Grupul editorial Universul Juridic

Sfantul Ioan Gura de Aur a infruntat problemele epocii lui ca parinte bisericesc, ca duhovnic ce se ingrijeste cu si prin lucrarea dragostei si a cuvantului de toti oamenii lipsiti, si fara ajutor pamantesc. Sfantul Ioan Gura de Aur a fost un invatator cu putere, inspirat de harul Evangheliei. El a iubit cuvantul si predica si le-a privit si inteles ca datorii ale slujirii crestine. Preotia este pentru el o autoritate, dar ea este o autoritate a cuvantului si a sfinteniei, o autoritate harismatica. El si-a intemeiat pedagogia pe libertatea omului – ca icoana a lui Dumnezeu.

Parintele G. Florovski a observat ca Hrisostom (Gura de Aur) a inteles morala ca pe o tema a vointei, considerand miscarea vointei ca izvor al pacatului sau al virtutii1.

Preotii Bisericii fac apel la vointa si la libertatea umana si indeamna la decizie si la fapta. Asa cum obisnuia el sa spuna: „Noi trebuie sa realizam mantuirea oamenilor prin ravna, blandete si sfat”. Hristos a venit,- obisnuia el sa reaminteasca printre altele, tocmai ca sa vindece vointa omeneasca.

Dumnezeu lucreaza intotdeauna intr-un asemenea mod incat sa nu desfinteze libertatea umana. Dumnezeu lucreaza prin chemari si indemnuri, niciodata prin constrangere. El arata calea cea dreapta, cheama si invita si previne pericolele raului, dar nu constrange. Iubirea se dovedeste numai de un om liber si niciodata nu se impune cu autoritate sau prin constrangere. Sfantul Ioan a subliniat nevoia schimbarii vietii si necesitatea trezviei constiintei pentru o viata vrednica „in Hristos”. Ravna lui pentru Evanghelie determina intelegerea sa morala si duhovniceasca. Insa Hrisostom nu a fost nicidecum un optimist sentimental3. El a trait intr-o perioada in care Biserica era invadata, dintr-o data, de mari multimi de convertiti „nominal”. Sfantul Ioan a avut impresia ca vorbeste la oamnei impietriti, la oameni „morti” duhovniceste.

El a vazut lipsa de dragoste a oamenilor si a suferit ca parinte pentru faptul ca acestia se complac in nedreptate si in mari pacate, si le-a privit aproape dintr-o perspectiva apocaliptica: „Noi am stins ravna, si trupul lui Hristos (Biserica) este mort”. El a avut impresia ca vorbeste unui popor pentru care Crestinismul a fost numai o moda conventionala, o forma goala, fara duh si suflare de viata: „Printre mii nu se poate gasi mai mult de o suta care sa fie mantuiti, si chiar si de acestia ma indoiesc”.