar schimbarea rangului trebuie notata in baza contractului de schimb al rangului.

   In sfera relațiilor de familie, transferul drepturilor și obligațiilor parintești este analizat de Conf. univ. dr. Oana Ghița, care, in articolul intitulat „Delegare și substituire in exercitarea drepturilor și obligațiilor parintești”, se intreaba daca și in ce modalitate capacitatea de a fi parinte poate fi transferata altor persoane. Sunt analizate ipotezele legale de delegare și substituire a exercițiului autoritații parintești și procedura prin care se transfera drepturile și indatoririle parintești catre alte persoane, fizice și juridice, fie in mod voluntar, la inițiativa parinților, fie forțat, prin intervenția instanței de tutela, ca urmare a antecedentelor comportamentale ale titularilor de drept, adica parinții, care au pus in pericol creșterea și educarea copilului. Daca delegarea se refera la imputernicirea data de catre instanța de tutela sau chiar de catre titularii-parinți altor persoane, substituirea presupune o inlocuire (a se situa in locul altuia), ceea ce se intampla in cazul familiei recompuse, cand terțul preia o parte din atribuțiile de zi cu zi ale autoritații, fara a fi imputernicit de catre persoana pe care o inlocuiește, ci ales de catre celalalt parinte.

    Referindu-se la interesul in invocarea nulitații absolute, Av. Lucian Martimof și dl. Rareș Petrescu caracterizeaza modul de operare a nulitații absolute și felul acțiunilor judiciare ce izvorasc dintr-un act nul drept o mutație de la drept subiectiv civil la excepție procesuala. Astfel, instituția nulitații ar trebui privita (și) ca un mijloc de protecție, nu numai ca o sancțiune. Operand de drept sau nu, prin acțiune in constatare ori acțiune in realizare, in interes procesual ori interes substanțial, autorii ajung la concluzia ca subiectele de drept (public și privat) trebuie sa (con)lucreze la facilitarea apararii unui singur interes (general): respectarea legii, a ordinii publice și a bunelor moravuri. Una dintre armele ce pot fi folosite impotriva celor care le nesocotesc este chiar nulitatea (absoluta). In acest sens, normele procesuale trebuie sa faciliteze aplicarea celor substanțiale, iar nicidecum sa le știrbeasca eficacitatea.

   Care ar fi publicul ținta pe care il invitam sa aprofundeze aceasta tematica, considerata a fi matematica in/exacta a dreptului, dupa cum afirma domnul profesor Valeriu Stoica? Revista se adreseaza profesioniștilor dreptului, cercetatori in domeniul juridic civil, practicienilor: judecatori, avocați, executori judecatorești și notari publici și, nu in ultimul rand, studenților și masteranzilor pasionați de dreptul civil. Ii invitam pe toți sa descopere avatarurile și frumusețea dinamicii drepturilor și datoriilor patrimoniale civile, in contextul celor unsprezece ani de practica judiciara și doctrina relevanta creata pe marginea noilor reglementari din Codul civil.