Grupul editorial Universul Juridic

Prezenta lucrare analizeaza sistemul de detentie din perspectiva sociala si istorica, punand accent pe evolutia acestuia in spatiul romanesc. Justificarea titlului Ce este „detentia”? Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ne prezinta detentia ca fiind „pedeapsa privativa de libertate pentru o perioada data” (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane: 1998, 292). Cu toate acestea, conceptul detentiei ca forma de „pedeapsa” este unul modern. Pana in perioada de final a Evului Mediu, detentia a fost folosita rareori ca forma de pedepsire, ea fiind uzitata in principal ca forma de „preventie”. De abia in secolele XVIII-XIX putem vorbi despre „detentie” ca forma principala de „pedepsire”. Inceputul secolului XX se caracterizeaza prin aparitia si dezvoltarea masurilor de substituire a pedepsei privative de libertate, iar scopul detentiei este amplificat, pe langa cel retributiv, regasindu-l si pe cel de indreptare a comportamentului persoanelor inchise, urmarindu-se „reintegrarea sociala” a acestora. Astfel, subtitlul cartii evidentiaza elementele caracteristice ale scopului detentiei, pe parcursul diferitelor etape istorice: preventia, pedepsirea, reintegrarea sociala.

Detentia, ca forma de preventie pana la aplicarea pedepsei propriu-zise sau ca modalitate de pedepsire, am considerat ca trebuie analizata in contextul intregului ansamblu de elemente punitive, astfel ca, demersul nostru stiintific s-a focalizat pe studierea aplicarii detentiei in diferitele perioade istorice, in paralel cu celelalte forme de pedepsire. Am observat faptul ca exista o stransa conexiune intre nivelul de dezvoltare al unei societati si sistemul punitiv al acesteia si astfel, am putut imparti evolutia structurilor executional penale in epoci istorice, relevand evenimentele ce au declansat divizarea si examinand trasaturile caracteristice pentru fiecare perioada. In acest context istoric, al analizei concomitente a detentiei alaturi de celelalte forme de pedepsire, cercetarea noastra s-a desfasurat pe trei directii: in primul rand, am prezentat din punct de vedere doctrinar notiunea de pedeapsa, amplu dezbatuta in literatura de specialitate, surpizand perspectivele juridice, sociologice, teologice si filosofice asupra sistemului punitiv; in al doilea rand, am examinat evolutia pedepsei si a detentiei la nivel global, din cele mai vechi timpuri pana in prezent si ultima directie, cea mai amplu dezbatuta, reprezinta o analiza a sistemului represiv de pe teritoriul Romanei, concetrandu-ne pe descrierea detentiei si evidentiind transformarea sa in timp, cu diferitele sale roluri, forme, modalitati si locuri de aplicare.

Scopul pe care ni l-am asumat prin analiza temei „sistemului de detentie din Romania” a fost acela al elaborarii unei lucrari cu caracter omogen si stiintific asupra evolutiei ansamblului de elemente punitive, indreptandu-ne in special atentia asupra caracteristicilor sistemului romanesc, perspectiva generala de studiu fiind una sistemica. In primul capitol, „Perspective exegetice si doctrinare asupra pedepsei” am definit conceptele de pedeapsa , ius puniendi (dreptul de “a pedepsi”) si dreptul de „a fi pedepsit” prin intermediul a diferite modalitati doctrinare de interpretare, prezentand totodata teoriile formulate de-a lungul timpului, ce au tratat acest subiect. De asemenea, aceasta prima parte a lucrarii analizeaza fundamentul pedepsei tinand cont de faptul ca de-a lungul istoriei, acesta a variat constant.

Cel de-al doilea capitol, „Evolutia sistemelor de pedeapsa si detentie” este destinat etapizarii sistemului punitiv. Se analizeaza in context istoric evolutia ansamblului socio-juridic de pedepse si implicit a pedepsei privative de libertate. Cercetarea evolutiei pedepselor si a detentiei este realizata, tinand cont de divizarea istoriei umanitatii in cinci etape (Preistoria, Antichitatea, Evul Mediu, Epoca moderna si Epoca contemporana), cu precizarea ca temporalitatea acestor epoci este structurata in functie de transformarea regasita in sistemul general al pedepselor. Pentru fiecare etapa vom analiza formele de pedepsire, evidentiind gradul de folosire al detentiei si vom prezenta principalele caracteristici. In urma cercetarii primelor doua capitole, se impune observatia ca, de-a lungul timpului au intervenit permanent modificari in privinta tipologiilor de pedeapsa, a institutiilor/ persoanelor indreptatite formal sa aplice aceste pedepse dar si a modalitatii de a privi pedeapsa din punctul de vedere al fundamentului, finalitatii si functiilor sale. Conflictul aparut intre aceste perspective de aplicare si interpretare ale pedepsei sunt o consecinta fireasca a diversitatii aparute intre diferitele etape ale dezvoltarii sociale. In contextul dezbaterii acestei teme, sustinem sistemul eclectic, pe care il consideram a fi cel mai bine conturat si apt sa ofere o explicatie cuprinzatoare asupra pedepsei. Din punct de vedere al modalitatilor legale de aplicare a pedepsei, formele actuale, cele care includ o imbinare a pedepselor privative de libertate ce implica actiuni moralizatoare, cu folosirea probatiunii intense, reprezinta cea mai dezvoltata forma de administrare a sanctiunii. Urmatoarele capitole sunt destinate analizei sistemului detentiei din Romania, din cele mai vechi timpuri pana in prezent.

Capitolul al III-lea, „Pedeapsa si detentia in Romania”, bazat pe analiza documentelor sociale, ca principala modalitate de cercetare, isi propune sa studieze dezvoltarea si transformarea sistemului punitiv romanesc in fiecare perioada istorica, urmand structura celui de-al doilea capitol. Se prezinta formele de pedepsire ale fiecarei epoci, accentul punandu-se pe evidentierea folosirii detentiei si a caracteristicilor sale, cu mentiunea ca, sistemul privativ de libertate este analizat mai amplu incepand cu epoca moderna, atunci cand a fost impusa folosirea detentiei pe scara larga, ca principala forma de pedepsire. Este analizata atat situatia de fapt, extrasa din studierea documentelor de arhiva, a cartilor si revistelor de specialitate, dar si situatia de drept, ce a determinat transformarile majore in domeniu.

Cel de-al patrulea capitol, „Respectarea drepturilor persoanelor detinute in sistemul penitenciar romanesc” debuteaza prin prezentarea actelor legislative emise la nivel international si in Romania in domeniul conditiilor obligatorii de detentie si al respectarii drepturilor detinutilor, creionandu-se o imagine de ansamblu asupra situatiei „de jure” regasite in acest sector. Urmeaza apoi o analiza a situatiei „de facto” a sistemului penitenciar romanesc, realizata prin intermediul rezultatelor celor mai importante rapoarte emise de institutii internationale si nationale si a catorva decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care statul roman a fost condamnat pentru incalcarea drepturilor detinutilor, evidentiind astfel, aspectele deficitare ale sistemului romanesc de detentie.

Al cincilea capitol, „Sistemul de reintegrare sociala a persoanelor private de libertate in Romania” are ca scop analiza celui mai nou scop al detentiei si anume „reintegrarea sociala”, prezentandu-se in partea de inceput elemente esentiale pentru definirea conceptului, precum definitii, factori determinanti, principii generale, regulile de baza si legislatia internationala in domeniu. Partea a doua a capitolului continua cu expunerea evolutiei fenomenului reintegrarii sociale a detinutilor in Romania, din 1874 pana in prezent, accentul fiind pus pe analiza contextului actual, prin prezentarea activitatilor desfasurate, a actelor normative in vigoare, dar si a Strategiei nationale de reintegrare sociala a persoanelor private de libertate pentru perioada 2015-2019.